Decizia nr. 570/2019
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu, raportate la cele ale art. 13^2 din același act normativ
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 78/2000 8 mai 2000 (prevederi anume) pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 15 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Carmen Sîrboiu în Dosarul nr. 2.060/54/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.475 D/2017.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere
Decizia Curții Constituționale nr. 458 din 22 iunie 2017 , prin care instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea textului criticat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 21 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.060/54/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 15 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepția ridicată de Carmen Sîrboiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unor apeluri formulate împotriva unei sentințe penale prin care autoarea excepției de neconstituționalitate a fost condamnată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută la
art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 .
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate sunt neconstituționale întrucât incriminează tentativa la infracțiunile de abuz în serviciu prevăzute în cuprinsul
pentru o anumită categorie de funcționari publici, respectiv cei reglementați la art. 1 din același act normativ, în timp ce pentru subiecții activi necalificați ai infracțiunii de abuz în serviciu reglementate la
art. 297 din Codul penal
nu este incriminată tentativa. Se susține că cele două categorii de funcționari publici se află în situații similare, săvârșind infracțiuni de abuz în serviciu, motiv pentru care incriminarea tentativei, prin textul criticat, doar în privința unora dintre aceștia creează discriminare, contravenind dispozițiilor constituționale ale
art. 16 din Constituție
și, totodată, prevederilor
art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală , conform cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Se susține că, așa fiind, prevederile
art. 15,
raportate la cele ale
art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 , lipsesc funcționarii publici prevăzuți la
art. 1 din aceeași lege
de dreptul la un proces echitabil, reglementarea în privința acestora a unui regim sancționator mai sever fiind de natură a crea o lipsă de echitate a legii penale, ce contravine prevederilor
art. 21 alin. (3) din Constituție
și
art. 6 paragraful 1 din Convenție . Se susține, de asemenea, că, pentru motivele mai sus arătate, textele criticate afectează securitatea raporturilor juridice și determină o lipsă de claritate, precizie și previzibilitate în aplicare, generată de imposibilitatea determinării exacte a sferei sale de aplicare. În acest ultim sens se arată că incriminarea în cuprinsul
Codului penal
doar a formei consumate a infracțiunii de abuz în serviciu creează așteptarea legitimă a oricărei persoane ca, indiferent de calitatea vremelnică pe care o deține, respectiv cea de funcționar public în sensul
art. 1 din Legea nr. 78/2000 , să poată fi trasă la răspundere penală pentru infracțiunea anterior menționată doar în limitele prevăzute în
Pentru aceste considerente se susține că textele criticate contravin principiului încrederii legitime, care constituie un standard al principiului legalității actelor, impus prin jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, făcându-se trimitere la Decizia din 5 iunie 1973, pronunțată în Cauza Comisia Comunităților Europene împotriva Consiliului Comunităților Europene.
6.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, norma juridică criticată de autoarea excepției incriminând tentativa pentru o anumită categorie de funcționari publici, expres prevăzută la
art. 1 din Legea nr. 78/2000 . Se susține că, deși prevederile
art. 297 din Codul penal
nu incriminează tentativa, dispozițiile legale criticate îndeplinesc cerințele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de prevederile
art. 1 alin. (5) din Constituție .
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât, prin
Decizia nr. 458 din 22 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 13 noiembrie 2017, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile
art. 15 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, raportate la
art. 13^2
din același act normativ, cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu, sunt neconstituționale.
9.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că statutul persoanelor enumerate la
art. 1 din Legea nr. 78/2000
justifică reglementarea în privința acestora a unui regim juridic diferit sub aspectul incriminării tentativei la infracțiunile de abuz în serviciu reglementate în cuprinsul aceleiași legi. Totodată, se arată că dispozițiile
art. 15 din Legea nr. 78/2000 , raportate la cele ale
art. 13^2
din același act normativ, sunt clare, precise și previzibile și nu contravin dreptului la un proces echitabil.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2,
3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992,
să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 15 din Legea nr. 78/2000 . Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autoarea critică, în realitate, prevederile
art. 15 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, raportate la cele ale
art. 13^2
din același act normativ, care au următorul conținut:
–
Articolul 13
^2:
„În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.“;
–
Articolul 15
:
„Tentativa la infracțiunile prevăzute în prezenta secțiune se pedepsește.“
13.
Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale
art. 1
alin. (5) referitor la calitatea legii, ale
art. 11 alin. (1)
și (2) cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, ale
art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea în drepturi, ale
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale
art. 21 alin. (3)
cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale
art. 124 alin. (2)
privind înfăptuirea justiției, precum și prevederilor
art. 1
și
art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale
referitoare la obligația de a respecta drepturile omului și la dreptul la un proces echitabil.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin
Decizia nr. 458 din 22 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 13 noiembrie 2017, a constatat că dispozițiile
art. 15 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, raportate la
art. 13^2
din același act normativ, cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu, sunt neconstituționale.
15.
Cum instanța de contencios constituțional a fost sesizată cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prin Încheierea din 21 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.060/54/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, anterior pronunțării și publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
Deciziei nr. 458 din 22 iunie 2017 , iar, conform prevederilor
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printro decizie anterioară a Curții Constituționale“, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 15 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, raportate la cele ale
art. 13^2
din același act normativ, cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu, urmează a fi respinsă, ca devenită inadmisibilă.
16.
Potrivit
Deciziei Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, soluția mai sus arătată va putea constitui temei al unei cereri de revizuire.
17.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 15 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, raportate la cele ale
art. 13^2
din același act normativ, cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu, excepție ridicată de Carmen Sîrboiu în Dosarul nr. 2.060/54/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.