Decizia nr. 191/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 din Codul de procedură penală, ridicată de În Yasar în Dosarul nr. 2.224/1998 al Judecătoriei Constanta.

La apelul nominal lipsesc părțile În Yasar și Stejerel Stasencu, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, deoarece, în realitate, autorul excepției nu contesta constituționalitatea dispozițiilor art. 250 din Codul de procedură penală, ci invoca doar neaplicarea în cauza a acestora de către organele de urmărire penală, fiind deci numai o problemă de aplicare a legii și nu de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 14 iulie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 2.224/1998, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de În Yasar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispozițiile art. 250 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece contravin prevederilor art. 24 din Constituție referitoare la dreptul la apărare. În final, autorul excepției pretinde că nu i s-a dat posibilitatea ca, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, sa îi fie prezentat materialul de urmărire penală în prezenta unui traducător autorizat, el necunoscand limba română.

Exprimandu-și opinia, la intervenția Curții și ulterior sesizării, printr-o nota separată instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata, întrucât, "în speta organul de cercetare penală nu avea obligația să asigure asistența juridică a inculpatului".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, dispozițiile textului de lege criticat trebuind să fie corelate cu prevederile art. 8 din Codul de procedură penală referitoare la folosirea limbii oficiale prin traducător, precum și cu cele ale art. 6 din același cod privind garantarea dreptului la apărare. Se considera ca dispozițiile art. 250, raportate la art. 6 și 8 din Codul de procedură penală, sunt în deplina conformitate cu prevederile art. 24 din Constituție referitoare la garantarea dreptului la apărare. Faptul ca în speta nu a fost asigurata prezenta traducatorului la prezentarea materialului de urmărire penală reflecta o eronată aplicare a legii și nu o neconcordanta a normelor procedurale cu cele constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 250 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "După punerea în mișcare a acțiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în fața sa și:

a) îi pune în vedere ca are dreptul de a lua cunoștința de materialul de urmărire penală, arătându-i și încadrarea juridică a faptei săvârșite;

b) îi asigura posibilitatea de a lua de îndată cunoștința de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citește materialul;

c) îl întreabă, după ce a luat cunoștința de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voiește să facă declarații suplimentare."

Autorul excepției considera ca aceste dispoziții legale sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituție referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece, în baza lor, nu i s-a dat posibilitatea ca după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa sa îi fie prezentat materialul de urmărire penală în prezenta unui traducător autorizat, el fiind de naționalitate turca și necunoscand limba română, prezentarea în acest mod a materialului de urmărire penală constituind o obligație și nu o facultate a organului de urmărire penală.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constata ca dispozițiile textului de lege criticat nu trebuie examinate și interpretate izolat, ci în corelare cu alte dispoziții din același cod, referitoare la dreptul la apărare. În acest sens sunt dispozițiile art. 6 referitoare la "Garantarea dreptului de apărare", precum și dispozițiile art. 8 referitoare la "Folosirea limbii oficiale prin traducător".

În temeiul art. 6 din Codul de procedură penală, dreptul de apărare este garantat tuturor părților și în tot cursul procesului penal, organele judiciare având obligația de a asigura acestora deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condițiile prevăzute de lege, și de a administra probele necesare în apărare. Totodată au obligația sa îl încunoștințeze pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit și încadrarea juridică a acesteia și sa îi asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării. De asemenea, orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal, iar organele judiciare au obligația sa îl încunoștințeze pe invinuit sau pe inculpat, înainte de a i se lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. Acest text prevede și obligația organelor judiciare, în condițiile și în cazurile prevăzute de lege, de a lua măsuri pentru asigurarea asistenței juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales.

Conform art. 8 din Codul de procedură penală, "Părților care nu vorbesc limba în care se desfășoară procesul penal li se asigura posibilitatea de a lua cunoștința de piesele dosarului și dreptul de a vorbi în instanța și a pune concluzii, prin traducător". Acest text concretizează, pentru procesul penal, dreptul la interpret prevăzut de dispozițiile art. 127 alin. (2) din Constituție, conform cărora "Cetățenii aparținând minorităților naționale, precum și persoanele care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoștința de toate actele și lucrările dosarului, de a vorbi în instanța și de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit". Textul art. 8 este situat în Codul de procedură penală în Partea Generală, Titlul I, Capitolul I privind "Scopul și regulile de baza ale procesului penal", constituind un drept procesual prin care sunt garantate atât dreptul la apărare al părților care nu cunosc limba oficială în care se desfășoară procesul, cat și dreptul la interpret, drepturi constituționale prevăzute la art. 24 și 127 din legea fundamentală.

Analizând dispozițiile legale criticate, Curtea constata ca acestea nu sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, ci, dimpotriva, ele reprezintă o concretizare a acestui drept în cadrul procesului penal.

Pe de altă parte, faptul ca în cauza nu i s-a adus la cunoștința inculpatului materialul de urmărire penală în prezenta unui traducător autorizat este o chestiune de aplicare a legii, de competența instanțelor judecătorești, iar nu o problemă de contencios constituțional, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 din Codul de procedură penală, ridicată de În Yasar în Dosarul nr. 2.224/1998 al Judecătoriei Constanta.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 1999.