Decizia nr. 466/2018

Articolul 21

alin. (4) din Legea nr. 176/2010 : „Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor de urmărire penală și celor disciplinare.“;

–

Articolul 25

alin. (1)

și (3) din Legea nr. 176/2010:

(1)

Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. (...)

(3)

Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.

–

Articolul 26

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 :

Agenția va comunica raportul de evaluare, după cum urmează: [...]

i)

pentru primari și președinții consiliilor județene - instituției prefectului;

–

Articolul 69

alin. (3)

și

(4) din Legea nr. 215/2001 :

(3)

În cazurile prevăzute la alin. (2), prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.

(4)

Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanța de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare.

–

Articolul 16

Articolul 91

alin. (4) din Legea nr. 161/2003 : „În situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale“.

18.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la criteriile de calitate ale legii,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 120 alin. (1)

privind principiile de bază ale administrației publice locale,

art. 121 alin. (2)

privind autoritățile comunale și orășenești,

art. 123 alin. (4)

potrivit căruia „între prefecți, pe de o parte, consiliile locale și primari, precum și consiliile județene și președinții acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare“,

art. 126 alin. (6)

referitor la instanțele judecătorești și

art. 150

privind inițiativa revizuirii. Se aduce atingere și

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

19.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin dispozițiile de lege criticate se stabilesc reguli privind încetarea mandatului de primar, în cazul constatării stării de incompatibilitate, înainte de termen, în temeiul

art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004

și al

art. 69 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 .

20.

Curtea reține că, prin

Decizia nr. 175 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2016, s-a pronunțat asupra unor critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză.

21.

Cu acel prilej, Curtea a observat că, în cazul încetării înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată această împrejurare, potrivit

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 . În același sens, prevederile

art. 69 alin. (3) din Legea nr. 215/2001

stabilesc că prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului de primar. Legiuitorul a stabilit obligația Agenției Naționale de Integritate de a comunica prefectului raportul de evaluare prin care s-a reținut starea de incompatibilitate a primarului, așa cum rezultă din corelarea prevederilor

art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010

cu ansamblul reglementărilor în materie, cuprinse în

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 ,

Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali și

Legea nr. 340/2004

privind prefectul și instituția prefectului. În aceste condiții, Curtea a observat că normele de lege criticate atribuie prefectului rolul de a „constata“, respectiv de „a lua act“ de încetarea mandatului de primar în caz de incompatibilitate, astfel că, în acest caz, prefectul îndeplinește, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcționării autorității administrației publice, în condiții de imparțialitate, fără a fi pusă în discuție crearea unui raport de subordonare între primar și prefect.

22.

Curtea a constatat că prevederile de lege criticate dau expresie rolului prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, de a asigura, la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, aplicarea și respectarea

Constituției , a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum și a ordinii publice, astfel cum stabilește

art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 340/2004

privind prefectul și instituția prefectului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 24 martie 2008, astfel încât nu se poate reține încălcarea

art. 123 alin. (4) din Constituție .

23.

Curtea a reținut că ordinul emis de prefect, în temeiul acestei atribuții legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că se ia act de o situație juridică preexistentă, clarificându-se și definitivându-se astfel raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice. Ca atare, prin crearea acestei atribuții, rațiunea legiuitorului nu contravine prevederilor constituționale invocate, întrucât, conform

art. 102 alin. (1) din Legea fundamentală , Guvernul exercită conducerea generală a administrației publice, iar prefectul este, potrivit

art. 123 alin. (2),

reprezentantul său pe plan local. Or, atribuția legală exercitată de prefect prin emiterea unui asemenea act administrativ nu este de natură să creeze raporturi de subordonare între prefect și primar și nici să modifice situații juridice preexistente, cum este în speță aceea de incompatibilitate, stabilită prin alte acte juridice.

24.

Referitor la critica privind încălcarea

art. 120 alin. (1)

și

art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală , Curtea a observat că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate reglementează procedura constatării încetării mandatului de primar înainte de termen, ținându-se cont de toate etapele necesare și specifice acestui domeniu și fără a afecta funcționarea administrației publice locale. În aceste condiții, din analiza dispozițiilor legale criticate rezultă că acestea nu conțin norme de natură a conduce la înfrângerea principiilor descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.

25.

Referitor la încălcarea dispozițiilor

art. 126 alin. (6) din Constituție , în vederea eliminării arbitrariului și a posibilității exercitării unei puteri discreționare, abuzive a prefectului în această materie, Curtea a reținut că legiuitorul, prin prevederile

art. 69 alin. (4)

și

(5) din Legea nr. 215/2001 , a reglementat controlul judecătoresc al ordinului prefectului, în deplină concordanță cu

art. 126 alin. (6) din Constituție

și art. 20 din Legea fundamentală, cu referire la

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prevederile

art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001

și ale

art. 91 alin. (5) din Legea nr. 161/2003

asigură respectarea accesului liber la justiție și dau posibilitatea primarului de a contesta ordinul prefectului în fața instanței de contencios administrativ.

26.

În ceea ce privește critica privind lipsa de claritate și previzibilitate a legii, Curtea a reținut că, prin

Hotărârea din 24 mai 2007 , pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul prevederii legale, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi (a se vedea și Hotărârea din 28 martie 1990, pronunțată în Cauza Groppera Radio AG și alții împotriva Elveției, paragraful 68). Dat fiind principiul generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, sens în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat că „una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive și că numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație“.

27.

În temeiul acestei jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că textele de lege criticate sunt clare, precise și previzibile, iar aplicarea lor coroborată oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora - în cazul de față, primarul - să înțeleagă sensul lor, putând să își adapteze conduita acestora.

28.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

29.

Distinct de cele reținute prin

Decizia nr. 175 din 29 martie 2016 , Curtea observă, referitor la susținerile apărătorului autorului făcute în ședință publică privind o pretinsă neconcordanță între deciziile Curții Constituționale

nr. 449 din 16 iunie 2015 , paragrafele 26-30, și

nr. 175 din 29 martie 2016 , că acestea nu pot fi reținute. Astfel, Curtea constată că în paragrafele menționate se face referire la activitatea Agenției Naționale de Integritate, reglementată prin

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 , referitoare la perioada pentru care se efectuează evaluarea, respectiv atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora, iar nu la activitatea prefectului. Activitatea prefectului este analizată în

Decizia nr. 175 din 29 martie 2016 , în care se face referire la situația din speță, respectiv procedura constatării încetării mandatului de primar înainte de termen, situație în care se află și autorul excepției din prezenta cauză.

30.

Referitor la susținerea potrivit căreia Curtea, prin

Decizia nr. 175 din 29 martie 2016 , nu s-a pronunțat cu privire la dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 , Curtea observă că motivarea autorului excepției, reținută în decizia menționată, nu cuprinde critici similare celor din prezenta cauză, referitoare la lipsa de precizie, claritate și previzibilitate a textului de lege invocat.

31.

Cu acest prilej, analizând susținerile apărătorului autorului excepției, Curtea reține că prevederile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 393/2004

nu aduc atingere dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție

referitor la claritatea, precizia și previzibilitatea legii, deoarece textul de lege criticat reprezintă o normă supletivă, astfel cum rezultă din lipsa unei sancțiuni în cazul nerespectării sale.

32.

Referitor la susținerile apărătorului autorului excepției

făcute în ședința publică și cuprinse, de asemenea, în notele scrise depuse, prin care a extins obiectul excepției de neconstituționalitate și la prevederile

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , Curtea constată că acestea nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, întrucât neconstituționalitatea acestora a fost invocată ulterior sesizării Curții în prezenta cauză. Instanța de contencios constituțional nu poate hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața sa, întrucât ar încălca

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , conform căruia părțile trebuie să își exprime punctele de vedere în legătură cu excepția de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, depunând dovezile pe care le consideră necesare, iar instanța de judecată este obligată să își exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Așadar, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin actul de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți (a se vedea, ad similis,

Decizia nr. 476 din 27 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 7 septembrie 2017, paragraful 24).

33.

În final, Curtea observă că prevederile

art. 150 din Constituție

nu au incidență în cauză.

34.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Maria în Dosarul nr. 5.435/109/2015 al Tribunalului Argeș - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 21 alin. (4),

art. 25 alin. (1)

și

(3)

și

art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, ale

art. 69 alin. (3)

și

(4) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , ale

art. 16 din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, precum și ale

art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Argeș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2018.