Decizia nr. 736/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 359, ale art. 360 și ale art. 361 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Irina Loredana Gulie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 359,
ale
art. 360
și ale
art. 361 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Sami Plastic - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 3.256/329/2017 al Judecătoriei Turnu Măgurele și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.317D/2019.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că procedura asigurării dovezilor este o procedură specială, adoptată de legiuitor în temeiul competenței sale constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 8 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.256/329/2017, Judecătoria Turnu Măgurele a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 359,
ale
art. 360
și ale
art. 361 din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Societatea Sami Plastic - S.A. din Suceava într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind asigurarea de dovezi.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile
art. 359,
ale
art. 360
și ale
art. 361 din Codul de procedură civilă
sunt neconstituționale deoarece „permit soluționarea acțiunii în asigurare dovezi chiar dacă condițiile prevăzute nu mai subzistă“, „permit soluționarea acțiunii în asigurare dovezi în același timp cu fondul litigiului dintre părți“ și, respectiv, „anihilează calea de atac a apelului în material acțiunii de asigurare probe“. Se arată că în acest mod sunt încălcate dreptul părților la un proces echitabil, dreptul de proprietate privată și libertatea economică, învederând aspecte privind fondul cauzei deduse soluționării instanței judecătorești.
7.
Judecătoria Turnu Măgurele apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că autoarea excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci, în realitate, dorește completarea dispozițiilor de lege criticate, cu posibilitatea de analizare a condițiilor de admisibilitate a cererii de asigurare dovezi și în cazul în care aceste condiții nu mai subzistă, raportat la litigiul existent între părți, în procedură arbitrală.
8.
Se mai apreciază că dispozițiile
art. 361 alin. (1) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale, deoarece lipsa unei căi de atac împotriva încheierii de admitere a cererii de asigurare de dovezi se justifică prin urgența impusă de pericolul ca proba să dispară sau să fie greu de administrat, fiind necesar ca, în cazul admiterii cererii, proba să fie administrată de îndată. Se mai arată că soluționarea cererii în procedura asigurării probelor, nu reprezintă un litigiu de sine stătător în care să se analizeze raportul juridic dintre părți, ci vizează doar conservarea și pregătirea unor probe, fără ca părțile interesate să fie private de dreptul de a le combate, în cursul procesului de fond.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 359
- Condiții de admisibilitate (a cererii de asigurare a probelor), ale
art. 360
- Soluționarea cererii și ale
art. 361 - Regimul căilor de atac din Codul de procedură civilă . Analizând motivarea excepției, Curtea reține că obiectul acesteia îl reprezintă dispozițiile
art. 359 alin. (1),
ale
art. 360
și ale
art. 361 alin. (1)
din cod, potrivit cărora:
–
Articolul 359
: „(1) Oricine are interes să constate de urgență mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obțină recunoașterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât și în timpul procesului, administrarea acestor probe.“;
–
Articolul 360
:
Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă procesul în prima instanță.
Partea va arăta în cerere probele a căror administrare o pretinde, faptele pe care vrea să le dovedească, precum și motivele care fac necesară asigurarea acestora sau, după caz, acordul părții adverse.
Instanța va dispune citarea părților și va comunica părții adverse copie de pe cerere. Aceasta nu este obligată să depună întâmpinare.
Instanța va soluționa cererea în camera de consiliu, prin încheiere.
În caz de pericol în întârziere, instanța, apreciind împrejurările, va putea încuviința cererea și fără citarea părților.
–
Articolul 361
: „(1) Încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie și nu este supusă niciunei căi de atac.“
13.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 126 - Instanțele judecătorești.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că procedura asigurării probelor este reglementată de
art. 359-365 din Codul de procedură civilă , în scopul conservării unei probe aflate în pericol de a dispărea ori de a fi greu de administrat pe viitor, și reprezintă o excepție de la principiul nemijlocirii prevăzut de
art. 16
din același cod, potrivit căruia „Probele se administrează de către instanța care judecă procesul, cu excepția cazurilor în care legea stabilește altfel“. La această procedură se poate recurge atât înainte de începerea unui proces, pe cale principală, cât și în cursul unui litigiu, pe cale incidentală, dacă există urgență în conservarea unei probe ori, prin excepție, dacă nu există urgență, însă partea adversă își dă acordul.
15.
Prin
Decizia nr. 231 din 19 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 august 2018, paragraful 18, Curtea a reținut că procedura de asigurare a dovezilor este o procedură specială, de urgență, ce are un scop limitat, acela de conservare a unor dovezi care se află în primejdie să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. De regulă, judecarea cererii de asigurare a probelor se face cu citarea părților și doar în situația în care există pericol în întârziere instanța va putea încuviința cererea și fără citarea acestora. Astfel, oricine are interes să constate de urgență mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile, ori să obțină recunoașterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. Condiția fundamentală a unui asemenea demers este existența unei primejdii în administrarea dovezii care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor.
16.
De asemenea, prin decizia citată, paragraful 19, Curtea a reținut că procedura de asigurare a dovezilor are un caracter contencios, instanța trebuind să adopte toate măsurile pentru a asigura garanțiile procesuale fundamentale. În cadrul acestei proceduri, când s-a solicitat consemnarea mărturiei unei persoane, efectuarea unei expertize, recunoașterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, administrarea acestor dovezi se va face potrivit regulilor privitoare la administrarea probei cu martori, a expertizei sau a mărturisirii. Prin urmare, în cazul solicitării unei expertize, oricare parte poate cere lămurirea sau completarea raportului de expertiză, poate formula obiecțiuni cu privire la acesta, poate cere motivat efectuarea unei contraexpertize sau poate recuza expertul. Astfel, luând cunoștință de propunerile expertului desemnat, instanța poate solicita lămuriri suplimentare, fie orale, citând expertul în fața instanței, fie în scris, dispunând să răspundă la obiecțiunile părților sau să efectueze un supliment de expertiză ori poate dispune o nouă expertiză, la cererea părților sau din oficiu. Prin încheierea care constată administrarea probelor asigurate se închide procedura asigurării probelor, fără ca acest lucru să aibă semnificația unei evaluări a dreptului care face obiectul litigiului principal. Această încheiere nu este susceptibilă de nicio cale de atac, ca și încheierea prin care s-a admis cererea de asigurare a probelor, ambele beneficiind de același regim juridic.
17.
În prezenta cauză, Curtea mai reține că accesul liber la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situații deosebite, implicând inclusiv existența unor proceduri unice pentru situații deosebite, așa cum este și cea a asigurării dovezilor. Așa cum a reținut Curtea în decizia precitată, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză, lipsa unei căi de atac împotriva încheierii de admitere a cererii de asigurare se justifică și prin faptul că soluționarea cererii în procedura asigurării probelor nu reprezintă un litigiu de sine stătător în care să se analizeze raportul juridic dintre părți, ci vizează doar conservarea și pregătirea unei probe în cazul apariției unui proces ulterior, proba administrată pe calea asigurării de dovezi urmând a fi apreciată de instanța ce judecă litigiul pe fond. În aceste condiții, susținerile privind încălcarea
art. 21 alin. (3) din Constituție
sunt neîntemeiate, dovezile administrate prin procedura reglementată în
art. 359-365 din Codul de procedură civilă
putând fi folosite și de partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea dovezilor în aceste condiții neprivând părțile interesate de dreptul de a le combate în cursul procesului de fond.
18.
Astfel, Curtea reține că este opțiunea legiuitorului să instituie posibilitatea părților de a conserva probe aflate în pericol de a dispărea ori de a fi dificil de administrat în viitor, acesta având deplina competență constituțională de a stabili, în funcție de anumite exigențe legate de o bună administrare a justiției, condițiile cererii de asigurare de dovezi. Prin urmare, dispozițiile
art. 359-361 din Codul de procedură civilă
sunt norme de procedură, reglementate de legiuitor în temeiul
art. 126 alin. (2)
și al
art. 129 din Legea fundamentală
și nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate.
19.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Sami Plastic - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 3.256/329/2017 al Judecătoriei Turnu Măgurele și constată că dispozițiile
art. 359 , ale
art. 360
și ale
art. 361 din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Turnu Măgurele și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.