Decizia nr. 842/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Asociația Femeilor Rome din România în Dosarul nr. 12.156/3/2016/a1 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.438D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că nu se precizează în ce anume constă pretinsa contrarietate a reglementării legale criticate cu normele constituționale invocate, iar în subsidiar, respingerea excepției ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 13 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 12.156/3/2016/a1, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de pârâta Asociația Femeilor Rome din România cu prilejul soluționării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că, potrivit

art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , o cerere de chemare în garanție se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală. În acest context arată că, în cauza care face obiectul cererii de chemare în judecată, și anume reziliere contract, această cerere este scutită de la plata taxei de timbru, astfel încât, în mod simetric, trebuie procedat cu cererea de chemare în garanție, care trebuie să aibă același regim cu cel al cererii principale. Arată că, în realitate, „la situații similare/identice se aplică un tratament diferit“, deoarece „reclamanta beneficiază de un tratament diferit, deși în alte dosare i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru.“

6.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, pronunțându-se numai asupra cererii de reexaminare, precizând, astfel, că cererea principală a fost scutită de obligația de plată a taxei de timbru în considerarea prevederilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și a persoanei reclamantei ca instituție publică. Menționează faptul că pârâta nu a invocat un motiv pentru care ar fi scutită de obligația de plată a taxei de timbru, iar simpla împrejurare că cererea de chemare în judecată este scutită de această obligație nu atrage scutirea pentru cererile incidentale. Instanța de judecată învederează, totodată că, dacă cererea principală avea ca titular o altă persoană, care nu era instituție publică, aceasta ar fi fost supusă obligației de plată a taxei de timbru.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens invocă

Decizia nr. 608 din 6 octombrie 2015 , prin care Curtea a statuat că, în situația în care critica de neconstituționalitate nu vizează, în sine, conținutul normativ al unui text de lege, ci modalitatea în care instanța de judecată a procedat la aplicarea acestor prevederi legale în cauza concretă dedusă judecății, aceasta nu constituie un viciu de neconstituționalitate intrinsec al normei juridice examinate, ci privește, în realitate, aspecte legate de procesul concret de interpretare și aplicare a acesteia de către instanța de judecată. Or, asemenea operațiuni de interpretare și aplicare a textului de lege criticat la diferitele circumstanțe ce caracterizează fiecare litigiu în parte nu pot fi atribuite competenței de control a Curții Constituționale.

9.

Avocatul Poporului menționează că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind

Decizia nr. 606 din 4 noiembrie 2014 . În acest context învederează faptul că își menține punctul de vedere exprimat cu acel prilej, în sensul constituționalității prevederilor legale criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 .

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Cererile reconvenționale, cererile de intervenție principală, precum cererile de chemare în garanție se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală.“

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1

privind statul de drept,

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 20

referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la

art. 6

și

art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și celor ale

art. 21

care consacră accesul liber la justiție.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în fapt, în cauza concretă dedusă judecății, pârâta Asociația Femeilor Rome din România a solicitat reexaminarea obligației de plată a taxei de timbru stabilite în sarcina sa

pentru soluționarea cererii de chemare în garanție. În motivarea cererii, aceasta a arătat că cererea principală are ca obiect rezilierea unui contract, cerere care nu a fost supusă obligației de plată a taxei de timbru, fiind considerată scutită de această obligație, astfel încât se impune scutirea de la plata taxei de timbru și a cererii de chemare în garanție. Cu privire la cererea de reexaminare, tribunalul a precizat că cererea principală a fost scutită de obligația de plată a taxei de timbru, în considerarea prevederilor

art. 17 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și a persoanei reclamantei ca instituție publică.

15.

În ceea ce privește soluția legislativă cuprinsă în

art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , Curtea reține că aceasta se regăsea, inițial, în

art. 10 din Legea nr. 146/1997 , în prezent abrogată. Cu privire la această reglementare, Curtea s-a pronunțat în sensul constatării constituționalității acesteia, exemplu fiind, în acest sens,

Decizia nr. 594 din 21 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 27 noiembrie 2006,

Decizia nr. 796 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 29 noiembrie 2006, sau

Decizia nr. 1.039 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011. Prin aceste decizii, Curtea a reținut că „procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de garanție este aceeași cu cea aplicabilă cererii principale, nu și cuantumul taxei. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcție de valoarea pretinsă prin cererea de intervenție. În acest sens sunt, de altfel, și prevederile

art. 10 alin. (2) din Normele metodologice

pentru aplicarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin

Ordinul ministrului de stat, ministrul justiției nr. 760/C/1999 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999, potrivit cărora «Cererile reconvenționale, cererile de intervenție și de chemare în garanție ce apar în urma unei acțiuni care are ca obiect drepturi evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea ce se pretinde prin aceste cereri.»“

16.

Curtea constată, de altfel, că prevederile

art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

au format, la rândul lor, obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens este

Decizia nr. 305 din 9 mai 2017 , publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 noiembrie 2017, prin care Curtea a statuat că reglementarea criticată este constituțională în raport cu criticile formulate.

17.

Raportat la criticile autoarei excepției de neconstituționalitate potrivit cărora, în prezenta cauză, „reclamanta beneficiază de un tratament diferit, deși în alte dosare i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru“, astfel încât „la situații similare/identice se aplică un tratament diferit“, Curtea consideră că revine instanței de judecată competente să interpreteze și să aplice textele de lege incidente în cauză, în funcție de situația de fapt și de drept existentă. Curtea nu poate controla modul în care aceasta interpretează și aplică legea în cauze deduse judecății, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , aceasta asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Femeilor Rome din România în Dosarul nr. 12.156/3/2016/a1 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că prevederile

art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2017.