Decizia nr. 25/2000

Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 9 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Adriana Precup în Dosarul nr. 2.388/1999 al Tribunalului Sibiu.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 februarie 2000, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Tribunalul Sibiu, prin Încheierea din 1 iulie 1999, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 9 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Adriana Precup în Dosarul nr. 2.388/1999 al acelei instanțe.
În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a solicitat de către autorul acesteia să se constate neconstituționalitatea
art. 9 din Legea nr. 112/1995 , "în interpretarea ca s-ar putea vinde chiriașilor și imobilele care nu sunt construite din fondurile statului și au fost preluate de stat de la foștii proprietari, fie cu titlu, fie abuziv". În opinia autorului excepției aceste dispoziții ar contraveni prevederilor Legii fundamentale, care garantează dreptul la proprietate.
Tribunalul Sibiu, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 112/1995
nu încalcă prevederile constituționale, întrucât vânzarea se referă la imobile care fac parte din domeniul privat al statului, acesta având dreptul sa dispună de ele, din moment ce este titularul dreptului de proprietate.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 9 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, este nefondata; asupra constituționalității acestui text Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, statuand ca posibilitatea vânzării către chiriași a locuințelor ce nu se restituie foștilor proprietari constituie recunoașterea prin lege a unui drept subiectiv al statului, inlaturandu-se astfel discriminarea anterioară, când un asemenea drept era recunoscut numai chiriașilor din locuintele construite din fondurile statului. În acest sens, arata Guvernul, sunt deciziile Curții Constituționale nr. 73/1995 și nr. 485/1997.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile constituționale, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Critica de neconstituționalitate privește dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 112/1995 , care au următorul conținut: "Chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
De prevederile alineatului precedent beneficiază și chiriașii care ocupa spații locative realizate prin extinderea spațiului inițial construit.
În cazul vânzării apartamentelor cu plata în rate, la încheierea contractului se va achită un avans de minimum 30% din prețul apartamentului. Ratele lunare pentru achitarea contravalorii apartamentului se vor esalona pe o perioadă de maximum 15 ani, cu o dobânda reprezentând jumătate din dobânda de referința stabilită anual de Banca Naționala a României.
Ținerii căsătoriti, în vârsta de până la 30 de ani, precum și persoanele trecute de 60 de ani vor plati un avans de 10%, iar plata în rate lunare se eșalonează pe o perioadă de maximum 20 de ani.
Comisionul cuvenit unităților specializate care evalueaza și vand apartamente este de 1% din valoarea acestora.
Fac excepție de la prevederile alin. 1 chiriașii titulari sau membrii familiei lor - soț, sotie, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuinta proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.
Chiriașii care nu dispun de posibilități materiale pentru a cumpara apartamentul în care locuiesc pot sa rămână în continuare în spațiul locativ respectiv, plătind chiria stabilită prin lege.
Apartamentele dobândite în condițiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării."
Autorul excepției considera ca aceste dispoziții contravin prevederilor constituționale care garantează dreptul la proprietate, dacă ele s-ar aplica și pentru imobilele preluate de stat de la foștii proprietari, fie cu titlu, fie abuziv.
Examinând aceste sustineri, Curtea Constituțională constata ca dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 112/1995
au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, realizat potrivit art. 144 lit. c) din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 485 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile art. 9 nu contravin prevederilor art. 41 și ale art. 135 alin. (6) din Constituție. Posibilitatea vânzării către chiriași a locuințelor ce nu se restituie în natura foștilor proprietari constituie o recunoaștere, prin lege, a unui drept subiectiv, inlaturandu-se discriminarea anterioară, când un asemenea drept era recunoscut numai chiriașilor din locuintele construite din fondurile statului. S-a mai reținut, în considerentele deciziei, ca aceste dispoziții nu contravin nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", deoarece prin
art. 9 din Legea nr. 112/1995
se acordă posibilitatea tuturor chiriașilor titulari ai unor contracte de închiriere a apartamentelor în care locuiesc de a opta între cumpărarea acestor apartamente, după expirarea termenului prevăzut la art. 19 din aceeași lege, sau de a rămâne în continuare chiriași.
Considerentele acestei decizii sunt valabile și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale și, prin urmare, excepția urmează să fie respinsă.
În ceea ce privește solicitarea autorului excepției de neconstituționalitate de a se da o decizie interpretativa cu privire la dispozițiile art. 9, aceasta nu poate fi primită, excepția urmând să fie respinsă și sub acest aspect, deoarece, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "╔ Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 din Constituție, precum și al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 9 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Adriana Precup în Dosarul nr. 2.388/1999 al Tribunalului Sibiu.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2000.