Decizia nr. 674/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 503 alin. (2) pct. 3 ș i
alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.511/62/2015 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.142D/2016.
2.
La apelul nominal răspunde, personal, autoarea excepției de neconstituționalitate, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispozițiile
art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă
trebuie coroborate cu
alin. (3)
al aceluiași articol. Susține, în esență, că în privința hotărârilor judecătorești de fond care sunt supuse unei singure căi de atac, apel sau recurs, instanțele de control judiciar resping această unică cale de atac fără a cerceta unul sau niciunul din motivele de nelegalitate. Astfel, dispozițiile legale criticate exclud de la calea contestației în anulare hotărârile judecătorești din apel care, ca și hotărârile de recurs, pot fi pronunțate fără cercetarea vreunui motiv de legalitate. În acest mod se încalcă accesul real la justiție, respectiv cercetarea reală a motivelor de nelegalitate, principiul supremației
Constituției,
precum și egalitatea în drepturi a persoanelor aflate în aceeași situație a respingerii unicei căi de atac fără a fi cercetat unul sau niciunul din motivele de nelegalitate.
4.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea constatând constituționalitatea acestora, spre exemplu, prin
Decizia nr. 415 din 16 iunie 2016 . Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții, apreciază că soluția și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 7 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.511/62/2015,
Tribunalul Brașov - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 503 alin. (2) pct. 3 ș i
alin. (3) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii pronunțate în apel.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că textele de lege invocate permit ca hotărârile date de prima instanță să fie supuse doar unei singure căi de atac, apelul sau recursul, iar în speță calea de atac a fost respinsă pe motivul că „altul ar fi cadrul procesual la fond“, fără ca instanța de control judiciar să cerceteze, pe fond, unul sau toate motivele de nelegalitate invocate în cuprinsul apelului/recursului.
7.
Tribunalul Brașov –- Secția I civilă, contrar prevederilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, arătând doar că susținerile autoarei excepției vizează, în esență, o chestiune de interpretare a sintagmei „erori materiale“ prin raportare la modalitatea în care instanța de judecată a soluționat cererea de apel, și anume dacă în categoria greșelilor materiale intră și situația în care instanța respinge apelul/recursul pentru greșita stabilire a cadrului procesual, ca motiv de ordine publică, ceea ce duce la omiterea cercetării, pe fond, a motivelor de apel/recurs.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
9.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
10.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2),
ale
art. 2,
3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile
art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă . Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea va reține ca obiect al acesteia dispozițiile
art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“
14.
Articolul 503
alin. (2),
la care textul criticat face trimitere, are următorul cuprins:
(2)
Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1.
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la
alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2.
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3.
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4.
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
15.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (3)
și
(5)
privind valorile supreme ale statului de drept și obligativitatea respectării
Constituției,
a supremației sale și a legilor, ale
art. 16
privind egalitatea în drepturi, ale
art. 21
privind accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează potrivit
art. 20 din Constituție , și prin prisma dispozițiilor
art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate în raport cu critici de neconstituționalitate similare. Astfel, prin
Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 20 august 2015, paragrafele 13-17 și 20, Curtea, referitor la contestația în anulare specială, a reținut că aceasta este o cale extraordinară de atac, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere înseși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Contestația în anulare specială este reglementată la
art. 503 alin. (2)
și
(3) din Codul de procedură civilă , care prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare pentru următoarele motive expres și limitativ reglementate, și anume atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen și instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
17.
Curtea a reținut că textul de lege criticat, respectiv
art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă , extinde obiectul contestației în anulare speciale și prevede astfel că dispozițiile
alin. (2) pct. 1,
2
și
4
din acest articol se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Exceptarea de la aplicare a
alin. (2) pct. 3
în ipoteza hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs a avut în vedere faptul că motivul contestației în anulare specială - omisiunea cercetării unui motiv de casare - privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare expres și limitativ prevăzute la
art. 488
din cod. Or, apelul este o cale de atac ordinară și devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza - spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configurația actualului
Cod de procedură civilă.
Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt și de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabilește în mod expres motivele pentru exercitarea apelului și, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum și pentru oricare din motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. În concluzie, Curtea a reținut că lipsa posibilității de a exercita contestația în anulare pentru omisiunea instanței de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecință firească a caracterului ordinar și devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalității în fața legii și accesului liber la justiție.
18.
De asemenea, Curtea a constatat că o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestației în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanța care va soluționa contestația în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotărârea instanței care a judecat fondul.
19.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
20.
Prin urmare, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de
art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă
constituie o garanție a aplicării dreptului la un proces echitabil prevăzut de
art. 21 alin. (3) din Constituție , astfel cum acesta se interpretează potrivit
art. 20
și prin prisma dispozițiilor
art. 6 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.511/62/2015 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.