Protocolul din 27 noiembrie 1992

Articolul 1

Convenția ale carei prevederi sunt amendate prin acest protocol este Convenția internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, aici și în continuare denumita Convenția răspunderii, 1969. Pentru statele părți la protocolul din 1976 la Convenția răspunderii, 1969, se va considera ca aceasta titulatura va include Convenția răspunderii, 1969, asa cum este amendata de acest protocol.

Articolul 2

Articolul I al Convenției răspunderii, 1969, este amendat după cum urmează:

1. Paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

"1. nava înseamnă orice nava maritima și orice ambarcatiune plutitoare de orice fel, construită sau adaptată pentru a transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, cu condiția ca acea nava capabilă sa transporte produse petroliere sau alta marfa să fie considerată nava numai atunci când transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, și în timpul oricărui voiaj ulterior acestei incarcaturi, în afară cazului în care se poate dovedi că nu are la bord reziduuri din acea marfa de produse petroliere în vrac;"

2. Paragraful 5 este înlocuit cu următorul text:

"5. hidrocarburi înseamnă orice produs petrolier persistent, precum țițeiul, pacura, motorina și uleiul de ungere, fie ca este transportat la bordul unei nave ca marfa sau în tancurile de combustibil ale acelei nave;"

3. Paragraful 6 este înlocuit cu următorul text:

"6. paguba produsă prin poluare înseamnă:

a) pierderea sau dăuna cauzată de nava care transporta produse petroliere, prin contaminare, rezultată din scurgerea sau din descărcarea produselor petroliere din nava, oriunde asemenea scurgere sau descărcare are loc, cu condiția ca compensarea pentru degradarea mediului, alta decât pierderea de profit datorată acestei degradari, să fie limitată la costurile măsurilor rezonabile de eliminare a efectelor poluarii, întreprinse sau care vor fi întreprinse;

b) cheltuielile pentru măsurile preventive și pierderi sau daune ulterioare cauzate de măsurile preventive;"

4. Paragraful 8 este înlocuit cu următorul text:

"8. incident înseamnă orice eveniment sau serie de evenimente având aceeași origine, care cauzează pagube datorate poluarii sau creează o amenințare grava și iminenta de a cauza asemenea pagube;"

5. Paragraful 9 este înlocuit cu următorul text:

"9. Organizație înseamnă Organizația Maritima Internationala;"

6. După paragraful 9 este inserat un nou paragraf după cum urmează:

"10. Convenția răspunderii, 1969, înseamnă Convenția internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1969. Pentru statele părți la protocolul din 1976 la aceasta convenție, termenul va include Convenția răspunderii, 1969, amendata de acest protocol."

Articolul 3

Articolul II al Convenției răspunderii, 1969, este înlocuit cu următorul text:

"Aceasta convenție se va aplica exclusiv:

a) pagubelor datorate poluarii:

(i) pe teritoriu, incluzând marea teritorială a statului contractant; și

(îi) în zona economică exclusiva a statului contractant, stabilită conform legii internaționale, sau, dacă un stat contractant nu are stabilită o asemenea zona, într-o suprafața, dincolo și adiacent cu marea teritorială a acelui stat, determinata de acel stat conform legilor internaționale și extinzandu-se nu mai mult de 200 mile marine de la linia de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale;

b) măsurilor preventive, oriunde acestea sunt luate, pentru prevenirea sau minimizarea unor astfel de pagube."

Articolul 4

Articolul III al Convenției răspunderii, 1969, este amendat după cum urmează:

1. Paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

"1. În afară excepțiilor prevăzute la paragrafele 2 și 3 ale prezentului articol, armatorul unei nave, din momentul producerii incidentului sau când incidentul consta într-o serie de evenimente, din momentul primului eveniment, va fi răspunzător pentru pagubele poluarii pricinuite de nava ca rezultat al acelui incident."

2. Paragraful 4 este înlocuit cu următorul text:

"4. Nu vor fi cerute compensații pentru efectele poluarii împotriva armatorului în alt mod decât în baza prezentei convenții. Cu condiția respectării paragrafului 5 al prezentului articol, nu vor fi făcute cereri de compensații pentru daunele provocate de poluare, conform acestei convenții sau altfel, împotriva:

a) angajaților sau agenților proprietarului ori membrilor de echipaj;

b) pilotului sau oricărei persoane care, nefiind membru al echipajului, lucrează pentru nava;

c) oricărui navlositor (oricum este descris acesta, inclusiv navlositorul în contractul de tip bare-boat), manager sau operator de nava;

d) oricărei persoane care îndeplinește operațiuni de salvare cu asentimentul armatorului sau conform instrucțiunilor altei autorități publice competente;

e) oricărei persoane care ia măsuri preventive;

f) tuturor angajaților sau agenților persoanelor menționate la subparagrafele c), d) și e), în afară cazului în care paguba este rezultatul propriei acțiuni sau omisiunii făcute cu intenția de a cauza astfel de paguba sau din nepasare și cunoscând faptul ca o astfel de paguba ar putea rezultă din aceasta."

Articolul 5

Articolul IV al Convenției răspunderii, 1969, este înlocuit cu următorul text:

"Când se produce un incident în care sunt implicate doua sau mai multe nave și rezultă din acesta pagube de poluare, armatorii tuturor navelor implicate, în afară cazurilor exonerate de art. III, vor fi împreună răspunzători pentru totalitatea acestei pagube care nu este rezonabil separabila."

Articolul 6

Articolul V al Convenției răspunderii, 1969, este amendat după cum urmează:

1. Paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

"1. Proprietarul unei nave va fi îndreptățit la limitarea răspunderii lui, conform acestei convenții, în legătură cu orice incident, la o sumă totală, calculată astfel:

a) 3 milioane de unități de cont pentru o nava care nu depășește 5.000 unități de tonaj;

b) pentru o nava cu un tonaj mai mare, pentru fiecare unitate de tonaj, 420 unități de cont în plus față de suma menționată la subparagraful a), cu condiția ca, în orice caz, această sumă totală nu va depăși 59,7 milioane de unități de cont."

3. Paragraful 2 este înlocuit cu următorul text:

"2. Proprietarul navei nu va fi îndreptățit la limitarea răspunderii civile, conform acestei convenții, dacă se dovedește ca paguba de poluare se datorează acțiunii sale personale sau omisiunii făcute cu intenția de a crea aceasta paguba sau din nepasare și cunoscând faptul ca o astfel de paguba s-ar putea produce."

4. Paragraful 3 este înlocuit cu următorul text:

3. Pentru a beneficia de limitarile prevăzute la paragraful 1 al acestui articol armatorul va constitui un fond pentru suma totală reprezentând limita răspunderii sale la instanța judecătorească competența sau la o alta autoritate competentă a oricăruia dintre statele contractante, în fața căreia este introdusă acțiunea în conformitate cu prevederile art. IX, sau, dacă nu a fost introdusă acțiunea, la instanța judecătorească ori la alta autoritate competentă a oricăruia dintre statele contractante, în fața căreia acțiunea poate fi introdusă conform art. IX. Fondul poate fi constituit fie prin depunerea sumei, fie prin prezentarea unei scrisori de garanție bancară sau a altei garanții, acceptată de legislația statului contractant unde fondul este constituit și considerată a fi adecvată de către instanța judecătorească competența sau de alta autoritate competentă."

5. Paragraful 9 este înlocuit cu următorul text:

"9a) Unitatea de cont la care se referă paragraful 1 al prezentului articol este dreptul special de tragere, definit astfel de Fondul Monetar Internațional. Suma menționată la paragraful 1 va fi convertită în moneda naționala, în baza valorii monedei naționale în raport cu dreptul special de tragere la data constituirii fondului la care se referă paragraful 3. Valoarea monedei naționale, în funcție de drepturile speciale de tragere ale unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar Internațional, va fi calculată în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internațional în ziua în chestiune pentru operațiunile sau tranzacțiile sale. Valoarea monedei naționale în raport cu drepturile speciale de tragere ale unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internațional va fi calculată în maniera determinata de acel stat.

9b) Totuși un stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar Internațional, a cărui lege nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 9a), poate, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării la aceasta convenție și oricând după aceasta, declara ca unitatea de cont la care se referă paragraful 9a) va fi egala cu 15 franci aur. Francul aur la care se referă acest paragraf corespunde unei unități alcătuite din șaizeci și cinci și jumătate miligrame aur, cu titlul de aliaj 900%. . Convertirea francului aur în moneda naționala va fi facuta în conformitate cu legea acelui stat.

9c) Calcularea menționată în ultima fraza a paragrafului 9a) și convertirea menționată în paragraful 9b) vor fi făcute astfel încât sa exprime în moneda naționala a statului contractant, cat mai mult posibil, până la valoarea reală pentru suma menționată la paragraful 1, ca și cum ar rezultă din aplicarea primelor 3 fraze ale paragrafului 9a). Statele contractante vor comunică depozitarului maniera de calcul conform paragrafului 9a) sau rezultatul conversiei conform paragrafului 9b), după caz, la depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la aceasta convenție și oricând exista o schimbare a acestora."

6. Paragraful 10 este înlocuit cu următorul text:

"10. În înțelesul acestui articol, tonajul navei va fi tonajul brut, calculat în conformitate cu regulile de măsurare a tonajului, cuprinse în anexa I la Convenția internationala pentru măsurarea tonajului navelor, 1969."

7. A doua propozitie a paragrafului 11 este înlocuită cu următorul text:

"Un asemenea fond poate fi constituit chiar dacă, conform prevederilor paragrafului 2, proprietarul navei nu este îndreptățit la limitarea responsabilității lui, dar constituirea nu poate în acest caz sa prejudicieze drepturile pe care le au victimele împotriva proprietarului navei."

Articolul 7

Articolul VII al Convenției răspunderii, 1969, este amendat după cum urmează:

1. Primele doua propozitii ale paragrafului 2 sunt înlocuite cu următorul text:

"Pentru fiecare nava se eliberează un certificat, emis de autoritatea competentă a statului contractant, conform paragrafului 1, prin care se atesta ca se afla în vigoare o asigurare sau o garanție financiară conform prevederilor prezentei convenții. Pentru o nava înmatriculată într-un stat contractant un astfel de certificat va fi emis sau va fi autentificat de o autoritate competentă a statului în care nava este înmatriculată; pentru o nava care nu este înregistrată într-un stat contractant certificatul va fi emis sau va fi autentificat de autoritatea competentă a oricărui stat contractant."

2. Paragraful 4 este înlocuit cu următorul text:

"4. Certificatul va fi păstrat la bordul navei și o copie de pe acesta va fi depusa la autoritatea care păstrează registrul de înmatriculare, iar pentru navele care nu sunt înmatriculate într-un stat contractant, la autoritatea competentă care emite sau autentifica asemenea certificate."

3. Prima propozitie a paragrafului 7 este înlocuită cu următorul text:

"7. Certificatele emise sau autentificate de autoritatea unui stat contractant în conformitate cu paragraful 2 vor fi acceptate de celelalte state contractante în scopul acestei convenții și vor fi considerate ca având aceeași valoare cu a certificatelor emise sau autentificate de către ele însele, chiar dacă au fost emise sau au fost autentificate în raport cu o nava neinregistrata în statul contractant."

4. În cea de-a doua propozitie a paragrafului 7, cuvintele "cu statul registrator al navei" sunt înlocuite cu cuvintele "cu statul de emitere sau de autentificare".

5. A doua propozitie a paragrafului 8 este înlocuită cu următorul text:

"În acest caz pârâtul poate, chiar dacă proprietarul nu este îndreptățit să își limiteze responsabilitatea în conformitate cu art. V paragraful 2, să se prevaleze de limitele răspunderii prevăzute la art. V paragraful 1."

Articolul 8

Articolul IX al Convenției răspunderii, 1969, este amendat după cum urmează:

Paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

"1. În cazul în care un incident a cauzat o paguba prin poluare pe teritoriu, incluzând marea teritorială, sau pe o suprafața, desemnată de art. II, a unui stat contractant sau când s-au luat măsuri de prevenire ori pentru a minimiza paguba prin poluare pe acest teritoriu, incluzând marea teritorială, nu se poate formula cererea de despăgubire decât în fața instanței judecătorești competente a acestui stat sau a acestor state contractante. Pârâtul trebuie preavizat într-un termen rezonabil despre introducerea unei astfel de cereri."

Articolul 9

După articolul XII din Convenția răspunderii, 1969, sunt inserate doua noi articole, după cum urmează:

"ARTICOLUL XII BIS

Prevederi tranzitorii

Următoarele prevederi tranzitorii se vor aplica în cazul unui stat care la data incidentului este parte și la prezenta convenție și la Convenția răspunderii, 1969:

a) acolo unde un incident a produs o paguba prin poluare în înțelesul acestei convenții, răspunderea potrivit convenției va fi considerată ca fiind anulată, dacă și în măsura în care aceasta se prevede de Convenția răspunderii, 1969;

b) acolo unde un incident a produs o paguba în înțelesul acestei convenții și statul este parte la convenție și parte la Convenția internationala pentru stabilirea unui fond internațional de compensații pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971, răspunderea rămasă a fi anulată după aplicarea subparagrafului a) al acestui articol va fi, conform acestei convenții, numai până la limita pagubei datorate poluarii, rămasă necompensata după aplicarea acestui articol al convenției din 1971;

c) la aplicarea art. III paragraful 4 din aceasta convenție expresia aceasta convenție va fi interpretată ca făcând referire la aceasta convenție sau la Convenția răspunderii, 1969, după caz;

d) la aplicarea art. V paragraful 3 din aceasta convenție suma totală a fondului care va fi constituit va fi redusă cu suma pentru care răspunderea a fost considerată a fi anulată în conformitate cu subparagraful a) al acestui articol.

ARTICOLUL XII TER

Clauze finale

Clauzele finale ale acestei convenții vor fi art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenția răspunderii, 1969. Referirile la aceasta convenție privind statele contractante vor fi considerate referiri la statele contractante ale acestui protocol."

Articolul 10

Modelul de certificat, anexat la Convenția răspunderii, 1969, este înlocuit cu modelul anexat la acest protocol.

Articolul 11

1. Convenția răspunderii, 1969, și acest protocol vor fi citite și interpretate împreună cu un singur instrument între părțile la acest protocol.

2. Art. I-XII ter, inclusiv modelul de certificat, din Convenția răspunderii, 1969, astfel cum este amendata de acest protocol, vor fi cunoscute sub denumirea de Convenția internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (Convenția răspunderii, 1992).

CLAUZE FINALE

Articolul 12

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

1. Acest protocol va putea fi semnat începând cu data de 15 ianuarie 1993 până la data de 14 ianuarie 1994 de către toate statele.

2. Sub rezerva paragrafului 4, orice stat poate deveni parte la acest protocol prin:

a) semnarea sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, de acceptare sau de aprobare; sau

b) aderare.

3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi facuta prin depunerea unui instrument formal cu astfel de efect la secretarul general al Organizației.

4. Orice stat contractant la Convenția internationala pentru stabilirea unui fond internațional de compensare pentru daune provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1971, de aici incolo cunoscută ca fiind Convenția fondului, 1971, poate ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol numai dacă ratifica, accepta, aproba sau adera în același timp la protocolul din 1992 pentru amendarea convenției, în afară cazului în care denunta Convenția fondului, 1971, cu efect de la data la care acest protocol intră în vigoare pentru acest stat.

5. Un stat care este parte la acest protocol, dar nu este parte la Convenția răspunderii, 1969, va fi legat de prevederile Convenției răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, în raporturile cu alte state părți la acesta, dar nu va fi legat de prevederile Convenției răspunderii, 1969, în raporturile cu statele părți la aceasta.

6. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus după intrarea în vigoare a unui amendament la Convenția răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi considerat ca se aplică convenției astfel amendate, modificată de astfel de amendament.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data la care 10 state, incluzând 4 state care dețin fiecare nu mai puțin de un milion de unități de tonaj brut în tancuri petroliere, vor depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la secretarul general al Organizației.

2. Totuși orice stat contractant la Convenția fondului, 1971, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la acest protocol, poate declara ca acel document nu va fi considerat ca fiind efectiv în înțelesul acestui articol până la sfârșitul unei perioade de 6 luni, conform art. 31 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenția fondului, 1971. Un stat care nu este stat contractant la Convenția fondului, 1971, dar care depune un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la protocolul din 1992 care amendeaza Convenția fondului, 1971, poate face o declarație în conformitate cu acest paragraf, în același timp.

3. Orice stat care a făcut o declarație în conformitate cu paragraful precedent poate să o retragă oricând printr-o notificare adresată secretarului general al Organizației. Orice asemenea retragere va avea efect la data primirii notificării, cu condiția ca acel stat va fi considerat ca a depus instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în legătură cu acest articol, la acea data.

4. Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol după ce condițiile prevăzute la paragraful 1 pentru intrarea lui în vigoare au fost îndeplinite, acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii de către acel stat a instrumentului corespunzător.

Articolul 14

Revizuiri și modificări

1. Organizația poate stabili o conferința în scopul revizuirii sau al modificării Convenției răspunderii, 1992.

2. Organizația va stabili o conferința a statelor contractante în scopul revizuirii sau al modificării Convenției răspunderii, 1992, la cererea a nu mai puțin de o treime din numărul statelor contractante.

Articolul 15

Amendamente la limitarea sumelor

1. La cererea a cel puțin unei pătrimi din numărul statelor contractante, orice propunere de modificare a limitelor răspunderii, astfel cum sunt descrise la art. V paragraful 1 din Convenția răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi comunicată de secretarul general tuturor membrilor Organizației și tuturor statelor contractante.

2. Orice amendament propus și comunicat conform celor de mai sus va fi supus spre analizare Comitetului legal al Organizației cel mai târziu la 6 luni de la data comunicării lui.

3. Toate statele contractante la Convenția răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, vor fi îndreptățite sa participe la lucrările Comitetului legal pentru analizarea și adoptarea amendamentelor, indiferent dacă sunt membre ale Organizației sau nu.

4. Amendamentele vor fi adoptate cu majoritatea a două treimi a statelor contractante prezente și cu drept de vot în Comitetul legal, extinsă conform celor prevăzute la paragraful 3, cu condiția ca cel puțin jumătate din statele contractante să fie prezente la data votării.

5. Când lucrează la o propunere de modificare a limitelor răspunderii, Comitetul legal va ține seama de incidentele anterioare și, în mod special, de numărul pagubelor rezultate, de schimbările în evaluarea monetara și de efectul amendamentului propus asupra costului asigurării. Se va tine seama, de asemenea, și de relația dintre limitele prevăzute la art. V paragraful 1 din Convenția răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, și de cele prevăzute la art. 4 paragraful 4 din Convenția internationala pentru stabilirea unui fond internațional de compensare pentru pagubele cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992.

6a) Nici un amendament la limitele răspunderii, conform acestui articol, nu poate fi luat în considerare înainte de data de 15 ianuarie 1998 și nici la mai puțin de 5 ani de la data intrării în vigoare a prevederilor amendamentului prevăzut la acest articol. Nici un amendament, conform acestui articol, nu va fi luat în considerare înainte ca acest protocol să între în vigoare.

b) Nici o limita nu poate fi majorată în asa fel încât să depășească suma care corespunde limitei stabilite de Convenția răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, care este marita cu 6% pe an, calculat pe o baza comuna de la data de 15 ianuarie 1993.

c) Nici o limita nu poate fi marita în asa fel încât să depășească o sumă care corespunde limitei stabilite de Convenția răspunderii, 1969, astfel cum a fost amendata de acest protocol, multiplicata de 3 ori.

7. Orice amendament adoptat în concordanta cu paragraful 4 va fi notificat de Organizație tuturor statelor contractante. Amendamentul va fi considerat ca fiind acceptat la sfârșitul unei perioade de 18 luni de la data notificării, în afară cazului în care în acea perioada nu mai puțin de o pătrime din numărul statelor care erau state contractante la data adoptării amendamentului de către Comitetul legal a comunicat Organizației că nu accepta amendamentul, caz în care amendamentul este respins și nu va mai avea efect.

8. Un amendament considerat ca fiind acceptat în conformitate cu paragraful 7 va intra în vigoare la 18 luni de la data acceptării lui.

9. Toate statele contractante vor fi obligate de amendament, în afară de cazul în care denunta acest protocol, în conformitate cu art. 16 paragrafele 1 și 2, cu cel puțin 6 luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Astfel de denunțare va avea efect când amendamentul intră în vigoare.

10. Când un amendament a fost adoptat de Comitetul legal, dar perioada de 18 luni necesară pentru acceptare nu a expirat încă, un stat care devine stat contractant în timpul acelei perioade va fi obligat de amendament, dacă acesta intră în vigoare. Un stat care devine stat contractant după acea perioada va fi obligat de amendamentul care a fost acceptat în conformitate cu paragraful 7. În cazurile referitoare la acest paragraf un stat devine obligat de un amendament când amendamentul intră în vigoare sau când acest protocol intră în vigoare ulterior pentru acel stat.

Articolul 16

Denunțare

1. Acest protocol poate fi denunțat de orice parte oricând după data intrării sale în vigoare pentru acea parte.

2. Denunțarea va fi efectuată prin depunerea unui instrument la secretarul general al Organizației.

3. O denunțare va avea efect după 12 luni sau după o perioadă a carei durata poate fi specificată în instrumentul de denunțare de la depunerea sa la secretarul general al Organizației.

4. Asa cum s-a convenit între părțile la acest protocol, denunțarea de către oricare dintre ele a Convenției răspunderii, 1969, în conformitate cu art. XVI din aceasta, nu va fi interpretată în nici un fel ca o denunțare a Convenției răspunderii, 1969, amendata de acest protocol.

5. Denunțarea protocolului din 1992 de amendare a Convenției fondului, 1971, de către un stat care rămâne parte la Convenția fondului, 1971, va fi considerată ca o denunțare a acestui protocol. Astfel de denunțare va avea efect la data la care denunțarea protocolului din 1992 care amendeaza Convenția fondului, 1971, devine efectivă conform art. 34 din acel protocol.

Articolul 17

Depozitar

1. Acest protocol și orice amendamente acceptate conform art. 15 vor fi depuse la secretarul general al Organizației.

2. Secretarul general al Organizației:

a) va informa toate statele care au semnat sau au aderat la acest protocol despre:

(i) fiecare noua semnare sau depozitare a unui instrument, împreună cu data acesteia;

(îi) fiecare declarație și notificare, conform art. 13, și fiecare declarație sau comunicare, conform art. V paragraful 9 din Convenția răspunderii, 1992;

(iii) data intrării în vigoare a acestui protocol;

(iv) orice propunere de amendare a limitelor răspunderii, care a fost facuta în conformitate cu art. 15 paragraful 1;

(v) orice amendament care a fost adoptat în conformitate cu art. 15 paragraful 4;

(vi) orice amendament considerat a fi acceptat conform art. 15 paragraful 7, împreună cu data la care amendamentul intră în vigoare în conformitate cu paragrafele 8 și 9 ale acelui articol;

(vii) depunerea oricărui document de denunțare a acestui protocol, împreună cu data depunerii și data de la care va avea efect;

(viii) orice denunțare considerată ca fiind facuta conform art. 16 paragraful 5;

(ix) orice comunicare legată de orice articol din acest protocol;

b) va transmite o copie autentificată de pe acest protocol tuturor statelor semnatare și tuturor statelor care adera la acest protocol.

3. Imediat după intrarea în vigoare a acestui protocol textul va fi transmis de secretarul general al Organizației Secretariatului Națiunilor Unite pentru înregistrare și publicare conform art. 102 din Carta Națiunilor Unite.

Articolul 18

Limbile

Acest protocol a fost redactat într-un singur exemplar original, în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola, toate textele fiind egal autentice.

Întocmit la Londra la 27 noiembrie 1992.

Drept care, subsemnații, fiind corespunzător autorizați de respectivele lor guverne în acest scop, au semnat acest protocol*).

_________