Decizia nr. 818/2021

Articolul 44

alin. (2) din Constituție

instituie o incapacitate specială de folosință a cetățenilor străini și a apatrizilor la dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor aflate pe teritoriul României, această regulă comportând însă două excepții. Astfel, incapacitatea cetățenilor străini și a apatrizilor de a dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor a devenit relativă și parțială. Se arată că incapacitatea specială de folosință instituită nu afectează transmisiunea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor efectuată prin acte mortis causa. Astfel, Legea fundamentală permite cetățenilor străini să dobândească prin moștenire legală dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, fără restricții și/sau distincții, iar ubi lex non distinguit nec nos distingere debemus. Se mai arată că nici

Legea nr. 312/2005

nu face altceva decât să confirme regula instituită de prevederile

art. 44 alin. (2) din Constituție , în sensul recunoașterii capacității de folosință a cetățenilor străini în ipoteza dobândirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe cale succesorală.

6.

Totodată, ținând seama de principiile ce guvernează aplicarea legii în timp, potrivit

art. 15 alin. (2) din Constituție , se arată că dispozițiile

art. 44 alin. (2) din Constituție

permit cetățenilor străini să dobândească prin moștenire legală dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, cât timp cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privată a fost formulată ulterior datei la care a intrat în vigoare actul normativ de revizuire a

Constituției . În aceste condiții, se susține că o succesiune deschisă anterior revizuirii

Constituției

reprezintă o situație juridică trecută, născută sub imperiul legii vechi, dar durabilă în timp, prin efectele sale viitoare (cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată ulterior revizuirii

Constituției

în cadrul procedurii speciale aflate sub incidența legii reparatorii), astfel că va intra sub imperiul legii noi, de imediată aplicare, care va guverna integral situația juridică și efectele sale substanțiale.

7.

Tribunalul Botoșani - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că prin dispozițiile de lege criticate se precizează sancțiunea nulității actelor încheiate cu încălcarea normelor legale imperative pentru persoane care nu ar fi avut dreptul la reconstituire, astfel cum prevede legea specială, ceea ce nu contravine prevederilor constituționale invocate.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2, 3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/199 7 pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

(1)

Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991 ,

Legii nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:

a)

actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i)

actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;

(ii)

actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza

Legii nr. 18/1991

pentru terenurile intravilane, a

Legii nr. 1/2000

și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

(iii)

actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;

(iv)

actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

(v)

actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de

art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ;

(vi)

actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2)

privind neretroactivitatea legii și

art. 44 alin. (2)

privind dreptul de proprietate privată.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra unei excepții de neconstituționalitate având același obiect, motivată în mod identic de același autor. Astfel, prin

Decizia nr. 429 din 23 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 17 noiembrie 2020, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, reținând că în cauză se pune problema interpretării normei criticate, atribuție ce intră în competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale

14.

Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a observat că problema de drept ridicată de autorul excepției vizează, în realitate, coroborarea

art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997

cu

art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, potrivit căruia, în principiu, cetățenii străini nu pot formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de terenuri agricole sau terenuri cu destinație forestieră. Instanțele judecătorești au competența de a stabili dacă

art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997

are în vedere ipoteza

art. 48 din Legea nr. 18/1991

în măsura în care cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată ulterior revizuirii

Constituției . Prin urmare, aspectele criticate constituie chestiuni de interpretare și aplicare a legii.

15.

Curtea a arătat (paragraful 18 din decizia menționată) că interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Prin urmare, din moment ce instanța judecătorească este cea competentă să stabilească modul în care se coroborează cele două texte legale antereferite, Curtea, având în vedere

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , precum și

art. 126 alin. (1)

și

art. 146 lit. d) din Constituție , a constatat că aspectele invocate excedează controlului de constituționalitate.

16.

Având în vedere identitatea de situații, și în cauza de față excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca inadmisibilă.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997

pentru modificarea și completarea

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Mathias Alexander Bellu în Dosarul nr. 2.629/193/2014* al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2021.