Decizia nr. 820/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Stă la baza 2
- Decizia nr. 517/2023 5 octombrie 2023 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. b)…
- Decizia nr. 345/2024 11 iulie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (2) raporta…
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 33 alin. (1)
și ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioana Ivănoiu în Dosarul nr. 32.691/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.351D/2018.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că textele de lege criticate au mai fost examinate prin prisma unor critici similare, Curtea Constituțională constatând constituționalitatea acestora prin
Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 26 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 32.691/3/2017, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 33 alin. (1)
și ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioana Ivănoiu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a primarului municipiului București la soluționarea unei notificări formulate în temeiul
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate încalcă prevederile
art. 1 alin. (5) din Constituție , nefiind suficient de clare, accesibile și previzibile încât destinatarii acestora să își poată adapta conduita pentru respectarea legii. Astfel,
art. 33 din Legea nr. 165/2013
impune entităților învestite de lege obligația să soluționeze în anumite termene cererile formulate potrivit
Legii nr. 10/2001 , înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , și să emită o decizie de admitere sau de respingere, în funcție de numărul de cereri pe care le mai au de soluționat. Se critică lipsa de claritate și accesibilitate cu care legiuitorul a reglementat modul în care cetățenii cărora le este adresată această lege pot să intre în posesia informațiilor cu ajutorul cărora pot avea acces la o instanță de judecată, în condițiile în care entitatea nu dă un răspuns la dosarul depus sau dă un răspuns nesatisfăcător. Aceasta, deoarece este
necesar un calcul în funcție de numărul de dosare ale entității la care s-a depus cererea, număr de dosare care trebuie găsit pe site-ul entității, neprecizându-se nici pagina de internet, nici denumirea din subpagina site-ului entității unde pot fi găsite aceste informații. Ca atare, reglementarea prin care petentul trebuie să calculeze perioada în care entitatea prevăzută de lege trebuie să îi soluționeze cererea este neconstituțională, afișarea sau neafișarea pe site-ul entității fiind informații inaccesibile petentului. Acesta nu este informat cu claritate unde anume (domeniu, pagină, subpagină) se pot găsi aceste informații, informarea generică în sensul că aceste informații sunt publicate pe o pagină de internet nerăspunzând cerințelor impuse de
art. 1 alin. (5) din Constituție . În ceea ce privește
art. 35 din Legea nr. 165/2013
se susține că este neconstituțional termenul de 6 luni prevăzut de acesta, fiind imposibil de calculat, având în vedere că entitatea la care a fost pus dosarul are sau nu are un număr anume de dosare publicat pe site-ul acesteia.
6.
Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că textele de lege criticate sunt neconstituționale în raport cu
art. 1 alin. (5) din Constituție , având în vedere modul de reglementare a termenelor, în ceea ce privește data împlinirii acestora. Astfel, legiuitorul nu a stabilit termenul la care trebuie afișate informațiile privind numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, în funcție de care se putea stabili data expirării termenului prevăzut de
art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , fie pe site, fie la sediul instituțiilor respective, și nici sancțiunea în cazul neîndeplinirii obligațiilor menționate, motiv pentru care, în majoritatea cazurilor, unitățile notificate nu și-au îndeplinit aceste obligații înainte de expirarea termenelor prevăzute de
art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 . Apreciază, în consecință, că dispozițiile
art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
nu sunt clare, previzibile și accesibile, deoarece persoana îndreptățită nu a avut cunoștință despre durata termenului care îi era aplicabil în situația sa concretă - 12 luni, 24 de luni sau 36 de luni -, întrucât nu a avut acces la informațiile necesare privind numărul cererilor înregistrate și nesoluționate de entitatea respectivă. Or, nu se poate pretinde persoanei îndreptățite să respecte un termen în condițiile în care nu cunoaște durata acestuia din culpa exclusivă a entității deținătoare, care nu a afișat pe site-ul său informațiile necesare.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 33 alin. (1)
și ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conținut:
–
Articolul 33
alin. (1) :
(1)
Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit
Legii nr. 10/2001, republicată , cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a)
în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b)
în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c)
în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.;
–
Articolul 35
alin. (2) : „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la
art. 33
și
34 , persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la
alin. (1)
în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“
11.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Constituție
privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare celor formulate de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, constatând conformitatea textelor de lege criticate prin raportare la
art. 1 alin. (5) din Constituție , sub aspectul preciziei și clarității acestora. Astfel, prin
Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 6 martie 2019, paragrafele 25-31, și
Decizia nr. 571 din 9 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 982 din 23 octombrie 2020, paragrafele 30-34, Curtea a observat că prevederile
art. 33 alin. (1)
și
(3)
stabilesc în mod expres anumite termene în care entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit
Legii nr. 10/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , termene calculate în funcție de numărul de cereri rămase nesoluționate la nivelul fiecărei entități. De asemenea, se instituie în mod expres obligația acestora de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care are, la rândul ei, obligația de a le centraliza și de a le publica pe pagina proprie de internet. Așadar, conținutul normativ al textelor de lege criticate nu susține o încălcare a prevederilor
art. 1 alin. (5) , acesta fiind suficient de precis și de clar.
13.
Totodată, prin deciziile menționate, Curtea a constatat că afirmațiile referitoare la faptul că neîndeplinirea obligației entităților învestite de lege de a comunica numărul cererilor rămase nesoluționate, în vederea calculării termenului pe care acestea îl au la dispoziție pentru soluționarea acestora, nu reprezintă un veritabil motiv de neconstituționalitate a normei legale. Astfel, aprecierea de la caz la caz asupra îndeplinirii obligației de afișare la sediul fiecărei entități a datelor privind numărul cererilor rămase nesoluționate, la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , și de publicare a acestora pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței de judecată, pe baza probatoriului administrat, stabilirea acesteia intrând în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuția
instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acord cu prevederile
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar
Constituției .
14.
De asemenea, prin deciziile precitate, Curtea a analizat susțineri referitoare la faptul că nu există un termen în care să fie îndeplinită obligația entităților de publicare a informațiilor referitoare la numărul de notificări nesoluționate, precum și la faptul că nu există o sancțiune pentru nerespectarea acestei obligații, în temeiul
art. 33 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , spre deosebire de termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de a se adresa justiției, de către persoanele care se consideră îndreptățite, termen a cărui nerespectare este sancționată cu decăderea. Curtea a reținut că acestea sunt aspecte de oportunitate a reglementării, ce țin de opțiunea legiuitorului. În legătură cu aceste aspecte, Curtea a mai constatat că depășirea termenelor cuprinse în cadrul etapei administrative, desfășurate în fața entității învestite de lege cu soluționarea notificării, prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a acestora, nu echivalează cu crearea unei situații nefavorabile pentru persoanele îndreptățite la restituire, câtă vreme acestea se pot adresa instanței de judecată, în vederea soluționării pe fond a notificării. Așadar, în vederea asigurării celerității procedurii, legiuitorul a prevăzut remediul accesului în fața instanțelor judecătorești al persoanelor îndreptățite, nemulțumite de pasivitatea entităților învestite de lege cu privire la soluționarea notificărilor, în termenele prevăzute în mod expres în acest scop.
15.
Curtea a mai observat că, prin actul normativ criticat, legiuitorul a prevăzut și un sistem de garanții cu privire la aplicarea eficientă a legii, prin instituirea unor sancțiuni. Astfel, în sensul
art. 36 lit. h) din Legea nr. 165/2013 , nerespectarea termenelor prevăzute de
constituie contravenție, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni.
16.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele reținute în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în cauza de față.
17.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Ivănoiu în Dosarul nr. 32.691/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile
art. 33 alin. (1)
și ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data 9 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.