Comunicatul din 14 martie 2019

www.scj.ro

Dosar în care s-a formulat sesizarea: 30166/3/2017**

Nr. de înregistrare a sesizării: 775/1/2019

Data înregistrării sesizării: 14.03.2019

Conținutul sesizării:

1.

Prevederile

art. 21 din Legea nr. 165/2013

se interpretează în sensul recunoașterii competenței Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) de a verifica și legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, ori în sensul limitării acestei competențe la verificările strict prevăzute de

alin. (5)

al acestui articol, respectiv existența dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii?

2.

În cazul în care

art. 21 din Legea nr. 165/2013

recunoaște competența CNCI de a verifica și legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, într-o contestație împotriva deciziei de invalidare emise de CNCI în urma acestei verificări, în care se constată că este posibilă restituirea în natură, prevederile

art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013

se interpretează în sensul că instanța judecătorească dispune această măsură (restituirea în natură), fără a depăși competențele etapei de analiză ce se desfășoară în procedura de validare/invalidare, ori că obligă CNCI să trimită dosarul unității deținătoare a imobilului, pentru emiterea de către aceasta a actului de restituire?

Minuta

deciziei nr. 34 din 24.06.2019

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 30.166/3/2017**, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

–

prevederile

art. 21 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul recunoașterii competenței Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a verifica și legalitatea respingerii cererii de restituire în natură ori în sensul limitării acestei competențe la verificările strict prevăzute de

alin. (5)

al acestui articol, respectiv, existența dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii;

–

în cazul în care

art. 21 din Legea nr. 165/2013

recunoaște competența Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a verifica și legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, într-o contestație împotriva deciziei de invalidare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în urma acestei verificări, în care se constată că este posibilă restituirea în natură, prevederile

art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013

se interpretează în sensul că instanța judecătorească dispune această măsură (restituirea în natură), fără a depăși competențele etapei de analiză ce se desfășoară în procedura de validare/invalidare ori că obligăComisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să trimită dosarul unității deținătoare a imobilului, pentru emiterea de către aceasta a actului de restituire.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .