Decizia nr. 668/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Claudia-Margareta Krupenschi

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Grigore-Florin Popescu în Dosarul nr. 2.502/208/2016 al Judecătoriei Caransebeș și care constituie obiectul Dosarului nr. 2.929D/2016 al Curții Constituționale.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Plecând de la susținerile autorului excepției, care consideră că sancțiunile complementare nu ar trebui prevăzute ope legis, ci lăsate la aprecierea agentului constatator, se arată că textul de lege criticat conține norme de drept material, și nu procesual, astfel că nu poate fi pusă în discuție afectarea dreptului de acces liber la justiție sau a dreptului la un proces echitabil, invocate. În plus, reprezentantul Ministerului Public menționează

Decizia nr. 644 din 17 mai 2011 , prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 108 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ,

decizie ale cărei considerente apreciază că se mențin și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 27 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.502/208/2016, Judecătoria Caransebeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Grigore-Florin Popescu într-o cauză privind soluționarea unei plângeri contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de textul legal criticat.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate prevăd aplicarea de drept a pedepsei complementare constând în aplicarea unui număr de puncte stabilit în mod abstract de legiuitor, fără a permite agentului constatator ca, în funcție de o serie de împrejurări, cum ar fi gradul de pericol social al faptei, circumstanțele personale ale contravenientului sau alte date înscrise în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, să poată aprecia natura și gravitatea faptei și, în urma acestei constatări, să aplice, proporțional, sancțiunea complementară corespunzătoare, cu respectarea prevederilor

art. 5 alin. (5)

și

(6) ,

art. 16 alin. (1) ,

art. 21 alin. (3)

și ale

art. 32 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Or, dispozițiile

art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt redactate de o manieră din care rezultă că sancțiunea complementară se aplică obligatoriu, ca natură și cuantum, pe lângă cea principală. Mai mult, acest tip de sancțiuni este sustras controlului judecătoresc, putându-se ivi, în practică, situații în care instanța înlocuiește sancțiunea principală a amenzii cu avertismentul, astfel încât sancțiunea complementară aplicată să fie mai aspră decât cea principală, ceea ce contrazice însăși rațiunea instituirii sale, aceea de a întregi represiunea instituită prin sancțiunea principală. În consecință, se susține încălcarea accesului liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, precum și a principiului exercitării căilor de atac, având în vedere și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la nerespectarea

art. 6

și

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Hotărârea din 26 ianuarie 2006 , pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, Hotărârea din 30 octombrie 1998, pronunțată în Cauza F.E. împotriva Franței, paragraful 46, sau Cauza Yagtzilar și alții împotriva Greciei, nr. 41.727/98, paragraful 26).

6.

Judecătoria Caransebeș apreciază că excepția este neîntemeiată, deoarece stabilirea faptelor care constituie contravenții și a sancțiunilor corespunzătoare aparține competenței legiuitorului.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat a mai fost examinat de Curtea Constituțională prin prisma unor critici similare, pronunțând, de exemplu,

Decizia nr. 165 din 26 februarie 2008 . De asemenea, Curtea a arătat constant în jurisprudența sa, de pildă prin

Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007 , că reglementarea unor sancțiuni contravenționale pentru încălcarea unor reguli este pe deplin justificată, din perspectiva interesului general ocrotit, iar aceste texte de lege nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanței de

urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului. Cu privire la invocarea

art. 53 din Constituție , Curtea a arătat, prin

Decizia nr. 210 din 13 martie 2007 , că acest text se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, or textele de lege criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. În plus,

art. 53 alin. (1)

prevede că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor.

9.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, acestea având drept scop apărarea altor valori sociale decât cele ocrotite prin legea penală. Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că aplicarea cerinței procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a procesului, iar nu și în ceea ce privește cadrul juridic sancționator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanțial, reținând că nici din cuprinsul

art. 21 alin. (3) din Constituție

și nici din cel al

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinței procesului echitabil ar trebui să excedeze necesității asigurării garanțiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanțial. Totodată, dispozițiile legale criticate stabilesc faptele persoanelor fizice care constituie contravenții și sancțiunile contravenționale aplicabile, inclusiv sancțiunea contravențională complementară în materie rutieră, care nu afectează drepturile constituționale invocate, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, astfel că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea

art. 21 din Constituție .

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție,

precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: „(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (...)

d) 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: (…) 3. depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;“.

13.

Normele constituționale invocate în susținerea excepției, astfel cum rezultă din motivarea acesteia, sunt cele cuprinse la

art. 21

- Accesul liber la justiție,

art. 24

- Dreptul la apărare și

art. 129

- Folosirea căilor de atac. De asemenea sunt indicate prevederile

art. 6

- Dreptul la un proces echitabil și ale

art. 13

- Dreptul la un recurs efectiv din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că dispozițiile

art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , care reglementează aplicarea sancțiunii complementare contravenționale constând în 6 puncte de penalizare pentru depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, sunt criticate din perspectiva încălcării dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare și la căile de atac, prin aceea că nu permit dimensionarea sancțiunii complementare de către agentul constatator, în funcție de constatarea unor circumstanțe specifice producerii respectivei contravenții.

15.

Curtea reține că dispozițiile de lege criticate nu au mai format, punctual, obiectul controlului de constituționalitate, însă instanța de contencios constituțional a mai analizat critici de neconstituționalitate asemănătoare, formulate față de alte texte din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

care reglementau, de asemenea, contravenții și sancțiunile contravenționale - principale și complementare - corespunzătoare respectivelor contravenții la regimul circulației rutiere (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007,

Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009,

Decizia nr. 424 din 7 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 23 mai 2011,

Decizia nr. 224 din 15 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014, sau

Decizia nr. 165 din 26 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 14 martie 2008).

16.

Astfel, cu privire la critica referitoare la reglementarea, prin lege, a aplicării unei sancțiuni complementare, Curtea a arătat, de exemplu, prin

Decizia nr. 224 din 15 aprilie 2014 , precitată, că, în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancțiunea principală - amenda, și a uneia sau mai multor sancțiuni complementare nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale invocate, aceste sancțiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, astfel cum indică

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , respectiv „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului“. Prin

Decizia nr. 489 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 21 ianuarie 2014, Curtea a reținut că aceleași obiective de protejare a integrității fizice a persoanelor justifică și sancționarea contravențională a faptei de a depăși viteza maximă admisă cu 10-20 km/h pentru anumite sectoare de drum [prevăzută de

art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3

și

4 din ordonanța de urgență

criticată]. Aplicarea corespunzătoare a amenzii, precum și a unui anumit număr de puncte penalizatoare pentru depășirea limitei de viteză maximă admisă este rezultatul direct al încălcării normelor legale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, ca interes public general ocrotit de normele

Constituției . Așa fiind, apare ca justificată reglementarea, prin lege, a sancțiunii complementare constând în aplicarea unui număr variabil de puncte de penalizare, în funcție de gravitatea faptei.

17.

În ceea ce privește aprecierea de către instanța de judecată sau de către agentul constatator a numărului de puncte de penalizare aplicate în cazul săvârșirii contravenției prevăzute de

art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3

arătăm că nici nu se justifică o astfel de apreciere, din moment ce respectiva contravenție se înscrie în anumiți parametri obiectivi, precis determinați prin lege, și anume depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv. Dimpotrivă, aplicarea unitară, ope legis, cu titlu de sancțiune complementară, a unui anumit număr de puncte de penalizare, în funcție exclusiv de gravitatea faptei, în cazul de față aceasta fiind reprezentată de diferența dintre regimul de viteză legal și cel constatat cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, înlătură orice posibilitate de intervenție arbitrară sau apreciere subiectivă. Astfel, Curtea reține că reglementarea ope legis a numărului de puncte aplicabil pentru săvârșirea fiecăreia dintre contravențiile prevăzute la

art. 108 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

reprezintă o garanție solidă a respectării egalității de tratament juridic, în sensul

art. 16 alin. (1)

și

(2) din Constituție , având în vedere că regulile privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor participanților la trafic, iar, pentru săvârșirea aceleiași fapte contravenționale, autorii acesteia trebuie să se supună acelorași rigori stabilite de legiuitor, fiindu-le aplicabile, în consecință, aceleași sancțiuni.

18.

În ceea ce privește susținerile referitoare la lipsa controlului judecătoresc asupra

aplicării sancțiunilor complementare, Curtea observă că, potrivit

art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , „(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta. (2) Plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești.“ Prin urmare, pe durata procesului având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, este suspendată, din momentul depunerii plângerii, inclusiv sancțiunea complementară, în cazul

art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3

fiind vorba despre aplicarea celor 6 puncte pentru depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Pe baza probelor administrate în cauză, instanța va verifica legalitatea și autenticitatea datelor consemnate în procesul-verbal contestat, iar, în cazul în care constată abateri de la dispozițiile legale incidente sau consemnări neconforme cu realitatea, va dispune anularea procesului-verbal, așadar, și anularea sancțiunii complementare.

19.

În concluzie, Curtea nu poate reține susținerile autorului excepției cu privire la nesocotirea dreptului de acces la instanță, a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului la apărare. Mai mult, Curtea observă că textul legal criticat conține norme de drept material, substanțial, fără a avea implicații la nivel procesual, astfel că nu se poate susține încălcarea, în mod direct, a dreptului la un proces echitabil, consacrat de

art. 21 alin. (3) din Constituție

și de

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Grigore-Florin Popescu în Dosarul nr. 2.502/208/2016 al Judecătoriei Caransebeș și constată că prevederile

art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale, în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Caransebeș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2017.