Decizia nr. 375/2018

Articolul 93

alin. (2) lit. b) : „(2) Creanțele fiscale se stabilesc astfel: [...] b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.“

–

Articolul 226

alin. (2) : „În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la

alin. (1)

se înscriu creanțele fiscale, principale și accesorii, neachitate la scadență, stabilite și individualizate în titluri de creanță fiscală întocmite și comunicate în condițiile legii, precum și creanțele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță fiscală emis și comunicat în condițiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.“

17.

În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (4)

privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat,

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 11

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil,

art. 24

privind dreptul la apărare,

art. 61 alin. (1)

privind rolul Parlamentului,

art. 124 alin. (2)

privind înfăptuirea justiției,

art. 125

privind statutul judecătorilor,

art. 126 alin. (2)

privind instanțele judecătorești,

art. 148 alin. (2)

și

(4)

privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se mai invocă prevederile

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și ale

art. 1 din Protocolul adițional

la aceeași

Convenție .

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra soluției legislative criticate care era prevăzută în

art. 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală . Astfel, prin

Decizia nr. 524 din 9 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 22 decembrie 2014, paragrafele 16-20, Curtea a reamintit jurisprudența sa în materie și a statuat că nu poate fi reținută susținerea conform căreia titlurile executorii emise administrativ de către Ministerul de Finanțe sunt exceptate de la controlul judiciar, ceea ce ar încălca dispozițiile constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și ale

art. 24

privind dreptul la apărare. Aceasta deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege. De asemenea, Curtea a constatat că procedura executării silite a creanțelor fiscale asigură garanții suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiție și a dreptului la apărare prin însuși faptul că oferă posibilitatea de a contesta executarea, iar, în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau a înseși executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.

19.

Curtea a reținut, totodată, că legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea stingerii creanțelor fiscale prin executare silită, deoarece, potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege. În aceste condiții, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

și

art. 126 alin. (1) , deoarece dispozițiile de lege criticate nu exclud controlul judecătoresc, legiuitorul reglementând și în această materie posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege, astfel că acestea nu contravin nici principiului separației puterilor în stat.

20.

Curtea a mai constatat că, potrivit prevederilor

art. 632 din Codul de procedură civilă , executarea silită se realizează numai în temeiul unui titlu executoriu, prin aceasta înțelegându-se hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. În domeniul fiscal, însă, titlul de creanță fiscală devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenței sale constituționale.

21.

În domeniul valorificării creanțelor fiscale, executarea silită a acestora sau a obligațiilor fiscale reprezintă o modalitate de stingere a obligației fiscale sau a creanței fiscale. Executarea silită prin care se urmărește valorificarea unor creanțe fiscale face obiectul unor reglementări juridice speciale, reglementări prevăzute de

Codul de procedură fiscală . Caracterul de reglementare specială a

Codului de procedură fiscală , față de dispozițiile de drept comun în materie civilă, este conferit chiar de dispozițiile acestui act normativ, sens în care

art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

prevede că acolo „unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile

Codului de procedură civilă “ [soluție legislativă care se regăsește și în

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală ]. Prin urmare, Curtea a constatat că normele juridice privind administrarea și executarea creanțelor fiscale sunt derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de

Codul de procedură civilă , fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant.

22.

De asemenea, în ceea ce privește critica autoarei excepției de neconstituționalitate privind lipsa unei proceduri prealabile care să condiționeze procedura de executare silită în materia creanțelor fiscale, Curtea a constatat că, în dreptul comun, executarea silită, ca cea de-a doua fază a procesului civil, reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ori printr-un act executoriu, îl constrânge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său care nu își execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu să le ducă la îndeplinire în mod silit. Potrivit reglementărilor speciale existente în materia creanțelor fiscale, în situația în care contribuabilii nu și-au executat obligațiile fiscale la data la care acestea au devenit exigibile, ia naștere, la această dată, dreptul statului de a trece la executarea silită a creanțelor fiscale fără a fi necesară o acțiune în justiție, în urma căreia să i se confere statului, prin instituțiile sale reprezentative, dreptul de a executa silit creanța fiscală sau orice altă procedură prealabilă cu caracter judiciar.

23.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia amintită își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

24.

În aceste condiții, nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (4) ,

art. 1 alin. (5) ,

art. 11 ,

20 ,

21 , 24,

art. 61 alin. (1) ,

art. 124 alin. (2) ,

art. 125

și

art. 126 alin. (2)

și nici a celor ale

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, precum și ale

art. 1 din Protocolul adițional

la aceeași

Convenție . De asemenea, Curtea constată că prevederile

art. 148 alin. (2)

și

(4) din Constituție

nu sunt incidente în cauză.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societățile Summer Love - S.R.L. și Wicklow Trading - S.R.L., ambele din Sângeorz Băi, în dosarele nr. 1.193/112/2016 și nr. 1.195/112/2016 ale Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 93 alin. (2) lit. b)

și

art. 226 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 mai 2018.