Pact din 16 decembrie 1966

Articolul 1

1. Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele insele. În virtutea acestui drept, ele își determina liber statutul politic și își asigura liber dezvoltarea economica, sociala și culturala.

2. Pentru a-și infaptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogatiile și de resursele lor naturale, fără a aduce atingere obligațiilor care decurg din cooperarea economica internationala, intemeiata pe principiul interesului reciproc, și din dreptul international. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai.

3. Statele părți la prezentul pact, inclusiv cele care au raspunderea administrarii de teritorii neautonome și de teritorii sub tutela, trebuie să inlesneasca realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele insele și să respecte acest drept, în conformitate cu dispozitiile Cartei Natiunilor Unite.

Articolul 2

1. Statele părți la prezentul pact se angajează să respecte și sa garanteze tuturor indivizilor care se gasesc pe teritoriul lor și țin de competența lor drepturile recunoscute în prezentul pact, fără nici o deosebire, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine naționala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare.

2. Statele părți la prezentul pact se angajează ca potrivit cu procedura lor constituțională și cu dispozitiile prezentului pact sa actioneze spre a da posibilitatea adoptarii unor măsuri legislative sau a altora, apte pentru traducerea în viața a drepturilor recunoscute în prezentul pact care nu ar fi inca în vigoare.

3. Statele părți la prezentul pact se angajează:

a) sa garanteze ca orice persoană ale carei drepturi sau libertati recunoscute în prezentul pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectiva, chiar atunci cînd incalcarea a fost comisa de persoane actionind în exercitiul functiilor lor oficiale;

b) sa garanteze ca autoritatea competentă, judiciara, administrativa ori legislativa, sau orice alta autoritate competentă potrivit legislației statului, va hotari asupra drepturilor persoanei care folosește calea de recurs, și sa dezvolte posibilitatile de recurs jurisdictional;

c) sa garanteze ca autoritățile competente vor da urmare oricărui recurs care a fost recunoscut ca justificat.

Articolul 3

Statele părți la prezentul pact se angajează să asigure dreptul egal al barbatilor și al femeilor de a se bucura de toate drepturile civile și politice enuntate în prezentul pact.

Articolul 4

1. În cazul în care un pericol public excepțional ameninta existenta natiunii și este proclamat printr-un act oficial, statele părți la prezentul pact pot ca în limita stricta a cerințelor situației sa ia măsuri derogatorii de la oblibațiile prevăzute în prezentul pact, cu condiția ca aceste măsuri sa nu fie incompatibile cu celelalte obligații pe care le au potrivit dreptului international și ca din ele sa nu rezulte o discriminare intemeiata numai pe rasa, culoare, sex, limba, religie sau origine sociala.

2. Dispoziția precedenta nu autoriza nici o derogare de la prevederile art. 6, 7, 8 (paragrafele 1 și 2), 11, 15, 16 și 18.

3. Statele părți la prezentul pact care fac uz de dreptul de derogare trebuie ca prin intermediul secretarului general al Organizației Natiunilor Unite sa semnaleze de îndată celorlalte state părți dispozitiile de la care au derogat, precum și motivele care au provocat aceasta derogare. O noua comunicare va fi facuta, prin acelasi intermediu, la data la care ele au pus capat derogarilor.

Articolul 5

1. Nici o dispoziție din prezentul pact nu poate fi interpretata ca implicind pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de savirsi un act urmarind suprimarea drepturilor și libertatilor recunoscute în prezentul pact ori limitari ale lor mai ample decit cele prevăzute în pact.

2. Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la prezentul pact prin aplicarea legilor, convențiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul ca prezentul pact nu recunoaste aceste drepturi sau le recunoaste intr-o măsura mai mica.

Articolul 6

1. Dreptul la viața este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viața sa în mod arbitrar.

2. În tarile în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolita, o sentinta de condamnare la moarte nu va putea fi pronunțată decit pentru crimele cele mai grave, în conformitate cu legislatia în vigoare în momentul în care crima a fost comisa, legislatie care nu trebuie să fie în contradictie cu dispozitiile prezentului pact și nici cu cele ale Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid. Aceasta pedeapsa nu poate fi aplicata decit în virtutea unei hotărîri definitive pronunțată de un tribunal competent.

3. Cînd privarea de viața constituie crima de genocid, se înțelege ca nici o dispoziție din prezentul articol nu autoriza un stat parte la prezentul pact sa deroge în nici un fel de la vreo obligație asumata în virtutea dispozițiilor Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid.

4. Orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita gratierea sau comutarea pedepsei. Amnistia, gratierea sau comutarea pedepsei cu moartea poate fi acordată în toate cazurile.

5. O sentinta de condamnare la moarte nu poate fi pronunțată pentru crime comise de persoane sub vîrsta de 18 ani și nu poate fi executata împotriva unor femei gravide.

6. Nici o dispoziție din prezentul articol nu poate fi invocata pentru a se intirzia sau a se împiedica abolirea pedepsei capitale de către un stat parte la prezentul pact.

Articolul 7

Nimeni nu va fi supus torturii și nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În special, este interzis ca o persoană să fie supusă, fără consimtamintul sau, unei experiente medicale sau stiintifice.

Articolul 8

1. Nimeni nu va fi tinut în sclavie; sclavia și comertul de sclavi, sub toate formele sînt interzise.

2. Nimeni nu va putea fi tinut în servitute.

3. a) Nimeni nu va putea fi constrins să execute o munca fortata sau obligatorie;

b) alin. a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca interzicind, în tarile în care anumite infractiuni pot fi pedepsite cu detentiunea însoțită de muncă fortata, executarea unei pedepse de muncă fortata, pronunțată de un tribunal competent;

c) Nu se considera munca fortata sau obligatorie în sensul prezentului paragraf:

(i) orice munca sau serviciu, neindicate în alin. b), cerute în mod normal unui individ detinut în virtutea unei decizii legale a justiției sau eliberat condiționat în urma unei asemenea decizii;

(îi) orice serviciu cu caracter militar și, în tarile în care obiectia de constiinta este admisa, orice serviciu național cerut în virtutea legii celor care ridica obiectii de constiinta;

(iii) orice serviciu cerut în cazurile de forta majoră sau de sinistre care ameninta viața sau bunastarea comunității;

(iv) orice munca sau orice serviciu care fac parte din oblibațiile cetățenești normale.

Articolul 9

1. Orice om are dreptul la libertate și la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau detinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decit pentru motive legale și în conformitate cu procedura prevăzută de lege.

2. Orice individ arestat va fi informat, în momentul arestarii sale, despre motivele acestei arestari și va fi instiintat, în cel mai scurt timp, de orice invinuire care i se aduce.

3. Orice individ arestat sau detinut pentru comiterea unei infractiuni penale va fi adus, în termenul cel mai scurt, în fața unui judecator sau a unei alte autorități imputernicite prin lege sa exercite functiuni judiciare și va trebui să fie judecat într-un interval rezonabil sau să fie eliberat. Detentiunea persoanelor care urmeaza a fi trimise în judecata nu trebuie să constituie regula, dar punerea în libertate poate fi subordonata unor garantii asigurind infatisarea lor la sedintele de judecată, pentru toate celelalte acte de procedura și, dacă este cazul, pentru executarea hotărîrii.

4. Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detentiune are dreptul de a introduce recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta sa hotarasca neintirziat asupra legalității detentiunii sale și sa ordone liberarea sa, dacă detentiunea este ilegala.

5. Orice individ care a fost victima unei arestari sau detentiuni ilegale are drept la o reparatie.

Articolul 10

1. Orice persoană privată de libertate va fi tratata cu umanitate și cu respectarea demnitatii inerente persoanei umane.

2. a) Cei aflati în preventie vor fi, în afară de circumstanțe excepționale, separati de condamnati și vor fi fi supuși unui regim distinct, potrivit condiției lor de persoane necondamnate.

b) Tinerii aflati în preventie vor fi separati de adulti și se va hotari în legătură cu cazul lor cit mai repede cu putinta.

3. Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnatilor avînd drept scop esential ameliorarea lor și reclasarea lor sociala. Tinerii delincvenții vor fi separati de adulti și supuși unui regim potrivit virstei și statutului lor legal.

Articolul 11

Nimeni nu poate fi intemnitat pentru singurul motiv că nu este în măsura să execute o obligație contractuala.

Articolul 12

1. Orice persoană care se afla în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber și de a-și alege liber reședința.

2. Orice persoană este libera sa părăsească orice tara, inclusiv propria sa tara.

3. Drepturile sus-menționate nu pot face obiectul unor restrictii decit dacă acestea sînt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea naționala, ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile și libertatile altora și sînt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezentul pact.

4. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul de a intră în propria sa tara.

Articolul 13

Un strain care se afla în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul pact nu poate fi expulzat decit în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea și, dacă ratiuni imperioase de securitate naționala nu se opun, el trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta considerentele care pledeaza împotriva expulzarii sale și de a obtine examinarea cazului sau de către autoritatea competentă ori de către una sau mai multe persoane special desemnate de aceasta autoritate, fiind reprezentat în acest scop.

Articolul 14

1. Toți oamenii sînt egali în fața tribunalelor și curtilor de justiție. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se afla să fie examinat în mod echitabil și public de către un tribunal competent, independent și impartial, stabilit prin lege, care să decida fie asupra temeiniciei oricarei invinuiri penale indreptate împotriva ei, fie asupra contestatiilor privind drepturile și oblibațiile sale cu caracter civil. Sedinta de judecată poate fi declarata secreta în totalitate sau pentru o parte a desfășurării ei, fie în interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securitatii naționale intr-o societate democratica, fie, dacă interesele vietii particulare are părților în cauza o cer, fie în măsura în care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, cînd datorita circumstantelor speciale ale cauzei publicitatea ar dauna intereselor justiției; cu toate acestea, pronuntarea oricarei hotărîri în materie penala sau civila va fi publică, afară de cazurile cînd interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau cînd procesul se referă la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor.

2. Orice persoană acuzata de comiterea unei infractiuni penale este prezumata a fi nevinovata cit timp culpabilitatea sa nu a fost stabilita în mod legal.

3. Orice persoană acuzata de comiterea unei infractiuni penale are dreptul, în condiții de deplina egalitate, la cel puțin urmatoarele garantii:

a) să fie informata în cel mai scurt termen, intr-o limbă pe care o înțelege, și în mod detaliat, despre natura și motivele acuzatiei cei i se aduc;

b) sa dispună de timpul și de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale și sa comunice cu aparatorul pe care și-l alege;

c) să fie judecata fără o întîrziere excesiva;

d) să fie prezenta la proces și să se apere ea insasi sau să aibă asistența unui aparator ales de ea; dacă nu are aparator, să fie informata despre dreptul de a-l avea și, ori de cite ori interesul justiției o cere, sa i se atribuie un aparator din oficiu, fără plata, dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera;

e) sa interogheze sau sa faca a fi interogati martorii acuzarii și să obțină infatisarea și interogarea martorilor apararii, în aceleasi condiții cu cele ale martorilor acuzarii;

f) sa beneficieze de asistența gratuita a unui interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbeste limba folosita la sedinta de judecată;

g) sa nu fie silita sa marturiseasca împotriva sa insasi sau să se recunoasca vinovata.

4. Procedura aplicabila tinerilor care nu sînt inca majori potrivit legii penale va ține seama de vîrsta lor și de interesul reeducarii lor.

5. Orice persoană declarata vinovata de o infractiune are dreptul de a obtine examinarea de către o jurisdictie superioara, în conformitate cu legea, a declararii vinovatiei și a condamnarii sale.

6. Cînd o condamnare penala definitivă este ulterior anulata sau se acordă gratierea deoarece un fapt nou sau nou descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, persoana care a suferit o pedeapsă în urma acestei condamnari va primi o indemnizatie în conformitate cu legea, afară de cazul cînd s-a dovedit ca nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut ei îi este imputabila, în intregime sau în parte.

7. Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit din pricina unei infractiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărîre definitivă în conformitate cu legea și cu procedura penala a fiecarei tari.

Articolul 15

1. Nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului național sau international, în momentul în care au fost savirsite. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsă mai severa decit cea care era aplicabila în momentul comiterii infractiunii. Dacă ulterior comiterii infractiunii, legea prevede aplicarea unei pedepse mai usoare, delincventul trebuie să beneficieze de aceasta.

2. Nimic din prezentul articol nu se opune judecarii sau condamnarii oricărui individ din pricina unor acțiuni sau omisiuni care atunci cînd au fost savirsite erau considerate ca fapte criminale, potrivit principiilor generale de drept recunoscute de totalitatea natiunilor.

Articolul 16

Orice om are dreptul de a i se recunoaste pretutindeni personalitatea juridica.

Articolul 17

1. Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața particulara, în familia, domiciliul sau corespondenta sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei și reputatiei sale.

2. Orice persoană are drept la protectia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 18

1. Orice persoană are drept la libertatea gindirii, constiintei și religiei; acest drept implica libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atit în public cit și în particular, prin cult și indeplinirea riturilor, prin practici și prin invatamint.

2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrîngeri putind aduce atingere libertatii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.

3. Libertatea manifestarii religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decit restrictiilor prevăzute de lege și necesare pentru ocrotirea securitatii, ordinii și sănătății publice ori a moralei sau a libertatilor și drepturilor fundamentale ale altora.

4. Statele părți la prezentul pact se angajează să respecte libertatea parintilor și, atunci cînd este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educatia religioasa și morala a copiilor lor în conformitate cu propriile convingeri.

Articolul 19

1. Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.

2. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi și de a raspindi informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisa, tiparita ori artistica sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa.

3. Exercitarea libertatilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comporta obligații și raspunderi speciale. În consecința, ea poate fi supusă anumitor limitari care trebuie însă stabilite în mod expres prin lege și care sînt necesare;

a) respectarii drepturilor sau reputatiei altora;

b) apararii securitatii naționale, ordinii publice, sănătății sau moralitatii publice.

Articolul 20

1. Orice propaganda în favoarea razboiului este interzisa prin lege.

2. Orice indemn la ura naționala, rasiala sau religioasa care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violenta este interzis prin lege.

Articolul 21

Dreptul la intrunire pasnica este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decit restrictiilor conforme cu legea și necesare intr-o societate democratica, în interesul securitatii naționale, al securitatii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile și libertatile altora.

Articolul 22

1. Orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate și de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale.

2. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decit restrictiilor prevăzute de lege și care sînt necesare intr-o societate democratica, în interesul securitatii naționale, al securitatii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile și libertatile altora. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestui drept de către membrii fortelor armate și ai politiei să fie supusă unor restrictii legale.

3. Nici o dispoziție din prezentul articol nu permite statelor părți la Convenția din 1948 a Organizației Internationale a Muncii privind libertatea sindicala și ocrotirea dreptului sindical sa ia măsuri legislative aducind atingere - sau să aplice legea într-un mod care să aduca atingere - garantiilor prevăzute în acea convenție.

Articolul 23

1. Familia este elementul natural și fundamental al societatii și are drept la ocrotire din partea societatii și a statului.

2. Dreptul de a se căsători și de a intemeia o familie este recunoscut barbatului și femeii, incepind de la vîrsta nubila.

3. Nici o căsătorie nu va putea fi incheiata fără consimtamintul liber și deplin al viitorilor soti.

4. Statele părți la prezentul pact vor lua masurile potrivite pentru a asigura egalitatea în drepturi și raspunderi a sotilor în privinta căsătoriei, în timpul căsătoriei și atunci cînd ea se desface. În cazul desfacerii, se vor lua măsuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesară.

Articolul 24

1. Orice copil, fără nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, origine naționala sau sociala, avere sau nastere, are dreptul din partea familiei sale, a societatii și a statului la masurile de ocrotire pe care le cere condiția de minor.

2. Orice copil trebuie să fie înregistrat imediat după nastere și să aibă un nume.

3. Orice copil are dreptul de a dobindi o cetatenie.

Articolul 25

Orice cetatean are dreptul și posibilitatea, fără nici una dintre discriminarile la care se referă art. 2 și fără restrictii nerezonabile;

a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanti liber aleși;

b) de a alege și de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal și egal și cu scrutin secret, asigurind exprimarea libera a vointei alegatorilor;

c) de a avea acces, în condiții generale de egalitate, la functiile publice din tara sa.

Articolul 26

Toate persoanele sînt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie să interzica orice discriminare și sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala și eficace contra oricarei discriminari, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine naționala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare.

Articolul 27

În statele în care exista minoritati etnice, religioase sau lingvistice, persoanele apartinind acestor minoritati nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, în comun cu ceilalti membri ai grupului lor, propria lor viața culturala, de a profesa și practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limba.

Articolul 28

1. Se instituie un Comitet al drepturilor omului (denumit în continuare, în prezentul pact, comitetul). Acest comitet este compus din optsprezece membri și are functiile stabilite în cele de mai jos.

2. Comitetul este compus din resortisanti ai statelor părți la prezentul pact, care trebuie să fie personalitati de înaltă moralitate și avînd o competența recunoscută în domeniul drepturilor omului. Se va ține seama de interesul pe care îl prezinta participarea la lucrarile comitetului a cîtorva persoane avînd o experienta juridica.

3. Membrii comitetului sînt aleși și exercită aceasta functie cu titlu individual.

Articolul 29

1. Membrii comitetului sînt aleși prin vot secret dintr-o lista de candidati care intrunesc condițiile prevăzute în art. 28, propusi în acest scop de către statele părți la prezentul pact.

2. Fiecare stat parte la prezentul pact poate să propuna cel mult doi candidati. Acesti doi candidati trebuie să fie resortisanti ai statului care îi propune.

3. Candidatura aceleiasi persoane poate fi propusa pentru o noua alegere.

Articolul 30

1. Prima alegere va avea loc în cel mult 6 luni de la data intrarii în vigoare a prezentului pact.

2. Cu cel puțin 4 luni înainte de orice alegere un comitet, alta decit o alegere pentru completarea unui loc declarat vacant în conformitate cu art. 34, secretarul general al Organizației Natiunilor Unite invita în scris statele părți la prezentul pact sa desemneze, în termen de 3 luni, candidatii pe care îi propun ca membri ai comitetului.

3. Secretarul general al Organizației Natiunilor Unite întocmește o lista alfabetica a tuturor candidaților astfel propusi și o comunică statelor părți la prezentul pact cel mai tirziu cu o luna înainte de fiecare alegere.

4. Membrii comitetului sînt aleși în cursul unei reuniuni a statelor părți la prezentul pact, convocata de secretarul general al Organizației Natiunilor Unite la sediul organizației. La aceasta reuniune, unde cvorumul este constituit de două treimi din statele părți la prezentul pact, sînt aleși ca membri ai comitetului candidatii care obtin cel mai mare numar de voturi și majoritatea absoluta a voturilor reprezentantilor statelor părți prezenți și votanti.

Articolul 31

1. Comitetul nu poate să cuprindă mai mult de un resortisant al unui stat.

2. Pentru alegerile în comitet se va ține seama de o repartitie geografica echitabila și de reprezentarea diferitelor forme de civilizatie, precum și a principalelor sisteme juridice.

Articolul 32

1. Membrii comitetului sînt aleși pe 4 ani. Ei sînt reeligibili dacă li se propune din nou candidatura. Cu toate acestea, mandatul a noua membri aleși la prima alegere ia sfirsit după 2 ani; imediat după prima alegere, numele acestor noua membri va fi tras la sorti de către președintele reuniunii la care se referă paragraful 4 al art. 30.

2. La expirarea mandatului, alegerile au loc în conformitate cu dispozitiile articolelor precedente din aceasta parte a pactului.

Articolul 33

1. Dacă, după parerea unanima a celorlalți membri, un membru al comitetului a incetat de a-și îndeplini functiile pentru orice cauza alta decit o absenta cu caracter temporar, președintele comitetului informeaza despre aceasta pe secretarul general al Organizației Natiunilor Unite, care declara atunci vacant locul pe care îl ocupa membrul mentionat.

2. În caz de deces sau de demisie a unui membru al comitetului, președintele informeaza, de îndată, despre aceasta pe secretarul general al Organizației Natiunilor Unite, care declara locul vacant cu incepere de la data decesului sau de la data cînd opereaza demisia.

Articolul 34

1. Cînd un loc a fost declarat vacant în conformitate cu art. 33, dacă mandatul membrului care trebuie inlocuit nu expira în cele 6 luni urmatoare datei la care a fost declarata vacanta, secretarul general al Organizației Natiunilor Unite instiinteaza despre aceasta statele părți la prezentul pact, care pot, în termen de 2 luni, sa desemneze candidati în conformitate cu dispozitiile art. 29, în vederea completarii locului vacant.

2. Secretarul general al Organizației Natiunilor Unite întocmește o lista alfabetica a candidaților astfel propusi și o comunică statelor părți la prezentul pact. Alegerea în vederea completarii locului vacant va avea apoi loc în conformitate cu dispozitiile pertinente din aceasta parte a pactului.

3. Orice membru al comitetului ales pentru completarea unui loc declarat vacant în conformitate cu art. 33 face parte din comitet pînă la data expirarii normale a mandatului membrului al cărui loc a devenit vacant în comitet în conformitate cu dispozitiile articolului mentionat.

Articolul 35

Membrii comitetului primesc, cu aprobarea Adunarii Generale a Natiunilor Unite, remuneratii suportate din fondurile Organizației Natiunilor Unite în condițiile stabilite de adunarea generală, luindu-se în considerare importanța functiilor comitetului.

Articolul 36

Secretarul general al Organizației Natiunilor Unite pune la dispoziția comitetului personalul și mijloacele materiale care îi sînt necesare pentru a îndeplini în mod eficient functiile care îi sînt încredințate în virtutea prezentului pact.

Articolul 37

1. Secretarul general al Organizației Natiunilor Unite va convoca membrii comitetului, pentru prima reuniune, la sediul organizației.

2. După prima sa reuniune, comitetul se va intruni cu orice prilej prevăzut prin regulamentul sau interior.

3. Reuniunile comitetului au loc, în mod obisnuit, la sediul Organizației Natiunilor Unite sau la Oficiul Natiunilor Unite de la Geneva.

Articolul 38

Înainte de a intră în functie, orice membru al comitetului trebuie să-și ia, în sedinta publică, angajamentul solemn ca își va îndeplini functia cu deplina imparțialitate și constiinciozitate.

Articolul 39

1. Comitetul își alege un birou pe o perioadă de 2 ani. Membrii biroului sînt reeligibili.

2. Comitetul stabileste el insusi regulamentul sau interior; acesta trebuie să cuprindă însă, între altele, urmatoarele dispozitii:

a) cvorumul este de doisprezece membri;

b) deciziile comitetului se iau cu majoritatea membrilor prezenți.

Articolul 40

1. Statele părți la prezentul pact se angajează să prezinte rapoarte asupra masurilor pe care le-au adoptat și care transpun în viața drepturile recunoscute în prezentul pact, precum și asupra progreselor realizate în folosință acestor drepturi:

a) în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului pact, pentru fiecare stat parte interesat, în ceea ce îl priveste;

b) după aceea, de fiecare data cînd comitetul i-o va cere.

2. Toate rapoartele vor fi adresate secretarului general al Organizației Natiunilor Unite care le va transmite spre examinare comitetului. Rapoartele vor trebui sa indice, dacă va fi cazul, factorii și dificultatile care afectează punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului pact.

3. Secretarul general al Organizației Natiunilor Unite poate, după consultari cu comitetul, sa transmita instituțiilor specializate interesate copia oricăror părți din rapoarte care pot avea legătură cu sfera lor de competența.

4. Comitetul studiaza rapoartele prezentate de statele părți la prezentul pact. El inainteaza statelor părți propriile sale rapoarte, precum și orice observatii generale pe care le socoteste potrivite. Comitetul poate de asemenea, sa transmita Consiliului Economic și Social aceste observatii, insotite de copii de pe rapoartele pe care le-a primit de la statele părți la prezentul pact.

5. Statele părți la prezentul pact pot să prezinte comitetului comentarii cu privire la orice observatie facuta în virtutea paragrafului 4 al prezentului articol.

Articolul 41

1. Orice stat parte la prezentul pact poate, în virtutea prezentului articol, sa declare în orice moment ca recunoaste comitetului competența de a primi și examina comunicari în care un stat poate pretinde ca un alt stat parte nu-și indeplineste oblibațiile ce decurg din prezentul pact. Comunicarile prezentate în virtutea prezentului articol nu pot fi primite și examinate decit dacă ele emana de la un stat parte care a facut o declaratie prin care recunoaste, în ceea ce îl priveste, competența comitetului. Comitetul nu va primi nici o comunicare privitoare la un stat parte care nu a facut o asemenea declaratie. Comunicarilor primite în conformitate cu prezentul articol li se aplică urmatoarea procedura:

a) Dacă un stat parte la prezentul pact socoteste ca un alt stat, de asemenea parte la pact, nu aplica dispozitiile pactului, el poate, printr-o comunicare scrisa, sa atraga atenția acelui stat asupra chestiunii. În termen de 3 luni de la primirea comunicarii, statul destinatar va furniza statului care a adresat comunicarea explicatii sau orice alte declaratii scrise lamurind chestiunea, care vor trebui sa cuprindă, pe cit este posibil și util, indicatii asupra regulilor sale de procedura și asupra cailor de recurs fie folosite deja, fie pendinte, fie deschise inca.

b) Dacă în termen de 6 luni de la primirea comunicarii originale de către statul destinatar chestiunea nu a fost solutionata spre satisfactia celor două state părți interesate, și unul și altul vor avea dreptul de a supune comitetului, adresind cite o notificare comitetului și celuilalt stat interesat.

c) Comitetul nu poate lua în examinare o cauza care îi este supusă decit după ce s-a asigurat ca toate caile interne de recurs disponibile au fost utilizate și epuizate, în conformitate cu principiile de drept international unanim recunoscute. Aceasta regula nu se aplică în cazurile în care procedurile de recurs depasesc termenele rezonabile.

d) Sedintele în care comitetul examineaza comunicarile prevăzute în prezentul articol sînt secrete.

e) Sub rezerva dispozițiilor alin. c), comitetul își va oferi bunele oficii statelor părți interesate, spre a se ajunge la o solutie amiabila a chestiunii, intemeiata pe respectarea drepturilor omului și libertatilor fundamentale asa cum le recunoaste prezentul pact.

f) În orice cauza care îi este supusă, comitetul poate cere statelor părți interesate la care se referă alin. b) să-i furnizeze orice informatie pertinenta.

g) Statele părți interesate la care se referă alin. b) au dreptul de a fi reprezentate cu prilejul examinarii problemei de către comitet și de a prezenta observatii orale sau scrise ori în ambele forme.

h) În termen de 12 luni din ziua cînd a primit notificarea la care se referă alin. b), comitetul trebuie să prezinte un raport:

(i) dacă s-a putut gasi o solutie în conformitate cu dispozitiile alin. e), comitetul se margineste, în raportul sau, la o scurta expunere a faptelor și a solutiei la care s-a ajuns;

(îi) dacă nu s-a putut gasi o solutie în conformitate cu dispozitiile alin. e), comitetul se margineste în raportul sau la o scurta expunere a faptelor; textul observatiilor scrise și procesul-verbal al observatiilor orale prezentate de statele părți interesate vor fi alaturate raportului.

Raportul pentru fiecare cauza va fi comunicat statelor părți interesate.

2. Dispozitiile prezentului articol vor intra în vigoare cînd zece state părți la prezentul pact vor fi facut declaratia prevăzută la paragraful 1 din prezentul articol. Declaratia mentionata va fi depusa de către statul parte secretarului general al Organizației Natiunilor Unite, care o va transmite în copie celorlalte state părți. O declaratie poate fi retrasa oricînd, printr-o notificare adresata secretarului general. Aceasta retragere nu va aduce atingere examinarii oricarei chestiuni care face obiectul unei comunicari deja transmise în virtutea prezentului articol; nici o alta comunicare a unui stat parte nu va fi însă primita după ce secretarul general va primi notificarea de retragere a declarației, decit dacă statul parte interesat va fi facut o noua declaratie.

Articolul 42

1. a) Dacă o chestiune supusă comitetului în conformitate cu art. 41 nu a fost solutionata spre satisfactia statelor părți interesate, comitetul poate, cu asentimentul prealabil al acestora, sa desemneze o comisie de conciliere ad-hoc (denumita în continuare comisia). Comisia își ofera bunele oficii statelor părți interesate, spre a se ajunge la o solutie amiabila a chestiunii, intemeiata pe respectarea prezentului pact.

b) Comisia se compune din cinci membri numiti cu acordul statelor părți interesate. Dacă statele părți interesate nu ajung în termen de 3 luni la o înțelegere asupra compunerii comisiei în intregime sau în parte, membrii comisiei în privinta cărora nu s-a realizat acordul vor fi aleși, prin scrutin secret, dintre membrii comitetului, cu o majoritate de două treimi din membrii comitetului.

2. Membrii comisiei își exercită functiile cu titlu individual. Ei nu trebuie să fie resortisanti nici ai statelor părți interesate, nici ai unui stat care nu este parte la prezentul pact și nici ai unui stat parte care nu a facut declaratia prevăzută de art. 41.

3. Comisia își alege președintele și își adopta regulamentul interior.

4. Comisia își tine sedintele în mod normal la sediul Organizației Natiunilor Unite sau la Oficiul Natiunilor Unite de la Geneva. Cu toate acestea, ea se poate intruni în orice alt loc potrivit, pe care comisia îl poate stabili consultindu-se cu secretarul general al Organizației Natiunilor Unite și cu statele părți interesate.

5. Secretariatul prevăzut în art. 36 își va oferi serviciile și comisiilor desemnate în virtutea prezentului articol.

6. Informațiile obtinute și examinate de comitet sînt puse la dispoziția comisiei, iar comisia poate să ceara statelor părți interesate să-i furnizeze orice informații complementare pertinente.

7. După ce a examinat chestiunea sub toate aspectele, dar în orice caz într-un termen de 12 luni de cînd a fost sesizata, comisia supune un raport presedintelui comitetului, care îl va comunică statelor părți interesate:

a) dacă comisia nu poate să termine examinarea chestiunii în 12 luni, ea se margineste sa arate pe scurt în raportul sau stadiul în care se afla examinarea chestiunii;

b) dacă s-a ajuns la o solutionare amiabila a chestiunii, intemeiata pe respectarea drepturilor omului recunoscute în prezentul pact, comisia se margineste sa arate pe scurt în raportul sau faptele și solutia la care s-a ajuns;

c) dacă nu s-a ajuns la o solutionare în sensul alin. b), în raportul comisiei vor figura concluziile sale cu privire la toate aspectele de fapt ale chestiunii dezbatute de statele părți interesate, precum și constatarile sale cu privire la posibilitatile de solutionare amiabila a cauzei; raportul va cuprinde, de asemenea observatiile scrise și un proces-verbal al observatiilor orale prezentate de statele părți interesate;

d) dacă raportul comisiei este inaintat în conformitate cu alin. c), statele părți interesate vor instiinta pe președintele comitetului, în termen de 3 luni de la primirea raportului, dacă accepta sau nu cele formulate în raportul comisiei.

8. Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere atribuțiilor comitetului prevăzute în art. 41.

9. Toate cheltuielile membrilor comisiei se repartizeaza în mod egal între statele părți interesate, pe baza unui stat estimativ stabilit de secretarul general al Organizației Natiunilor Unite.

10. Secretarul general al Organizației Natiunilor Unite este imputernicit ca, dacă este nevoie, sa plateasca cheltuielile membrilor comisiei înainte ca rambursarile sa fi fost efectuate de statele părți interesate, în conformitate cu paragraful 9 al prezentului articol.

Articolul 43

Membrii comitetului și membrii comisiilor de conciliere ad-hoc care ar putea fi desemnați în conformitate cu art. 42 au drept la inlesnirile, privilegiile și imunitatile recunoscute expertilor în misiune ai Organizației Natiunilor Unite, asa cum sînt ele enuntate în secțiunile pertinente ale Convenției cu privire la privilegiile și imunitatile Natiunilor Unite.

Articolul 44

Dispozitiile de punere în practica a prezentului pact se aplică fără a aduce atingere procedurilor instituite în materie de drepturi ale omului în virtutea sau potrivit instrumentelor constitutive și convențiilor Organizației Natiunilor Unite și instituțiilor specializate și nu împiedica statele părți de a recurge la alte proceduri pentru solutionarea unui diferend în conformitate cu acordurile internationale generale sau speciale care le leagă.

Articolul 45

Comitetul inainteaza anual Adunarii Generale a Natiunilor Unite, prin intermediul Consiliului Economic și Social, un raport asupra lucrărilor sale.

Articolul 46

Nici o dispoziție din prezentul pact nu trebuie interpretata ca aducind atingere dispozițiilor Cartei Natiunilor Unite și celor ale constitutiilor instituțiilor specializate care definesc raspunderile diverselor organe ale Organizației Natiunilor Unite și ale instituțiilor specializate cu privire la chestiunile prevăzute în prezentul pact.

Articolul 47

Nici o dispoziție din prezentul pact nu va fi interpretata ca aducind atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia și de a se folosi pe deplin și în mod liber de bogatiile și resursele lor naturale.

Articolul 48

1. Prezentul pact este deschis spre semnare oricărui stat membru al Organizației Natiunilor Unite sau membru al vreuneia dintre instituțiile sale specializate, oricărui stat parte la Statutul Curtii Internationale de Justiție, precum și oricărui alt stat invitat de Adunarea Generală a Natiunilor Unite sa devina parte a prezentului pact.

2. Prezentul pact este supus ratificarii, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizației Natiunilor Unite.

3. Prezentul pact va fi deschis spre aderare oricărui stat la care se referă paragraful 1 din prezentul articol.

4. Aderarea se va face prin depunerea la secretarul general al Organizației Natiunilor Unite a unui instrument de aderare.

5. Secretarul general al Organizației Natiunilor Unite informeaza toate statele care au semnat prezentul pact sau care au aderat la el despre depunerea fiecarui instrument de ratificare sau de aderare.

Articolul 49

1. Prezentul pact va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii la secretarul general al Organizației Natiunilor Unite a celui de-al treizeci și cincilea instrument de ratificare sau de aderare.

2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezentul pact sau vor adera la el după depunerea celui de-al treizeci și cincilea instrument de ratificare sau de aderare, pactul va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii de către acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.

Articolul 50

Dispozitiile prezentului pact se aplică fără nici o limitare sau excepție tuturor unităților constitutive ale statelor federative.

Articolul 51

1. Orice stat parte la prezentul pact poate să propuna un amendament și să-i depuna textul la secretarul general al Organizației Natiunilor Unite. Secretarul general va transmite apoi toate proiectele de amendament statelor părți la prezentul pact, cerindu-le să-i comunice dacă doresc să se convoace o conferinta a statelor părți pentru a examina aceste proiecte și a le supune votării. Dacă cel puțin o treime din state se declara în favoarea acestei convocari, secretarul general va convoca conferinta sub auspiciile Organizației Natiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor prezente și votante la conferinta va fi supus spre aprobare Adunarii Generale a Natiunilor Unite.

2. Aceste amendamente intră în vigoare după ce au fost aprobate de Adunarea Generală a Natiunilor Unite și acceptate de o majoritate de două treimi a statelor părți la prezentul pact, în conformitate cu respectivele lor reguli constitutionale.

3. Cînd aceste amendamente intră în vigoare, ele sînt obligatorii pentru statele părți care le-au acceptat, celelalte state părți raminind legate de dispozitiile prezentului pact și de orice amendament pe care l-au acceptat anterior.

Articolul 52

Independent de notificarile prevăzute în paragraful 5 al art. 48, secretarul general al Organizației Natiunilor Unite va informa toate statele la care se referă paragraful 1 al mentionatului articol:

a) cu privire la semnaturile, instrumentele de ratificare și de aderare depuse în conformitate cu art. 48;

b) cu privire la data cînd prezentul pact va intra în vigoare în conformitate cu art. 49 și la data cînd vor intra în vigoare amendamentele prevăzute în art. 51.

Articolul 53

1. Prezentul pact, ale cărui texte în chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola sînt în egala măsura autentice, va fi depus la arhivele Organizației Natiunilor Unite.

2. Secretarul general al Organizației Natiunilor Unite va transmite tuturor statelor la care se referă art. 48 cite o copie certificata de pe prezentul pact.