Decizia nr. 131/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 alin. (16)

și

alin. (21) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Ciprian Ionuț Cobzac, în Dosarul nr. 492/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.147D/2016.

2.

La apelul nominal răspunde autorul excepției. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosar.

4.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, reținând că Legea privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal reglementează o procedură ce ține de faza de executare a hotărârilor definitive de condamnare, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Curtea Constituțională statuând că legiuitorul nu este obligat să impună în această fază a procesului penal garanții similare fondului cauzei, în considerarea faptului că hotărârea definitivă de condamnare are autoritate de lucru judecat, iar, în privința celorlalte incidente ce intervin după acest moment, legiuitorul are libertatea de apreciere cu privire la procedura de urmat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 21 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 492/236/2016, Judecătoria Giurgiu - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 alin. (16)

și

alin. (21) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Ciprian Ionuț Cobzac într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulată împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Giurgiu prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva hotărârii Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate prin care acesta a fost repartizat să execute pedeapsa la regimul de maximă siguranță.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul compară prevederile

art. 40 alin. (16)

și

alin. (21) din Legea nr. 254/2013

cu dispozițiile

art. 425^1 alin. (4) din Codul de procedură penală , care fac trimitere la prevederile

art. 416

din același act normativ, neconstituționalitatea textelor de lege criticate, în sensul încălcării dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la prezumția de nevinovăție, fiind dedusă din această comparație.

7.

Judecătoria Giurgiu - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, și, în acest sens, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 223 din 15 aprilie 2014 , potrivit căreia dispozițiile de lege criticate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, și anume fazei de executare, astfel încât cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală. Curtea a constatat că prevederile criticate din

Legea nr. 275/2006

se referă la măsurile disciplinare și la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt regim. De aceea legiuitorul, în considerarea acestor diferențe, poate reglementa o procedură specială referitoare la executarea pedepselor, care nu mai poate pune în discuție principiul referitor la prezumția de nevinovăție.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și, în susținerea acestui punct de vedere, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 860 din 10 iulie 2008 .

10.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și, în susținerea acestui punct de vedere, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 223 din 15 aprilie 2014 .

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40 alin. (16)

și

alin. (21) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: „(16) Încheierea este executorie de la data comunicării către administrația penitenciarului. […] (21) Contestația nu suspendă executarea încheierii.“

14.

Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin atât dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 23 alin. (11) , precum și dispozițiilor

art. 6 paragraful 2 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la prezumția de nevinovăție.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul deduce neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 40 alin. (16)

și

alin. (21) din Legea nr. 254/2013

din compararea acestora cu dispozițiile

art. 425^1 alin. (4) din Codul de procedură penală , care fac trimitere la prevederile

art. 416

din același act normativ, apreciind că, similar soluției legislative reglementate în cazul normelor procesual penale criticate, și contestația formulată în temeiul prevederilor de lege criticate ar trebui să fie suspensivă de executare, respectându-se, în acest fel, prezumția de nevinovăție.

16.

Curtea constată că această critică nu poate fi primită, deoarece controlul constituționalității prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituționale sau cuprinse în convenții și tratate la care România este parte, și nu la alte dispoziții sau acte normative din legislația internă. În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale

Constituției . Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. În aceste condiții, Curtea constată că nu se află în prezența unor veritabile critici de neconstituționalitate, astfel încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 alin. (16)

și

alin. (21) din Legea nr. 254/2013

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 alin. (16)

și

alin. (21) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Ciprian Ionuț Cobzac, în Dosarul nr. 492/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 martie 2017.