Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 760/2020

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

prezumat în vigoare

Data actului
22 octombrie 2020
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 85 din 27 ianuarie 2021
Citat de
3 acte
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 15.699 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Melania Liana Fene în Dosarul nr. 3.535/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.244D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că este constituțională instituirea prin lege a unor reguli diferite destinate a fi aplicate unor categorii diferite de personal plătit din fonduri publice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 24 aprilie 2019, îndreptată prin Încheierea din 12 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.535/97/2018, Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Melania Liana Fene într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece introduc un sistem de calcul discriminatoriu și care determină existența unor discrepanțe majore între salariile cu care sunt plătite persoanele angajate în sistemul bugetar pe aceeași funcție și în condiții de muncă similare. Astfel, prin

art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 , personalul nou-încadrat pe funcții similare în aceeași autoritate publică este tratat în mod diferențiat din punctul de vedere al calculului salariului de bază. Se ajunge la situația în care, cu titlu de exemplu, în cazul în care un consiliu județean are în subordine financiară un număr de unități spitalicești, personalul nou-încadrat, în cazul în care nu există o funcție similară în plată, să beneficieze de un salariu de bază calculat prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată. În concret, un farmacist-șef, cum este cazul autoarei excepției, are un salariu calculat la nivelul salariului de bază minim brut pe țară, în timp ce un farmacist-șef de la o altă unitate de spital, însă cu privire la care angajatorul apreciază că există diferențe, beneficiază de un salariu calculat conform dispozițiilor din lege menționate în anexe pe categorii de salariați și familii ocupaționale. Prin urmare, textul de lege nu îndeplinește condițiile de previzibilitate și predictibilitate prevăzute de tehnica legislativă, modalitatea de calcul al salariului de încadrare fiind lăsată arbitrariului angajatorului. Această modalitate de calcul al salariului de bază pentru personalul nou-încadrat contravine inclusiv principiilor legii de salarizare menționate la

art. 6

din legea-cadru: principiile nediscriminării, al egalității, al importanței sociale a muncii și al ierarhizării muncii pe verticală și orizontală.

6.

Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă consideră că textul de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu este neconstituțional din punctul de vedere criticat, respectând inclusiv principiul ierarhizării muncii pe verticală și orizontală.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, astfel cum au fost modificate prin

articolul unic pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2017

pentru modificarea și completarea

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 8 decembrie 2017, care au următorul cuprins: „În situația în care prin aplicarea alin. (1) nu există funcție similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, se stabilește prin înmulțirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare,

la care se aplică, după caz, prevederile

art. 10

privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă.“ Prevederile

art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , la care prevederile de lege criticate fac trimitere, au următorul cuprins: „Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.“

11.

În opinia autoarei excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în drepturi.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile

art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017

stabilesc reguli tranzitorii referitoare la salarizare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, până la aplicarea integrală a dispozițiilor legale cuprinse în

Legea-cadru nr. 153/2017 . Astfel, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate stabilesc că, în situația în care prin aplicarea

art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

nu există funcție similară în plată, nivelul salariului de bază, al soldei de funcție/salariului de funcție, al indemnizației de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, se stabilește prin înmulțirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile

art. 10

privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă.

13.

Analizând prevederile legale criticate în ansamblul actului normativ din care fac parte, Curtea reține că

Legea-cadru nr. 153/2017

are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. De la această dată, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, astfel cum prevede

art. 1 alin. (3) din Legeacadru nr. 153/2017 , prevederi aplicabile în mod nediferențiat în cadrul acestei categorii.

14.

În privința modului de stabilire a salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare,

art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

dispune că acestea se stabilesc potrivit prevederilor analizate și

anexelor nr. I-IX

la lege, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite. Începând cu anul 2023, potrivit prevederilor

art. 12 alin. (2)

din lege, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se vor stabili pentru toate funcțiile cuprinse în

anexele nr. I-VIII

la lege, prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în

anexele nr. I-VIII

cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.

15.

În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor

Legii-cadru nr. 153/2017 , prin

art. 36

din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării sale în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat „pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit

art. 38 “.

16.

Astfel,

art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017

cuprinde dispoziții prin care se determină în mod specific condițiile de aplicare în timp a legii, iar dispozițiile

art. 39

din legea-cadru instituie reguli privind aplicarea sa tranzitorie. În acest context, Curtea reține că soluția legislativă se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului în ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că în ceea ce privește stabilirea regulilor de salarizare pentru personalul bugetar legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.

17.

De asemenea, Curtea a subliniat dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și

Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În fine, prin

Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, Curtea a amintit și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57.

18.

Curtea a mai statuat, în jurisprudența sa, că

art. 16 din Constituție

vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).

19.

Plecând de la aceste considerente, Curtea constată că prevederile de lege criticate sunt destinate a fi aplicate în mod uniform tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice criticate, respectiv personalul nou-încadrat, personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, fără a institui discriminări pe considerente arbitrare în cadrul acestor categorii. În consecință, Curtea constată că dispozițiile

art. 16 din Constituție

nu sunt încălcate.

20.

În final, referitor la susținerile privind modalitatea de aplicare în concret a prevederilor de lege criticate, care în opinia autoarei excepției conduce la situații discriminatorii sub aspectul stabilirii salariilor de bază, Curtea constată că acestea excedează controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, soluționarea acestora revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Melania Liana Fene în Dosarul nr. 3.535/97/2018 al Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și constată că prevederile

art. 39 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 octombrie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.