Decizia nr. 646/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Irina-Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Banca Comercială Intesa San Paolo Romania - S.A. București prin Banca Comercială Intesa San Paolo Romania S.A. - Sucursala Craiova, în Dosarul nr. 74/54/2017 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.752D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 608 din 22 septembrie 2016 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 10 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 74/54/2017, Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de Banca Comercială Intesa San Paolo Romania - S.A. București prin Banca Comercială Intesa San Paolo Romania S.A. - sucursala Craiova într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 1.069 din 6 decembrie 2016, pronunțată în Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 10.624/63/2015/a4, în cadrul soluționării unei proceduri de insolvență.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că egalitatea părților în procesul civil semnifică faptul că acestea au dreptul să beneficieze de drepturi procesuale egale, în raport cu cauza concretă dedusă judecății. Or, prevederile legale criticate nu cuprind o normă de trimitere la

art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă,

astfel încât contestația în anulare nu poate fi exercitată împotriva hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, dacă în acestea instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele invocate de apelant. Se arată că există o categorie de hotărâri, pronunțate în apel, care sunt definitive și nu pot fi atacate cu recurs, iar în conformitate cu prevederile legale criticate, aceeași categorie de hotărâri nu este inclusă în sfera de aplicare a prevederilor

art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă,

nefiind astfel recunoscut dreptul destinatarilor normelor procesuale de a le ataca, pentru motivul omiterii cercetării de către instanță a unui motiv invocat în cadrul apelului, nici pe calea recursului, nici pe calea contestației în anulare. Se mai susține că, în acest context, se creează o discriminare între destinatarii normei procesuale civile, între persoanele care au la dispoziție patru cicluri procesuale, pe de o parte, și, pe de altă parte, persoanele care pot parcurge doar două cicluri procesuale, respectiv hotărârile pronunțate pot fi atacate numai prin intermediul unei căi ordinare de atac, fiind excluse căile extraordinare de atac.

7.

Se mai susține că în acest mod este încălcat dreptul la un proces echitabil, dat fiind faptul că împotriva hotărârii pronunțate în apel, ce nu este supusă recursului, și prin care a fost omisă analizarea unuia dintre motivele de apel, nu poate fi exercitată nici calea de atac a contestației în anulare. Se mai arată că hotărârea în care s-a omis analizarea unuia dintre motivele de apel este o hotărâre în parte nemotivată, iar împotriva unei astfel de hotărâri nu poate fi exercitată nici calea de atac a revizuirii.

8.

Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că apelul reprezintă o cale de apel ordinară și devolutivă ce poate fi promovată pentru orice motiv de fapt și de drept, legea nestabilind în mod expres motivele pentru care se exercită. În acest context, o cale de atac ce are caracter de excepție poate fi valorificată în cazurile expres prevăzute de lege, pentru asigurarea stabilității sistemului judiciar, fără ca prin aceasta să fie încălcate dispozițiile constituționale invocate.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției,

precum și

Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 503 alin. (3) (Obiectul și motivele contestației în anulare) din Codul de procedură civilă , republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 4 7 din 10 aprilie 2015. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: „(3) Dispozițiile

alin. (2) pct. 1 ,

2 ș i

4

se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“ De asemenea, prevederile legale criticate fac referire la dispozițiile

art. 503 alin. (2)

din același act normativ, potrivit cărora:

(1)

Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2)

Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

1.

hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;

2.

dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3.

instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4.

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.“

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din

Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1)

și

(2)

referitoare la egalitatea în drepturi și, respectiv, la preeminența legii și

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale

art. 1 - Interzicerea discriminării cuprins în Protocolul nr. 12

la aceeași

Convenți e și ale

art. 7 referitoare la egalitatea în fața legii din Declarația

universală a drepturilor omului.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia susține faptul că textul de lege criticat limitează folosirea contestației în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate în calea de atac a apelului, pentru motivul cuprins la

art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă,

respectiv atunci când instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unuia dintre motivele de apel. Se susține că, în acest mod, sunt încălcate principiul constituțional al egalității în drepturi, precum și dreptul la un proces echitabil.

15.

Analizând aceste susțineri, Curtea reține că prevederile

art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă , criticate în prezenta cauză, reglementează cu privire la unele dintre motivele contestației în anulare speciale, stabilind că, împotriva hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, poate fi exercitată calea de atac a contestației în anulare, pentru următoarele motive expres și limitativ reglementate, și anume atunci când: 1. hotărârea dată în apel a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale; și 4. instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză. Spre deosebire de prevederile

art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă , care se referă la hotărârile instanței de recurs, în privința hotărârilor instanței de apel nu mai este reglementat, ca motiv de exercitare a contestației în anulare, motivul de la

art. 503 alin. (2) pct. 3

din același cod, respectiv atunci când instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unuia dintre motivele de apel.

16.

Curtea reține că prevederile

art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, față de critici de neconstituționalitate identice cu cele formulate în prezenta cauză, și în raport cu aceleași dispoziții constituționale invocate. Astfel, prin

Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, paragrafele 15-17 și 20, precum și

Decizia nr. 159 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 8 iunie 2016, paragrafele 23 și 24, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate și a statuat că textul de lege criticat extinde obiectul contestației în anulare speciale și la hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs și prevede, astfel, că dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 din acest articol se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Exceptarea de la aplicarea

alin. (2) pct. 3,

în ipoteza hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, a avut în vedere faptul că motivul contestației în anulare specială - omisiunea cercetării unui motiv de casare - privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres și limitativ prevăzute la

art. 488 din Cod . Or, apelul este o cale de atac ordinară și devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configurația

actualului Cod de procedură civilă . Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt și de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabilește în mod expres motivele pentru exercitarea apelului și, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum și pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. În concluzie, Curtea a reținut că lipsa posibilității de a exercita contestația în anulare pentru omisiunea instanței de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecință firească a caracterului ordinar și devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalității în fața legii și accesului liber la justiție.

17.

De asemenea, prin deciziile menționate, Curtea a constatat că o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestației în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanța care va soluționa contestația în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanței care a judecat fondul.

18.

Pentru aceleași considerente, în prezenta cauză, nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor constituționale cuprinse în

art. 21 alin. (3)

referitoare la dreptul la un proces echitabil sau în

art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 1 - Interzicerea discriminării cuprins în Protocolul nr. 12

la aceeași

Convenție

și

art. 7 referitoare la egalitatea în fața legii din Declarația

universală a drepturilor omului.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Banca Comercială Intesa San Paolo Romania - S.A. București prin Banca Comercială Intesa San Paolo Romania S.A. - sucursala Craiova, în Dosarul nr. 74/54/2017 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile

art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2017.