Decizia nr. 750/2019

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Marieta Safta

- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Dumitru Ioniță în Dosarul nr. 703/116/2016* al Tribunalului Călărași - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.864 D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că dreptul la reducerea limitelor de pedeapsă nu este un drept fundamental, ci o măsură de politică penală determinată de specificul infracțiunilor de evaziune fiscală. Invocă și jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 179 din 28 martie 2019 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 703/116/2016*, Tribunalul Călărași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Excepția a fost ridicată de Dumitru Ioniță în dosarul menționat, având ca obiect soluționarea unei cauze penale privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 9 alin. (1) lit. c)

și

alin. (2) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul legal criticat încalcă dispozițiile

art. 16 din Constituție

care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii întrucât „împarte populația României în două categorii: cei care sunt avuți și pot beneficia de prevederile unei legi, cei care sunt săraci și trebuie să stea în pușcărie. Astfel, aceste cazuri de reducere sau chiar de înlocuire a răspunderii penale se bazează doar pe plata unei sume de bani“. Având în vedere dispozițiile care dau posibilitatea să se soluționeze o cauză în procedură simplificată, normele criticate vin în contradicție cu

art. 24 din Constituție

care reglementează dreptul la apărare, pentru că în această situație, chiar dacă inculpatul ar dori să conteste probele în totalitate sau o parte dintre probele din dosar, nu poate să o facă, întrucât ar pierde beneficiul acordat de lege. Este vădită discrepanța între șansele de achitare a prejudiciului în termenul legal ale persoanei care a beneficiat în cursul urmăririi penale de efectuarea unei expertize, pe de o parte, și ale inculpatului căruia i s-a respins solicitarea de efectuare a unei expertize, pe de altă parte. De asemenea certitudinea și întinderea reală a prejudiciului trebuie să fie conturate exclusiv prin intermediul unei expertize. Or, în ipoteza în care inculpatul, dorind să beneficieze de cauza de reducere a limitelor de pedeapsă, este obligat să recunoască întinderea unui prejudiciu stabilit exclusiv prin raportul de constatare, este încălcat

art. 24 din Constituție . În notele scrise, autorul excepției a dezvoltat aspecte procedurale legate de modul de administrare a probatoriului în cauza dedusă judecății, de împrejurarea că nu sa dispus efectuarea unei expertize, prejudiciul fiind stabilit numai printr-un raport de constatare. Se subliniază că nu se poate susține ideea că prin posibilitatea oferită de dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 241/2005 , de a achita prejudiciul până la primul termen de judecată, se instituie o facilitate pentru inculpat, întrucât se ajunge la situația în care i se impută acestuia un prejudiciu nereal. Mai mult, inculpatul este condiționat să achite un prejudiciu nereal. Astfel fiind, se încalcă și prevederile

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale .

6.

Tribunalul Călărași - Secția penală nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, precizând că își menține opinia exprimată anterior și reținută de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 723 din 29 octombrie 2015 .

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: „În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la

art. 8

și

9,

dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.“

12.

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în

art. 16 alin. (1)

și (2) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și în

art. 24 alin. (1)

referitor la garantarea dreptului la apărare. Se invocă de asemenea

art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 318 din 18 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 , statuând că, în temeiul

art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală , legiuitorul este liber să stabilească un regim sancționator în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin faptele incriminate ca infracțiuni. În aplicarea acestui text constituțional, legiuitorul a reglementat, în

art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, o cauză de reducere a pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, în situația în care în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, suspectul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat. Aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de specificul infracțiunilor de evaziune fiscală, respectiv de necesitatea recuperării, cu celeritate, a sumelor datorate bugetului general consolidat, și nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare ori celui la un proces echitabil. Faptul că de reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege beneficiază numai suspectul ori inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, nu are semnificația încălcării drepturilor constituționale invocate. Cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești, în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, și de a beneficia de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în deplină concordanță cu imperativele dreptului la un proces echitabil. Cu același prilej, Curtea a reținut că, în fața instanței de judecată, partea interesată are deplina libertate să demonstreze existența sau inexistența, respectiv întinderea prejudiciului, după caz, instanța urmând ca, în temeiul competenței sale constituționale, astfel cum este consfințită aceasta de prevederile

art. 126 din Legea fundamentală , să decidă în cauză, pe baza probelor administrate, și asupra laturii civile. Așa fiind, instanțele de judecată pot cenzura deciziile luate de organele de urmărire penală, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, respectiv crearea posibilității unor plăți nedatorate către bugetul de stat.

14.

De asemenea, prin

Decizia nr. 802 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 241/2005 , a statuat că principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator în funcție de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiunea săvârșită este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat. Din această perspectivă, nu este nicio diferență de tratament între persoana care a beneficiat în cursul urmăririi penale de efectuarea unei expertize și inculpatul căruia i s-a respins solicitarea de efectuare a unei expertize, întrucât pot beneficia, cu respectarea acelorași condiții impuse de lege, de reducerea limitelor de pedeapsă.

15.

În același sens sunt și

Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008,

Decizia nr. 1.594 din 26 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010, și

Decizia nr. 1.564 din 7 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2011,

Decizia nr. 647 din 19 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012,

Decizia nr. 179 din 28 martie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 20 mai 2019.

16.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Ioniță în Dosarul nr. 703/116/2016* al Tribunalului Călărași - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Călărași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019.