Decizia nr. 771/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 pct. 3 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, „forma în vigoare la data de 25 martie 2013“, excepție ridicată de Gheorghe Drăghici în Dosarul nr. 32.655/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.837D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției, iar autorul excepției a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.

3.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece criticile privesc modul de întocmire a procesului-verbal de contravenție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Sentința civilă nr. 14.158 din 27 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 32.655/4/2013, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor „, forma în vigoare la data de 25 martie 2013“. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Gheorghe Drăghici într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii contravenționale formulate de acesta împotriva procesului-verbal de constare și sancționare a contravenției prevăzute de textul de lege criticat.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține doar că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor cuprinse în

art. 1,

art. 11,

art. 20

și

art. 21 din Constituție .

6.

Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă șia exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu motivează cu niciun argument pretinsul raport de contrarietate dintre textul legal criticat și normele constituționale invocate.

9.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece motivele de neconstituționalitate invocate nu privesc prevederile legale, autorul urmărind, în realitate, să evidențieze situația de fapt concretă în care s-a aplicat sancțiunea legală, aspecte care, potrivit

art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 , excedează competenței instanței de contencios constituțional.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de autorul excepției și punctul de vedere al părții Direcția Generală de Poliție a Municipiului București depus la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției,

precum și L egea nr. 47/1992,

reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 3 pct. 3 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, „forma în vigoare la data de 25 martie 2013“, având următorul conținut: „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: [...] 3) apelarea, în mod repetat, la mila publicului, de către o

persoană aptă de muncă, precum și determinarea unei persoane la săvârșirea unor astfel de fapte;“. Curtea reține că

Legea nr. 61/1991

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, iar art. 3 pct. 3 a devenit

art. 2 pct. 3 din Legea nr. 61/1991,

cu același cuprins. Având în vedere, însă, că în cauză și-au produs efecte prevederile

art. 3 pct. 3 din Legea nr. 61/1991 , în forma anterioară republicării din 2014, deoarece acestea reprezintă temeiul juridic al procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției încheiat la data de 25 martie 2013, a cărui anulare constituie obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că obiect al excepției îl reprezintă

art. 3 pct. 3 din Legea nr. 61/1991 , în forma anterioară republicării din anul 2014.

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1

privind statul român,

art. 11

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 20

privind referitor la tratatele internațional privind drepturile omului și

art. 21

privind accesul liber la justiție.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, deși autorul acesteia invocă în mod formal dispozițiile

art. 1,

art. 11,

art. 20

și

art. 21 din Constituție , în realitate, acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate. Or, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,

sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile

art. 146 din Constituție .

15.

Cu privire la motivarea unei excepții de neconstituționalitate, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă care va cuprinde trei elemente, și anume textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.

16.

Aplicând aceste considerente de principiu la speță, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea textelor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor. Așadar, dat fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate, astfel încât nu suntem în prezența unei veritabile excepții de neconstituționalitate. În consecință, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 pct. 3 din Legea nr. 61/1991,

astfel cum a fost invocată, este inadmisibilă.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție,

precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992,

cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 pct. 3 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, în forma anterioară republicării din 2014, excepție ridicată de Gheorghe Drăghici în Dosarul nr. 32.655/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2017.