Decizia nr. 210/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 288^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Banca Agricolă - S.A. - Sucursala coordonatoare Prahova în Dosarul nr. 5.073/1998 al Curții Supreme de Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal Banca Agricolă - S.A. - Sucursala coordonatoare Prahova este reprezentată de Mariana Tanase și Florin Nita, consilieri juridici; Gheorghe Savu este prezent personal și asistat de avocat Gheorghe Diaconescu; Viorica Liliana Savu este reprezentată de același avocat; lipsește Societatea Comercială "Boving" S.A. Barcanesti, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției arata ca în prezent actul de justiție este grav prejudiciat de dispoziția art. 288^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , referitoare la regula motivarii apelului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii instanței de fond, prin aceea ca stinghereste și chiar uneori obstaculeaza accesul la justiție al părților într-o etapa jurisdicțională superioară. Apreciază, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, ca acest termen prohibitiv este inutil, întrucât instanța de apel trebuie să exercite controlul asupra fondului pentru a indrepta, acolo unde este cazul, soluțiile date în prima instanța. De aceea susține ca accesul la justiție trebuie să fie efectiv, nu formal, iar dreptul la apărare nu trebuie afectat prin reducerea unui termen de motivare a caii de atac. Referindu-se la rolul activ al judecătorului, arata ca acesta este diluat până la dispariție de caracterul nerezonabil al termenelor de sustinere a procesului. În continuare, arata ca sentinta civilă împotriva căreia s-a formulat apelul a fost pronunțată sub imperiul legii vechi, deci înainte de intrarea în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998 , astfel ca, în speta, instanța superioară a nesocotit principiul neretroactivitatii legii în materie civilă, consfintit de art. 15 alin. (2) din Constituție. În final, solicita admiterea excepției ridicate.

În cuvântul sau avocatul părților Gheorghe Savu și Viorica Liliana Savu solicita respingerea excepției invocate, arătând ca susținerile autoarei excepției reflecta încercarea de deturnare a conținutului drepturilor fundamentale consfințite în art. 21 și 24 din Constituție. Dispoziția legală criticata disciplineaza evoluția procesului prin exercitarea dreptului la apel în termenul în care trebuie depuse motivarile, redus la 15 zile, față de dispoziția art. 287 alin. (2) din Codul de procedură civilă, "până cel mai târziu la prima zi de înfățișare", sub sancțiunea decăderii din drept. Sancțiunea procesuala a decăderii din dreptul de a exercita o cale de atac, în cazul neefectuarii actului procedural în termenul legal imperativ este reglementată de art. 103 din Codul de procedură civilă, astfel ca autorul excepției trebuia sa invoce neconstituționalitatea acestui text, iar nu a

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

care nu a instituit o atare sancțiune procedurala. Considera ca argumentul privind caracterul nerezonabil al termenelor de sustinere a procesului este în discordanta cu politica juridică a statului referitoare la procesul civil, politica ce nu poate face obiectul negocierii, interpretării ori contestarii la o autoritate efectivă. Cu privire la încălcarea

art. 15 alin. (2) din Constituție apreciază ca Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , în speta, nu este retroactivă, deoarece nu a adus atingere actelor de procedura îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a acesteia. În final, depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca Băncii Agricole - S.A. - Sucursala coordonatoare Prahova îi aparține culpa neexercitarii apelului în termenul imperativ acordat de lege, ceea ce motiveaza sancțiunea aplicată de instanța de apel. De asemenea, apreciază ca, deși sentinta civilă a fost pronunțată înainte de aplicarea

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998 , acest fapt nu contravine principiului tempus regit actum. De altfel,

art. 714 din Codul de procedură civilă a fost abrogat prin Legea nr. 59/1993 , care introduce apelul, iar regulile de procedura sunt de stricta interpretare. În final, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 8 iunie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 5.073/1998, Curtea Suprema de Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 288^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă. Excepția a fost ridicată de Banca Agricolă S.A. - Sucursala coordonatoare Prahova cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva

Deciziei civile nr. 680 din 28 octombrie 1998 , pronunțată de Curtea de Apel Ploiesti.

În motivarea excepției se susține ca textul de lege criticat, "prin care s-a stabilit un termen de 15 zile pentru motivarea apelului, încalcă art. 21 și 24 din Constituția României privind accesul liber la justiție și la garantarea dreptului la apărare".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece "dispoziția cuprinsă în art. 288^1 din Codul de procedură civilă nu aduce atingere principiilor înscrise în art. 21 și 24 din Constituție."

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției ridicate.

În punctul sau de vedere Guvernul considera ca excepția este neîntemeiată, întrucât "Regula motivarii apelului în termen nu reprezintă o restrictie a vreunui drept, ci condiția necesară pentru a se contura cadrul judecații în apel pentru toate părțile și, totodată, pentru a se asigura, fără tergiversari, efectuarea controlului hotărârii atacate. În fața instanței de apel, ca de altfel în fața oricărei instanțe judecătorești reglementar sesizate, drepturile părților pot fi exercitate fără nici o ingradire și, desigur, tot astfel și dreptul la apărare".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, în privinta căreia, cu precizările de mai jos, a fost legal sesizată.

Obiectul excepției, astfel cum acesta rezultă din încheierea instanței judecătorești în fața căreia a fost ridicată, îl constituie art. 288^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , text care are următoarea redactare: "După comunicarea motivarii hotărârii potrivit art. 288, părțile vor motiva apelul în fapt și în drept, prezentând și dovezile invocate în susținerea apelului, într-un termen de 15 zile de la comunicare. În cazul prevăzut de art. 261 alineatul ultim, termenul pentru motivarea apelului se socotește de la comunicarea hotărârii.

Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanța, se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile art. 112 pct. 5.

Președintele va inainta instanței de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de motivare a apelului pentru toate părțile.

Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată, dacă s-a făcut cerere pentru suspendarea executării hotărârii primei instanțe."

Pe de altă parte, din examinarea concluziilor scrise, depuse în susținerea excepției de neconstituționalitate, rezultă ca aceasta privește doar dispoziția "într-un termen de 15 zile de la comunicare", prevăzută la alin. 1 al art. 288^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 . În aceasta situație, având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituție și cele ale

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocată de parte, iar nu cu privire la ansamblul dispozițiilor art. 288^1 din Codul de procedură civilă, dispoziții în mod eronat indicate de instanța de judecată, prin încheiere, ca fiind obiect al excepției de neconstituționalitate.

Analizând fundamentarea excepției, Curtea constata că nu se poate retine incompatibilitatea stabilirii unui termen în vederea depunerii motivelor de apel cu prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și cu cele ale art. 24 privind dreptul la apărare, deoarece motivarea apelului este una dintre regulile procedurii de judecată, care se stabilește prin lege, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituție, conform căruia "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

În realitate, prin dispoziția legală criticata se urmărește ca exercitarea dreptului de a folosi o cale de atac să se realizeze cu buna-credința, în sensul prevederilor constituționale ale art. 54, potrivit cărora: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți." Posibilitatea depunerii necircumstantiate într-un interval de timp a motivelor de apel contravine cerinței de a se soluționa cauza într-un termen rezonabil. Stabilirea unui astfel de termen are ca finalitate asigurarea celeritatii procesului, constituind o garanție a securității raporturilor juridice.

De altfel, în actualul nostru sistem de drept, temeiul constituțional al exercitării căilor de atac îl constituie prevederile art. 128, din care rezultă ca împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate pot exercita căile de atac în condițiile legii. Aceasta dispoziție constituțională se referă, desigur, inclusiv la termenele de exercitare a căilor de atac.

În sfârșit, constatând ca dispoziția cuprinsă în art. 288^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, privitoare la motivarea apelului în fapt și în drept într-un termen de 15 zile de la comunicarea motivarii hotărârii potrivit art. 288 din același cod, nu conține elemente de retroactivitate, nefiind astfel incalcate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2), Curtea urmează sa respingă excepția de neconstituționalitate ridicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 288^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Banca Agricolă - S.A. - Sucursala coordonatoare Prahova în Dosarul nr. 5.073/1998 al Curții Supreme de Justiție Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 noiembrie 1999.