Decizia nr. 148/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 1.693/111/2015 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 228D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și asupra faptului că părțile Ironim Ciuperger, Radu Traian Boc, Dănuț Teodor Ghete și Nicolae Ioan Chesches au depus la dosar note de ședință și memoriu prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât criticile vizează aplicarea legii, iar nu neconstituționalitatea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 10 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.693/111/2015, Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească, într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii prin care reclamanții au solicitat, în temeiul

art. 20 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010 , obligarea intimaților la plata ajutorului cuvenit ca urmare a încetării raporturilor de serviciu prin îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată arată, în esență, că - deși

art. 20 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010

prevede că la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate -

art. 94 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010

prevede că acordarea drepturilor bănești reglementate prin această lege se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație în bugetele instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională.

7.

Instanța de judecată, autoare a excepției de neconstituționalitate, invocă și

Decizia nr. 16/2015 , prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că este suspendat doar exercițiul dreptului la aceste ajutoare, nu și existența acestui drept. În contextul legislativ actual, pe de-o parte, dreptul la acordarea ajutoarelor este consacrat prin

art. 20 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010 , recunoscut și consolidat prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16/2015, iar, pe de altă parte, dispoziția de lege criticată,

art. 94 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010

prevede că acordarea drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație, însă prin legile anuale de salarizare emise ulterior nu se face nicio referire la plata acestor drepturi. În aceste condiții, instanța arată că drepturile prevăzute de

art. 20 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010 , care nu au fost abrogate expres sau implicit, nu beneficiază de un termen de plată ori un termen în care să poată fi realizate, trimiterea la legea anuală de salarizare prin

art. 94

echivalând practic cu o condiție pur potestativă, contrară legii.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece aspectele invocate de instanța de judecată, referitoare la faptul că prin legile anuale de salarizare emise ulterior legii criticate nu s-au prevăzut fonduri, sunt de aplicare a legii și, astfel, nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale. De asemenea, interpretarea dispozițiilor din legea-cadru, în raport cu legile anuale de salarizare, și eventuala abrogare a acestora țin tot de interpretarea și aplicarea legii.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele de ședință și memoriul depuse la dosar de părți în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2 ), ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 94 din anexa VII

„Familia ocupațională de funcții bugetare «Apărare, ordine publică și siguranță național㻓, cap. II „Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională“ din

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „Acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație în bugetele instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională.“

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul cauzei în cadrul căreia instanța de judecată, din oficiu, a invocat excepția de neconstituționalitate, îl constituie cererea privind plata ajutorului prevăzut de

art. 20 alin. (1) din anexa nr. VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit căruia: „La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate […]“. Aceste dispoziții de lege referitoare la acordarea acestor ajutoare nu au fost însă aplicate până în prezent, deoarece, prin norme de lege succesive, anuale, au fost suspendate.

15.

Prin

Decizia nr. 16/2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015, s-a stabilit că dispozițiile

art. 9 din Legea nr. 118/2010

vizează exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie-31 decembrie 2010, și nu existența acestui drept. Voința legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenței dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, ci doar de suspendare a exercițiului acestui drept. Rațiunea acestei interpretări este impusă și de succesiunea în timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, măsura neaplicării dispozițiilor legale privind ajutoarele/indemnizațiile în anii 2011-2015.

16.

Referitor la normele din legile anuale de salarizare, prin care a fost suspendată plata ajutoarelor prevăzute

art. 20 din anexa nr. VII, capitolul II din Legea-cadru nr. 284/2010 , Curtea s-a mai pronunțat, cu privire la excepția de neconstituționalitate a

art. 13 din Legea nr. 285/2010 , prin

Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013 și prin

Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014 sau, cu privire la a rt. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , prin

Decizia nr. 331 din 30 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015. Prin

Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014 , paragraful 16, Curtea a reținut jurisprudența sa potrivit căreia indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional. Prin

Decizia nr. 331 din 30 aprilie 2015 , paragraful 15, Curtea a reținut că ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă textul de lege criticat nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora.

17.

În cauza de față, instanța judecătorească, autoare a excepției de neconstituționalitate, susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție. Cu privire la această critică, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate, care prevăd că acordarea drepturilor bănești reglementate

prin Legea-cadru nr. 284/2010

se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație în bugetele instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, nu îngrădesc, sub nicio formă, accesul liber al oricărei persoane la justiție pentru apărarea drepturilor și nici dreptul la un proces echitabil, adică la soluționarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială, într-un termen rezonabil.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d ) și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 1.693/111/2015 și constată că dispozițiile

art. 94 din anexa VII, cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 martie 2017.