Decizia nr. 796/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 164 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Ioan Metea în Dosarul nr. 2.226/97/2016 al Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.042D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă. În acest sens arată că autorul excepției solicită, în fapt, o modificare legislativă, în sensul schimbării modului de calcul al pensiei, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 16 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.226/97/2016, Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 164 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Ioan Metea cu prilejul soluționării unei cauze având ca obiect recalcularea pensiei.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care stabilesc că, în vederea determinării punctajului lunar, se utilizează salariul minim pe economie, brut sau net, după caz, sau salariul de bază minim brut pe țară atunci când sunt avute în vedere perioade necontributive care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 au constituit vechime în muncă utilă la pensie, sunt contrare

art. 16

și

art. 52 din Constituție . În acest sens arată că, în calitate de șomer, este asigurat în temeiul

art. 6 alin. (1) pct. III din Legea nr. 263/2010

și consideră că la calcularea pensiei ar trebui să i se ia în considerare cuantumul indemnizației de șomaj, iar nu salariul de bază minim brut pe țară din perioadele respective. De asemenea consideră că se află într-o situație comparabilă cu persoanele care realizează stagiu de cotizare asimilat, prevăzut la

art. 49 din Legea nr. 263/2010 , și ar trebui să se bucure de un tratament egal cu acestea.

6.

Totodată, autorul excepției se consideră o persoană vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, motiv pentru care invocă și încălcarea

art. 52 din Constituție .

7.

Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât situațiile obiective în care se află diferite categorii de persoane justifică aplicarea unor prevederi legale diferențiate, fără a se încălca principiul egalității în drepturi și al nediscriminării.

8.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9.

Guvernul, apreciind că aspectele invocate de autorul excepției pun în evidență probleme de interpretare și aplicare a legii, a căror soluționare nu revine Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

10.

Avocatul Poporului, considerând că autorul excepției solicită, în realitate, modificarea textelor de lege criticate, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale, arată, de asemenea, că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 164 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, potrivit cărora: „Pentru perioadele necontributive care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au constituit vechime în muncă utilă la pensie, la determinarea punctajului lunar al persoanei se utilizează salariul minim pe economie, brut sau net, după caz, sau salariul de bază minim brut pe țară din perioadele respective.“

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 164 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

fac parte din cadrul reglementărilor cu caracter tranzitoriu ale acestui act normativ și se referă la situația persoanelor care, anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, respectiv data de 1 aprilie 2001, s-au aflat în situații care au constituit vechime în muncă utilă la pensie, fără a constitui însă și perioade contributive. Pentru acestea, legiuitorul stabilește că venitul în funcție de care se va determina punctajul lunar al persoanei este salariul minim pe economie, brut sau net, după caz, sau salariul de bază minim brut pe țară din perioadele respective.

15.

Autorul excepției consideră că este discriminat în raport cu două categorii de persoane. Astfel, pe de o parte, se consideră defavorizat în raport cu persoanele încadrate în ipoteza

art. 98 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 , articol potrivit căruia „Pentru perioadele în care persoana a fost șomer, la determinarea punctajului lunar se iau în considerare drepturile bănești lunare acordate care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale“. Pe de altă parte, susține că ar trebui să i se aplice același tratament juridic ca cel aplicabil persoanei care beneficiază de perioade de cotizare asimilate, în temeiul

art. 49 alin. (1)

din același act normativ, respectiv persoanei care s-a aflat în următoarele situații: „a) a beneficiat de pensie de invaliditate; b) a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora cu diplomă; c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat; d) a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001-1 ianuarie 2006 de indemnizații de asigurări sociale, acordate potrivit legii; e) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de concediu pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accident de muncă și boli profesionale; f) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani.“

16.

Față de aceste critici, Curtea reține că, din perspectiva aplicării principiului tempus regit actum, persoanele aflate în ipoteza

art. 164 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

sunt într-o situație diferită față de persoanele încadrate în ipoteza

art. 98 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 . Astfel, perioadele necontributive considerate vechime în muncă, la care se referă

art. 164 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , sunt realizate sub imperiul reglementărilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv anterior datei intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000 . Din contră, dispozițiile

art. 98 alin. (2)

din același act normativ se referă la perioade în care persoana a fost șomer ulterior acestei date.

17.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că „situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări“. (în acest sens este, spre exemplu,

Decizia nr. 542 din 15 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 11 decembrie 2014.)

18.

Mai mult, Curtea observă că

art. 164 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

se referă la perioade necontributive care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au constituit vechime în muncă utilă la pensie, în timp ce

art. 98 alin. (2)

se referă la perioadele în care persoana a fost șomer și care, potrivit legislației în vigoare după data de 1 aprilie 2001, constituie perioade contributive așa cum reiese, spre exemplu, din dispozițiile

art. 5 alin. (1) pct. III,

art. 18 alin. (1) lit. d)

și

art. 21 alin. (1)

și

(5) din Legea nr. 19/2000 , din

art. 6 alin. (1) pct. III

și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , precum și din

art. 136 lit. d)

și

art. 137 lit.c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal . Perioadele în care persoanele au beneficiat de ajutor de șomaj anterior datei de 1 aprilie 2001, deși au constituit vechime în muncă, nu reprezintă perioade contributive. În acest sens sunt dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 1/1991

privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 14 septembrie 1994, și dispozițiile

lit. B pct. 41 lit. b) liniuța a 5-a din Normele de aplicare

a prevederilor

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobate prin

Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 10 mai 2001, dispoziții potrivit cărora: „Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute de lege, sunt: (…) b) perioadele necontributive care au constituit vechime în muncă utilă la pensie în baza legislației anterioare intrării în vigoare a legii: […]-perioadele în care s-a beneficiat de ajutor de șomaj și/sau de ajutor de integrare profesională, prevăzute de

Legea nr. 1/1991, republicată , cu modificările ulterioare.“

19.

Prin urmare, Curtea constată că reglementările diferite comparate de autorul excepției privesc categorii de persoane aflate în situații deosebite, ceea ce, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, nu constituie o încălcare a principiului egalității în drepturi a cetățenilor. În acest sens este, cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011, în care Curtea Constituțională a statuat că „principiul egalității în fața legii, consacrat de

art. 16 din Constituție , presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.“

20.

În ceea ce privește a doua susținere a autorului excepției, potrivit căreia se află într-o situație comparabilă cu persoanele care beneficiază de un stagiu de cotizare asimilat pentru perioade necontributive, potrivit

art. 49 din Legea nr. 263/2010 , astfel că ar trebui să fie supus aceluiași tratament juridic, Curtea amintește că, prin

Decizia nr. 933 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 22 ianuarie 2007, a statuat că „asimilarea perioadelor necontributive stagiilor de cotizare, în anumite situații, reprezintă (…) o opțiune a legiuitorului.“ Desigur, opțiunea de reglementare a legiuitorului este limitată de respectarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor. Curtea constată însă că, în mod contrar celor susținute de autorul excepției, criteriul determinant în selectarea categoriilor de persoane care beneficiază de asimilarea stagiului de cotizare nu îl reprezintă faptul că aceștia s-au aflat într-o perioadă în care nu au contribuit, ci împrejurările concrete - diferite de la caz la caz - care au împiedicat asigurații să contribuie, a căror selectare reprezintă opțiunea exclusivă a legiuitorului.

21.

În sfârșit, referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile

art. 52 din Constituție , Curtea constată că autorul excepției consideră că acest text constituțional a fost încălcat, întrucât pensia i-a fost calculată avându-se în vedere dispozițiile

art. 164 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 . Or, Curtea apreciază că aceste susțineri nu constituie o veritabilă critică de constituționalitate, ci vizează aspecte de interpretare și aplicare a legii, de competența instanței de judecată.

22.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al art.

29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Metea în Dosarul nr. 2.226/97/2016 al Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 164 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2018.