Decizia nr. 49/2018

Articolul 25

alin. (1) : „Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.“;

–

Articolul 31

alin. (1) : „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.“

11.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și celor ale

art. 24

privind dreptul la apărare.

12.

Analizând situația de fapt ce a generat invocarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, ca urmare a controlului efectuat de către organele de poliție împreună cu un inspector de trafic din cadrul Registrului Auto Român, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției săvârșite de către salariatul Societății GENN COMSERV - S.R.L. (operator de transport în regim de taxi), conducător auto al taximetrului, prin care acestuia i s-au reținut talonul și permisul de conducere, i-a fost aplicată o amendă contravențională și a fost anulată dovada privind inspecția tehnică periodică a autovehiculului, pentru conducerea acestuia cu defecțiuni la sistemul de direcție. Având în vedere faptul că acesta a săvârșit o serie de abateri ce constituie contravenții la regimul transportului rutier public de persoane în regim de taxi, în temeiul

art. 56 alin. (4) din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, distinct de procesul-verbal prin care a fost sancționat conducătorul auto, a fost întocmit procesul-verbal de reținere a copiei conforme a autorizației de transport în regim de taxi nr. 02469/8.03.2016, autorizație emisă de Primăria Municipiului Timișoara - Direcția tehnică, ca sancțiune contravențională complementară aplicată persoanei juridice - societatea de transport, autoarea excepției de neconstituționalitate.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 858 din 18 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 10 decembrie 2012, sau

Decizia nr. 850 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, decizii prin care Curtea a constatat că reglementarea criticată este constituțională.

14.

Astfel, prin

Decizia nr. 850 din 28 noiembrie 2006 , precitată, Curtea a reținut că „ art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , coroborat cu

art. 25 alin. (1)

din aceeași ordonanță, stabilește că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere, de către contravenient sau, după caz, de către partea vătămată sau proprietarul bunurilor confiscate, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Curtea a observat că textul criticat stabilește dreptul persoanei răspunzătoare de săvârșirea contravenției, precum și al celor afectați în mod direct de acest fapt, de a ataca un act administrativ. Așa fiind, Curtea a apreciat că este firesc ca numai subiecții prevăzuți de ordonanță să poată contesta actul administrativ în cauză (procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției), atât timp cât acesta îi privește în mod nemijlocit și în exclusivitate și numai ei având interes și fiind lezați prin actul în cauză“.

15.

De altfel, în jurisprudența sa în această materie, Curtea a reținut că legiuitorul este liber să reglementeze cu privire la răspunderea contravențională a persoanei juridice, întrucât nicio normă din

Legea fundamentală

nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi, intenția legiuitorului fiind aceea de a responsabiliza persoana juridică în ceea ce privește modul de alegere și supraveghere a angajaților (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 128 din 10 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 19). S-a subliniat, de asemenea, că răspunderea contravențională a persoanei juridice nu o exclude pe cea a persoanei fizice care a săvârșit în mod nemijlocit contravenția.

16.

Distinct de cele de mai sus, raportat la criticile formulate, Curtea menționează faptul că, în doctrină, s-a subliniat că, deși procesul-verbal este un act administrativ, singurul motiv pentru care împotriva proceselor-verbale persoanele interesate nu formulează o procedură prealabilă urmată de acțiune în contencios administrativ este acela că, potrivit

art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , sunt exceptate de la procedura comună actele administrative cu privire la care este prevăzută o altă procedură judiciară. Or, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , plângerea contravențională este tocmai o asemenea procedură judiciară paralelă.

17.

Referitor la critica autoarei excepției potrivit căreia aceasta nu beneficiază de o cale de atac alternativă pentru formularea plângerii contravenționale, alta decât cea prevăzută de

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , respectiv pe calea contenciosului administrativ, prin

Decizia nr. 1.118 din 10 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 6 octombrie 2009, Curtea a reținut că, „în sensul

art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție , prin contencios administrativ se înțelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiției, cetățenii sunt apărați de eventualele abuzuri ale autorităților administrației publice, adică ale primarilor, consiliilor locale, prefecților, miniștrilor și ale Guvernului însuși. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În schimb,

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

cuprinde reglementări al căror scop îl constituie sancționarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, deși nu se bucură de protecția legii penale, trebuie apărate prin mijloace extrapenale. [...] Curtea Constituțională a statuat, prin

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, că «contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și au fost supuse unui regim administrativ». Scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivalează însă cu introducerea lor sub cupola

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Aceasta este o lege care [...] are în vedere raporturile stabilite între

cetățean și autoritățile publice prin acte administrative, iar nu prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.“

18.

Curtea observă că, în speță, distinct de procesul-verbal de constatare a contravenției prin care a fost sancționat contravenientul, salariat al societății, a fost întocmit procesul-verbal prin care a fost aplicată societății sancțiunea complementară a reținerii copiei conforme a autorizației de transport - ca măsură ce are caracterul unei măsuri administrative, proces-verbal în cuprinsul căruia s-a stipulat faptul că, „împotriva măsurii de reținere a copiei conforme a autorizației de transport se poate face plângere la instanța de contencios administrativ, în condițiile

Legii nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare.“ Așa fiind, chiar dacă autoarea excepției nu are calitatea procesual activă de a ataca procesul-verbal prin care a fost sancționat contravenientul, nejustificând niciun interes în formularea unei plângeri contravenționale împotriva acestuia, aceasta beneficiază de o cale de atac împotriva procesului-verbal prin care i s-a aplicat, în mod direct, sancțiunea reținerii copiei conforme a autorizației de transport, ca sancțiune complementară subsecventă sancțiunilor contravenționale principale aplicate contravenientului.

19.

În acest context, Curtea subliniază că sancțiunile principale și complementare, precum și măsurile tehnico-administrative au un caracter punitiv și preventiv, vizând ocrotirea unei valori sociale importante, precum siguranța pe drumurile publice. Sancțiunile contravenționale complementare nu au scop represiv, acesta revenind numai sancțiunilor contravenționale principale, ci au scop preventiv, și anume înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei săvârșite, și nu au caracter de sine stătător, ci ele ființează numai pe lângă o sancțiune contravențională principală, astfel încât soarta lor juridică depinde de cea a sancțiunilor principale, potrivit principiului accesorium saequitur principalem. Răspunderea contravențională fiind una strict personală, titularul dreptului de a formula plângerea contravențională este cel sancționat contravențional.

20.

Curtea reține, totodată, că, în înțelesul

Legii nr. 38/2003 , prin autorizația de transport se înțelege acel document eliberat în condițiile acestei legi de autoritatea de autorizare, care atestă faptul că un transportator este autorizat să execute transportul respectiv și poate participa la atribuirea în gestiune a serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere, după caz. Din perspectiva criticii formulate, Curtea observă că, în doctrină, s-a arătat faptul că „sancțiunea contravențională a retragerii autorizației constă în retragerea temporară a autorizației emise pentru efectuarea de operațiuni reglementate de actele normative care fac mențiune despre ea. Unele sancțiuni administrative nu pot fi aplicate decât persoanelor juridice, acesta fiind cazul, de pildă, al retragerii sau suspendării autorizației. Această sancțiune se poate aplica numai unor persoane juridice, nu și membrilor săi, tocmai pentru că autorizația se referă la activitatea respectivei persoane juridice, și nu a membrilor săi, luați individual, iar măsura în sine are un caracter preventiv.“

21.

În fine, în jurisprudența sa, exemplu fiind

Decizia nr. 521 din 5 iulie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, paragraful 16, Curtea a constatat că „obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârșită de către conducătorul auto este o soluție legislativă justificată prin raportul de prepușenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier și conducătorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligația de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului și documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziție o acțiune în regres împotriva prepusului.“ Astfel, în situația în care un salariat este responsabil de conduita ilicită care a atras sancționarea contravențională a angajatorului persoană juridică, posibilitatea angajatorului de a regresa împotriva salariatului vinovat, pentru recuperarea sumelor plătite cu titlu de sancțiune contravențională, precum și a pagubelor înregistrate în urma aplicării sancțiunilor contravenționale complementare, se poate face în condițiile

art. 254 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii , privind angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea GENN COMSERV - S.R.L. București, filiala Timișoara, în Dosarul nr. 8.169/325/2016 al Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă și constată că prevederile

art. 25 alin. (1)

și

art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 februarie 2018.