Decizia nr. 82/2000
privind constituționalitatea inițiativei legislative de revizuire a prevederilor art. 41 alin. (2), teza întâi, din Constituție
prezumat în vigoare
Prin adresa nr. XIV/137 din 29 februarie 2000 președintele Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale propunerea legislativă de revizuire a prevederilor art. 41 alin. (2), teza întâi, din Constituție, initiata de 689.237 cetățeni, împreună cu listele cuprinzând semnăturile initiatorilor, spre competența examinare a constituționalității acesteia.
Din cuprinsul documentației înregistrate la Curtea Constituțională rezultă ca inițiativa legislativă a fost depusa la Biroul permanent al Camerei Deputaților la data de 19 ianuarie 2000 de un "grup de acțiune pentru strângerea semnaturilor", în numele căruia au semnat domnii Mircea Ionescu-Quintus, Valeriu Stoica și Puiu Hasotti, cu menționarea calității acestora de președinte, prim-vicepreședinte și vicepreședinte ai Partidului Național Liberal.
Inițiativa legislativă vizează revizuirea prevederilor art. 41 alin. (2), teza întâi, din Constituție, potrivit cărora: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." Textul propus de inițiatorii revizuirii ar urma să aibă următorul conținut: "Proprietatea privată este garantată în mod egal de lege, indiferent de titular." Se propune, asadar, înlocuirea termenului "ocrotită" cu termenul "garantată".
Împreună cu inițiativa legislativă de revizuire a Constituției a fost transmis Curții Constituționale și Avizul Consiliului Legislativ nr. 88 din 9 februarie 2000. Consiliul Legislativ a avizat negativ aceasta propunere legislativă, considerând, în esenta, că nu sunt respectate dispozițiile
privind exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999.
Documentația anexată la inițiativa de revizuire conține și un număr de 73 de dosare, cuprinzând liste cu semnături ale cetățenilor din 41 de județe ale tarii și din cele 6 sectoare ale municipiului București.
Prin Încheierea din 2 martie 2000, pronunțată în temeiul art. 12 alin. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, Plenul Curții a dispus declanșarea procedurii de examinare a inițiativei legislative de revizuire a Constituției, stabilindu-se termen la 29 martie 2000.
Luând în dezbatere aceasta inițiativa legislativă, în temeiul art. 144 lit. a) și h) din Constituție, precum și al
art. 35 și 36 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, plenul Curții, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat judecarea cauzei pentru data de 19 aprilie 2000 și apoi pentru data de 27 aprilie 2000, când a fost pronunțată prezenta decizie.
CURTEA,
examinând inițiativa legislativă de revizuire a prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (2), teza întâi, raportată la dispozițiile
art. 146 și 148 din Constituție, dispozițiile Legii nr. 189/1999
privind exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni, avizul Consiliului Legislativ nr. 88 din 9 februarie 2000, raportul întocmit de judecătorul desemnat în acest scop, precum și prevederile
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, retine următoarele:
Competența Curții Constituționale de a soluționa prezenta cauza se întemeiază pe prevederile art. 144 lit. a) din Constituție, potrivit cărora Curtea Constituțională "se pronunța [ ... ], din oficiu, asupra inițiativelor de revizuire a Constituției". Din aceste prevederi rezultă atributia Curții de a se pronunța asupra constituționalității inițiativelor de revizuire a Constituției, indiferent de initiator, asadar inclusiv asupra inițiativelor legislative de revizuire formulate de către cetățeni, conform art. 144 lit. h) din Constituție, potrivit cărora Curtea "verifica îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni".
Sub aspectul competentei, sunt, de asemenea, aplicabile dispozițiile
art. 36 din Legea nr. 47/1992 , republicată, care detaliază atributia Curții Constituționale de a se pronunța, din oficiu, asupra inițiativelor de revizuire a Constituției [conform art. 144 lit. a) din Constituție], precum și dispozițiile art. 35 din aceeași lege, care trimit la legea specială privind exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni. Această lege specială este, în prezent,
Legea nr. 189/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, data la care a și intrat în vigoare. Ea se aplică atât inițiativelor care au ca obiect o propunere legislativă în domeniul legilor organice sau ordinare, cat și celor referitoare la o propunere legislativă în domeniul legilor constituționale, asadar în vederea revizuirii Constituției.
Articolul 7
alin. (1) din Legea nr. 189/1999
prevede: "Curtea Constituțională, din oficiu sau pe baza sesizării președintelui Camerei Parlamentului la care s-a înregistrat inițiativa, va verifica:
a) caracterul constituțional al propunerii legislative ce face obiectul inițiativei;
b) îndeplinirea condițiilor referitoare la publicarea acestei propuneri și dacă listele de sustinatori prezentate sunt atestate potrivit art. 5;
c) întrunirea numărului minim de sustinatori pentru promovarea inițiativei, prevăzut la art. 73 și, după caz, la art. 146 din Constituție, precum și respectarea dispersiei teritoriale în județe și în municipiul București, prevăzută de aceleași articole."
1. Procedând la verificarea caracterului constituțional al propunerii legislative ce face obiectul inițiativei legislative, Curtea retine ca, în redactarea actuala, art. 41 alin. (2), teza întâi, din Constituție prevede că "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular". Pe de altă parte, prin inițiativa de revizuire se propune înlocuirea termenului "ocrotită" cu termenul "garantată".
Limitele revizuirii Constituției sunt prevăzute la art. 148, potrivit căruia: "(1) Dispozițiile prezentei Constituții privind caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justiției, pluralismul politic și limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi facuta dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora.
(3) Constituția nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenta și nici în timp de război."
Examinând textul modificării propuse prin inițiativa de revizuire a art. 41 alin. (2), teza întâi, din Constituție, Curtea Constituțională constata ca aceasta propunere nu încalcă nici una dintre interdicțiile stabilite prin art. 148 din Constituție, fiind deci, sub acest aspect, constituțională.
2. Potrivit prevederilor constituționale ale art. 146 "(1) Revizuirea Constituției poate fi initiata de Președintele României la propunerea Guvernului, de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor, precum și de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot.
(2) Cetățenii care inițiază revizuirea Constituției trebuie să provină din cel puțin jumătate din județele tarii, iar în fiecare din aceste județe sau în municipiul București trebuie să fie înregistrate cel puțin 20.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative".
Verificand îndeplinirea acestor condiții, Curtea Constituțională constata ca
privind exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni, intrata în vigoare la data de 14 decembrie 1999, stabilește regulile procedurale referitoare la constituirea și componenta comitetului de inițiativa, publicarea în Monitorul Oficial al României a propunerii de revizuire a Constituției, avizul prealabil al Consiliului Legislativ, forma listelor de semnături ale susținătorilor, datele pe care trebuie să le conțină aceste liste, condițiile de atestare a listelor, înregistrarea propunerii legislative și verificarea inițiativei de către Curtea Constituțională.
Din documentația anexată la sesizare rezultă ca strângerea semnaturilor pentru susținerea inițiativei de revizuire a Constituției s-a realizat anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 189/1999 . De aceea, aceste operațiuni nu pot fi supuse verificării prin raportare la condițiile stabilite prin aceasta din urma lege, întrucât, în acest fel, ar fi incalcate dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile."
Dispozițiile finale cuprinse în
art. 12 din Legea nr. 189/1999 , conform cărora "Legea nu se aplică inițiativelor legislative ale cetățenilor, cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat până la data intrării ei în vigoare", nu pot fi interpretate în sensul că s-ar aplica tuturor operațiunilor pe care le implica exercitarea acelor inițiative legislative asupra cărora Curtea Constituțională nu se pronunțase până la data de 14 decembrie 1999.
În aceste condiții și având în vedere ca - anterior
- nu a existat vreo alta reglementare legală în materie, Curtea Constituțională retine ca absenta unei legi în vigoare în perioada în care s-au întocmit, s-au semnat și s-au atestat listele de sustinatori nu poate îngrădi exercitarea de către cetățeni a dreptului constituțional de a iniția propuneri legislative, inclusiv pentru revizuirea Constituției, prevederile art. 146 din aceasta fiind aplicabile în mod direct. În acest sens este jurisprudenta constanta a Curții, astfel cum rezultă din Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 27 iulie 1995 privind proiectul Legii învățământului în limbile minorităților naționale și din
Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 2 din 27 iulie 1995
privind proiectul Legii regimului juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 3 august 1995, precum și din
Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 16 aprilie 1997
cu privire la inițiativa legislativă de modificare a
art. 9 alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 6 mai 1997.
Întrucât ratiunile care au stat la baza acestei jurisprudente existau, de asemenea, și în perioada (anterioară datei intrării în vigoare a
Legii nr. 189/1999 ) în cursul căreia au fost realizate unele dintre operațiunile aferente inițiativei legislative ce face obiectul prezentei decizii, rezultă ca atât considerentele, cat și soluția pronunțată prin hotărârile menționate ale Plenului Curții Constituționale sunt pe deplin aplicabile și acestor operațiuni, care, în măsura în care nu contravin prevederilor art. 146 din Constituție, își păstrează valabilitatea.
Asa fiind, referitor la inițiativa legislativă de revizuire a art. 41 alin. (2), teza întâi, din Constituție, Curtea Constituțională nu poate verifica autenticitatea semnaturilor de pe liste, dacă semnatarii au calitatea de cetățeni cu drept de vot și nici dacă aceștia au domiciliul în județele pe listele cărora au semnat și, în consecința, nu se poate retine neîndeplinirea condițiilor de ordin formal, prevăzute la art. 146 din Constituție, referitoare la numărul minim necesar de sustinatori și la dispersia acestora în județele tarii și în municipiul București.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. (2), teza întâi, ale art. 144 lit. a),
art. 146 și 148 din Constituție, ale Legii nr. 189/1999 , precum și ale
art. 35 și 36 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Constata ca inițiativa legislativă privind revizuirea prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (2), teza întâi, nu încalcă dispozițiile art. 148 din Constituție, referitoare la limitele revizuirii.
2. Constata ca, în lipsa unei legi pentru reglementarea exercitării de către cetățeni a inițiativei legislative, în vigoare în perioada în care s-au întocmit, s-au semnat și s-au atestat listele de sustinatori, nu se pot verifica autenticitatea semnaturilor din liste, calitatea de cetățeni cu drept de vot a semnatarilor și nici dispersia teritorială a acestora, pentru a se pronunța asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 146 din Constituție.
Decizia se comunică președintelui Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României.
Definitivă și obligatorie.
Deliberarea a avut loc la data de 27 aprilie 2000 și la ea au participat: Lucian Mihai, președinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu și Romul Petru Vonica, judecători.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.