Anexă · Ministerul Educației

Anexa din 18 februarie 2022

privind planurile de învățământ și a programelor școlare pentru cultura de specialitate și pregătirea practică din aria curriculară Tehnologii, precum și pentru stagiile de pregătire practică - curriculum în dezvoltare locală (CDL), pentru clasele a X-a, învățământ profesional, pentru calificările profesionale de nivel 3 al Cadrului național al calificărilor: lutier, electrician auto, operator montator subansamble

prezumat în vigoare

Data actului: 18 februarie 2022
Emitent: Ministerul Educației
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 206 bis din 2 martie 2022
Citează: 1 act
Structură: 0 articole · 249.922 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

ORDINUL nr. 3.161 din 18 februarie 2022 , publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 206 din 2 martie 2022.

MINISTERUL EDUCAȚIEI CENTRUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE A

ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PROFESIONAL ȘI TEHNIC

Anexa nr. 1 OME nr. 3161 din 18.02.2022

CURRICULUM

pentru

clasa a -X - a

ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL

Domeniul de pregătire profesională: FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN

Calificarea profesională: LUTIER

2022

GRUPUL DE LUCRU:

MARIA PENTILESCU

profesor dr., grad I, I.Ș.J. Suceava

ELVIRA GEORGESCU

profesor grad I, Colegiul Tehnic „Petru Mușat” Suceava

FELICIA NEACȘU

profesor grad I, Liceu Tehnologic „Constantin Brâncuși” Pitești

CORINA HRIMIUC

profesor grad I, Colegiul Tehnic „Petru Mușat” Suceava

COORDONARE CNDIPT:

ANA-MARIA RĂDUCAN – Inspector de specialitate curriculum CARMEN RĂILEANU - Inspector de specialitate curriculum

NOTĂ DE PREZENTARE

Acest curriculum se aplică pentru calificarea LUTIER din domeniul de pregătire profesională

FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN:

Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menționate.

Nivelul de calificare conform Cadrului național al calificărilor – 3

Corelarea dintre unitățile de rezultate ale învățării și module:

Unitatea de rezultate ale învățării

Unitatea de rezultate ale învățării – tehnice generale

Denumire modul

URÎ 3. Debitarea materialului lemnos

MODUL I. Uscarea cherestelei

MODUL II. Tehnologia debitării materialului lemnos

PLAN DE INVĂȚĂMÂNT

Clasa a X–a Învățământ profesional

Aria curriculară Tehnologii

Domeniul de pregătire profesională:

FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN

Calificarea profesională:

Lutier

Cultură de specialitate și pregătire practică

Modul I. Uscarea cherestelei

Total ore/ an:

192

din care:

Laborator tehnologic

Instruire practică

Modul II. Tehnologia debitării materialului lemnos

Total ore/ an:

480

din care:

Laborator tehnologic

Instruire practică

320

Total ore/an = 21 ore/săpt. x 32 săptămâni = 672 ore/an

Stagiu de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală

Modul III.

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _

Total ore/an:

270

Total ore /an = 5 zile x 6 ore /zi x 9 săptămâni = 270 ore/an

TOTAL GENERAL 942 ore/an

Notă:

Pregătirea

practică

și

stagiul

pregătire

practică

pot

organizate

atât

operatorul economic/instituția publică parteneră cât și în unitatea de învățământ, în funcție de condițiile locale.

Denumirea și conținutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învățământ în parteneriat cu operatorul economic/instituția publică parteneră, cu avizul inspectoratului școlar.

MODUL I. USCAREA CHERESTELEI

Notă introductivă

Modulul

„Uscarea cherestelei” , componentă a ofertei educa ì ionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Fabricarea produselor din lemn , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un număr de

192 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

64 ore/an –

laborator tehnologic

64 ore/an –

instruire practică

Modulul

„Uscarea cherestelei”

este centrat pe rezultate ale învățării și vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională

Fabricarea produselor din lemn

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 3. TEHNOLOGIA DEBITĂRII MATERIALULUI LEMNOS

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cuno ș tințe

Abilități

Atitudini

3.1.1.

3.2.1.

3.3.1.

Instalații de uscare artificială a cherestelei

Instalații de uscare

Construcția și funcționarea instalațiilor de uscare a cherestelei.

3.1.2.

3.2.2.

3.2.3.

3.2.4.

3.2.5.

3.2.6.

3.2.16.

3.3.3.

3.3.5.

Procesul uscării artificiale a cherestelei

Pregătirea materialului lemnos pentru uscare

Regimuri de uscare a cherestelei

Defecte de uscare a cherestelei

Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, mașini unelte, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în școală sau la operatorul economic):

Material lemnos:

rășinoase (brad, molid, pin, larice); foioase (fag, stejar, paltin, nuc, tei); diverse specii (plop, mesteacăn, arin, salcâm).

Mașini și instalații:

instalații de uscare artificială a cherestelei.

Echipamente IT : Calculator, videoproiector, Internet, soft-uri educaționale specifice

Manuale, auxiliare curriculare, fișe de documentare, fișe de lucru .

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Uscarea cherestelei”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularitățile și cu nivelul inițial de pregătire al elevilor.

Prin parcurgerea conținuturilor prevăzute în curriculum se asigură obținerea rezultatelor învățării prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională, respectiv dobândirea de către elevi a cunoștințelor/ abilităților/ atitudinilor necesare utilizării eficiente a instalațiilor de uscare artificială a cherestelei.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conținutul modulului, în funcție de dificultatea temelor, de nivelul de cunoștințe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică și de ritmul de asimilare a cunoștințelor de către colectivul instruit.

Modulul

„Uscarea cherestelei”

are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfășura în laboratoare sau/și în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menționate mai sus.

Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la operatorul economic are importanță deosebită în atingerea rezultatelor învățării.

Parcurgerea conținuturilor este obligatorie, iar pentru parcurgerea acestora, profesorul trebuie să studieze Standardul de Pregătire Profesională.

Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conținuturi, cu privire la uscarea naturală a cherestelei, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcție de nivelul de cunoștințele anterioare ale elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică, punând accentul pe metode cu caracter preponderent aplicativ

è i creativ.

Plecând de la principiul includerii, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea rezultatelor învă ì ării propuse în Standardul de Pregătire Profesională.

Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activități de învățare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învățare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES.

Aceste activități de învățare vizează:

aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive și operatorii ale elevilor, exersarea potențialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire și educație;

îmbinarea și alternarea sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual, tehnica muncii cu fișe) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, metoda Phillips 6 – 6, metoda expertului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, brainstorming-ul, tehnica 6/3/5, pălăriile gânditoare, cafeneaua, metoda cubului, turul galeriei, starburst etc;

folosirea unor metode care să favorizeze relația nemijlocită a elevului cu obiectele cunoașterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activitățile de documentare, modelarea, observația/ investigația dirijată etc.;

însușirea unor metode de informare și de documentare independentă (ex. studiul individual, investigația științifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învățare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).

Pentru dobândirea rezultatelor învățării, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

Elaborarea de referate interdisciplinare;

Activități de documentare;

Vizionări de materiale video (casete video, CD/ DVD – uri);

Problematizarea;

Demonstrația;

Investigația științifică;

Învățarea prin descoperire;

Activități practice;

Studii de caz;

Jocuri de rol;

Simulări;

Elaborarea de proiecte;

Activități bazate pe comunicare și relaționare;

Activități de lucru în grup/ în echipă.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza și de a adapta procesul didactic la particularitățile resurselor existente.

Spre exemplificare, colectivul de autori propune un exemplu de aplicare a metodei

mozaicului

pentru tema

“Pregătirea materialului lemnos pentru uscare”,

care vizează următoarele rezultate ale învățării:

URÎ 3.

Tehnologia debitării materialului lemnos

Rezultatele învățării vizate:

Cunoștințe:

3.1.2.

Procesul uscării artificiale a cherestelei: pregătirea materialului lemnos pentru uscare

Abilități:

3.2.16.

Utilizarea corectă a vocabularului comun și a celui de specialitate la descrierea procesului de uscare artificială a cherestelei și debitarea lemnului masiv

Atitudini

3.3.3.

Respectarea cerințelor ergonomice la locul de muncă

3.3.5.

Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă

Tema: Pregătirea materialului lemnos pentru uscare

Metoda

mozaicului

face parte dintre metodele de învățare prin colaborare și presupune formarea unor grupuri cooperative în cadrul cărora fiecare membru al grupului devine

expert

în anumite probleme specifice materialului propus spre învățare.

Principalele

avantaje

ale utilizării metodei mozaicului constau în participarea activă, implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor de învățare.

De asemenea, metoda conduce la formarea și dezvoltarea competențelor de comunicare,

a spiritului de echipă, deprinderii de ascultare activă, dezvoltarea gândirii critice și creative.

Prin aplicarea acestei metode elevii își vor însuși operațiile de pregătire a materialului lemnos în vederea uscării.

Profesorul explică elevilor în ce constă metoda mozaicului.

Se folosește material didactic adecvat format din:

Fișe de documentare (conspect)

Fișe de lucru

Creioane colorate, coli flipchart

Videoproiector

Material video (prezentări word, power-point);

Etapele metodei sunt:

Formarea grupurilor cooperative și distribuirea materialelor de lucru

Profesorul împarte tema de studiu în 3 subteme :

subtema 1:

stivuirea materialului lemnos în vederea uscării artificiale;

subtema 2:

determinarea umidității materialului lemnos;

subtema 3:

pregătirea probelor martor.

Profesorul solicită elevilor să numere până la 3 și distribuie fiecărui elev materialul – fișă de documentare (fișă conspect), ce conține

subtema corespunzătoare numărului său (elevul cu numărul 1 va deveni expert în subtema 1 etc.).

Li se precizează elevilor faptul că vor învăța și vor prezenta materialul aferent numărului lor și celorlalți colegi, fiind responsabili de rezultatele învățării acestora.

Se vor constitui 3 grupuri cooperative; elevilor li se solicită să rețină grupul cooperativ din care fac parte.

Formarea grupurilor de experți și pregătirea prezentărilor

se vor forma grupuri de experți din elevii care au același număr și, respectiv, aceeași subtemă de abordat;

experții studiază și aprofundează materialul distribuit împreună, identifică modalități eficiente de „predare” a respectivului conținut, precum și de verificare a modului în care s-a realizat înțelegerea acestuia de către colegii din grupul cooperativ.

Realizarea prezentărilor (predarea) și verificarea rezultatelor învățării

se reconstituie grupurile cooperative;

fiecare expert „predă” conținuturile aferente subtemei sale; elevii vor alege o modalitate de transmitere care să fie concisă, stimulativă, atractivă;

fiecare membru al grupului cooperativ are sarcina de a reține cunoștințele pe care le transmit colegii lor, experți în subtema pregătită.

Evaluarea

profesorul solicită elevilor să demonstreze ceea ce au învățat;

evaluarea se poate realiza printr-un test, prin răspunsuri orale la întrebările adresate de profesor, printr-o prezentare a materialului predat de colegi etc.

Fișa de documentare 1: Pregătirea materialului lemons

Fiecare șarjă de material

î n vederea uscării necesită stivuirea pe vagoneți și determinarea umidit ă ții inițiale.

Stivuirea materialului

Lotul de material supus uscării trebuie s ă

fie cât mai omogen, respectiv să fie din aceeași specie, aceeași grosime și cu umiditatea inițială cât mai uniformă. De aceea, înainte de uscare, materialul este sortat și așezat în stive separate prevăzute cu tăblițe care indică caracteristicile materialului.

Stivuirea materialului este o operație tehnologic ă

de mare însemnătate pentru reușita uscării, deoarece multe din defectele ce apar în cursul uscării pot fi cauzate de o stivuire necorespunzătoare.

O stivuire corectă trebuie :

-să asigure spații suficiente pentru circulația aerului, în raport cu direcția curentului de aer;

-să realizeze strângerea materialului pe fețele late, spre a evita curbarea ei;

-să nu reducă prea mult spațiul util al instalației de uscare.

Modalitatea de stivuire folosită exclusiv este cea orizontală, care are avantajul că utilizează masa proprie a materialului pentru strângerea lui. Stivuirea orizontal ă

se poate realiza prin trei procedee:

în rânduri compacte , fără spații;

cu spații ;

fără spații

și

cu coș central . În cazul utilizării camerelor cu circulație forțată a aerului, în sens transversal, este folosit primul procedeu.

Șipcile de stivuire sunt confecționate din cherestea de rășinoase cu secțiunea de 30x20 mm și lungime egal ă

cu l ă țimea stivei. În funcție de grosimea cherestelei ce se usucă, șipcile se așează la distanțe de 0,3  1m (distanțe mai mici la dimensiuni reduse), astfel încât în plan vertical să fie una sub alta.

Piesele de cherestea trebuie așezate cu fața dinspre inima bușteanului în sus. Primul rând de jos și ultimele de la partea superioară a stivei, vor fi din cherestea inferioară calitativ.

Fișa de documentare 2: Determinarea umidității materialului

În vederea stabilirii regimurilor de uscare, se determină umiditatea inițială a materialului. În acest scop, din lotul de material se aleg trei scânduri, lungi de 4  5 m, cu umiditate maximă. Din acestea, se scot câte dou ă

epruvete (fig.1) de 10  20 mm lățime cărora li se determină umiditatea. Media umidității acestor epruvete constituie umiditatea inițială medie a lotului.

Umiditatea inițială maximă a cherestelei introdusă în instalațiile de uscare trebuie s ă

fie:

-pentru rășinoase 80%;

-pentru foioase 40%.

Fig.1. Modul de confecționare a epruvetelor și a probelor martor a- epruvete pentru determinarea umidității medii; b-prob ă

martor.

Fișa de documentare 3: Pregătirea probelor martor

Probele martor au rolul de a oglindi mersul scăderii umidității lotului în cursul uscării, prin reducerea masei lor.

Probele martor se confecționeaz ă

din aceleași scânduri folosite pentru determinarea umidității(vezi fig.2.), având o lungime de 1500  2000 mm; spre a nu se produce o evaporare mai rapidă prin capete decât la restul materialului, se aplică pe acestea o peliculă de protecție.

Cunoscând umiditatea inițială medie a probei martor U i

și masa ei inițială m i

, obținută prin cântărire, se determină prin calcul masa în stare absolut uscată a probei martor m 0

cu formula:

m o

100 m

100 + U i

[kg]

Dup ă

cântărire, probele martor se așează în stivele de la ușă unde sunt prevăzute spații amenajate pentru introducerea lor (fig.2.).

Fig.2.Amenajarea spațiilor în stive pentru introducerea probelor martor

1-probă martor; 2- șipci suplimentare.

În fiecare stivă se introduc câte trei probe martor, repartizate uniform pe toat ă

înălțimea ei.

Pe baza masei în stare uscată m 0

și a valorilor masei probei martor obținută prin cântărire la diferite intervale de timp în cursul uscării m 1 , m 2 ,.., se determină umiditatea probei martor și deci a materialului din camera de uscare în momentul cântăririi U 1 , U 2 , .. cu formula:

U 1

- m

x100 [%] m

Pentru a cunoaște momentul când se va atinge umiditatea final ă

U f

cerută și deci când va lua sfârșit procesul de uscare, este necesar să se determine masa finală a probei martor, m f

cu formula:

m f

= mo(1 +

)

100

[kg]

Autorii propun următoarele

activități de învățare , ce se pot utiliza în cadrul orelor de pregătire practică prin laborator tehnologic și instruire practică la modulul

,,Uscarea cherestelei” :

Analiza factorilor ce determină regimul de uscare a cherestelei;

Utilizarea aparatelor de măsură și control pentru uscarea artificială a cherestelei;

Monitorizarea și controlul automat al regimurilor de uscare;

Identificarea defectelor de uscare și a cauzelor apariției acestora;

Alimentarea instalațiilor de uscare a cherestelei;

Verificarea parametrilor regimului de uscare.

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficiența întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învățării stabilite în standardele de pregătire profesională.

Evaluarea continuă/ formativă este implicită demersului didactic, permițând atât profesorului, cât și elevului să cunoască nivelul de achiziționare a rezultatelor învățării, să identifice lacunele și cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare/ învățare.

Evaluarea finală/ sumativă, având caracter aplicativ și integrat, se realizează la sfârșitul procesului de învățare și informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor.

Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învățării este necesar să se aibă în vedere mai ales evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activității elevilor, ci și a proceselor de învățare, a abilităților și atitudinilor dezvoltate.

În mod obligatoriu se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare cu rezultatele învățării și standardul de evaluare asociat

unității de rezultate ale învățării, din Standardul de Pregătire Profesională.

Vor fi evaluate doar rezultatele învățării evidențiate în modul și nu altele.

Pentru evaluarea rezultatelor învățării prevăzute de programa școlară se recomandă utilizarea următoarelor instrumente: observarea sistematică, fișe de observare, tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării, proba practică, proiectul, portofoliul, fișe de autoevaluare, teste de evaluare etc.

În continuare, se prezintă un exemplu de instrument de evaluare, test de evaluare, care vizează următoarele rezultate ale învățării:

URÎ 3.

Tehnologia debitării materialului lemnos

Rezultatele învățării vizate

Cunoștințe:

3.1.2.

Procesul uscării artificiale a cherestelei

Tema: Pregătirea materialului lemnos pentru uscare SUBIECTUL I (50 puncte)

Citiți cu atenție enunțurile de mai jos și alegeți varianta corectă de răspuns:

O stivuire corectă trebuie să:

asigure spații pentru circulația aerului

reducă spațiul util al instalației

asigure

volumul

necesar

uscat

d. țină cont de dimensiunile instalației

Șipcile de stivuire sunt confecționate din cherestea de rășinoase cu secțiunea de:

20x20 mm

30x30 mm

30x20 mm

40x20 mm

Umiditatea inițială maximă a cherestelei de foioase introdusă în instalația de uscare trebuie să fie de:

50 %

40 %

80 %

90 %

Probele martor se confecționează din:

aceleași scânduri folosite pentru determinarea umidității

din scânduri fără defecte

din scânduri diferite de cele utilizate la determinarea umidității

din anumite scânduri din cadrul stivei

Distanța dintre șipcile de stivuire este în funcție de:

specia lemnoasă

grosimea cherestelei

lungimea cherestelei

lățimea cherestelei

Completați spațiile libere astfel încât să obțineți enunțuri corecte:

Stivuirea materialului este o operație tehnologică de mare ....(1)... pentru reușita uscării.

Lotul de material supus uscării trebuie să fie cât mai ...(2)..., respectiv s ă

fie din aceeași specie, aceeași ...(3)...și cu umiditate inițială cât mai uniform ă .

Modalitatea de stivuire folosită exclusiv este cea …(4)…, care are avantajul că utilizează masa proprie a materialului pentru strângerea lui

Î n vederea stabilirii regimurilor de uscare, se determină ...(5)

inițială a materialului.

Probele …(6)…au rolul de a oglindi mersul scăderii umidității lotului în cursul uscării, prin …(7)…. masei lor.

Dup ă

cântărire, probele martor se așează în stivele de la ... (8). unde sunt prev ă zute

....(9) amenajate pentru introducerea lor

Fiecare șarjă de material în vederea uscării necesită stivuirea pe (...10).. și determinarea umidității inițiale

Citiți cu atenție enunțurile ( 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 ) și notați în dreptul fiecăruia litera

A , dacă apreciați că enunțul este adevărat sau litera

F , dacă apreciați că enunțul este fals:

Înainte de uscare, materialul este sortat.

Stivuirea orizontală se poate realiza prin cinci procedee.

Șipcile de stivuire sunt confecționate din cherestea de foioase.

Piesele de cherestea trebuie așezate cu fața dinspre inima bușteanului în sus.

Primul rând de jos și ultimele de la partea superioară a stivei, vor fi din cherestea inferioar ă

calitativ

Din lotul de material se aleg trei scânduri cu umiditatea maximă, pentru determinarea umidității inițiale.

Din vecin ă tatea epruvetei pentru determinarea umidității inițiale nu se pot scoate epruvete pentru controlul tensiunilor interne.

Media umidității epruvetelor constituie umiditatea maximă a lotului.

Stivele sunt prevăzute cu tăblițe care indică caracteristicile materialului.

Majoritatea defectele ce apar în cursul uscării pot fi cauzate de o stivuire necorespunzătoare.

SUBIECTUL II (40 puncte)

Identificați epruvetele și probele martor din figura de mai jos:

Pentru o probă martor, cu masa în stare uscată m 0

de 1,5 kg și umiditatea finală U f

10%, se cere:

formula de calcul al masei finale, m f;

explicitarea termenilor din formulă;

calculul numeric al masei finale.

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Timp de lucru: 50 min.

BAREM DE EVALUARE ȘI NOTARE

Tema: Pregătirea materialului lemnos pentru uscare

Subiectul. I.

TOTAL: 50 puncte

I.1.

10 puncte

1- a;

2- c;

3- b;

4- a;

5- b;

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

2 puncte (2px5=10p) ; pentru răspuns greșit sau lipsa acestuia,

0 puncte .

I.2.

20 puncte

1- însemnătate; 2- omogen; 3- grosime; 4-orizontală; 5-umiditatea; 6- martor; 7-reducerea;

8- ușă; 9-spații; 10- vagoneți.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

2 puncte (2px10=20p) ; pentru răspuns greșit sau lipsa acestuia,

0 puncte .

I.3.

20 puncte

1-A;

2-F;

3-F;

4-A;

5-A;

6-A;

7-F;

8-F;

9-A;

10-A.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

2 puncte (2px10=20p) ; pentru răspuns greșit sau lipsa acestuia,

0 puncte .

Subiectul. II.

TOTAL: 40 puncte

II. 1.

10 puncte

a- epruvete pentru determinarea umidității; b-probă martor.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

(5p x 2= 10 p.) ;

pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia,

0p.

II.2.

30 puncte

(10p)

m f

= mo(1 +

)

100

[kg]

Pentru răspuns corect și complet se acordă

10p ; pentru răspuns parțial corect, se acordă

5p ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia,

0p .

(10p)

mf- masa finală

m 0

– masa inițială

U f

–umiditatea finală

Pentru răspuns corect și complet se acordă

10p ; pentru răspuns parțial corect, se acordă

5p ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia,

0p .

(10p)

m f

= 1,5 (1+10/100) kg

m f

=2,6 kg

Pentru răspuns corect și complet se acordă

10p ; pentru răspuns parțial corect, se acordă

5p ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia,

0p .

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Bibliografie

Năstase, V., Zamfira, A., Grigorescu, A.,

Utilajul și tehnologia fabricării mobilei și a altor produse finite din lemn , Manual pentru clasele a X-a, a XI-a și a XII-a, Licee industriale cu profil de exploatarea și industrializarea lemnului și școli profesionale anii II, III, IV, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997

Pentilescu, M., Georgescu E.,

Fabricarea produselor din lemn , Manual pentru anul I Școală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002

MODUL II. TEHNOLOGIA DEBITĂRII MATERIALULUI LEMNOS

Notă introductivă

Modulul

„Tehnologia debitării materialului lemnos” , componentă a ofertei educa ì ionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Fabricarea produselor din lemn , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X- a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un număr de

480 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

64 ore/an –

laborator tehnologic

320 ore/an –

instruire practică

Modulul

„Tehnologia debitării materialului lemnos”

Fabricarea produselor din lemn

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 3 TEHNOLOGIA DEBITĂRII MATERIALULUI

LEMNOS

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cuno ș tințe

Abilități

Atitudini

3.1.3.

3.2.7.

3.2.8.

3.2.9.

3.2.13.

3.2.15.

3.2.16.

3.3.2.

3.3.4.

3.3.6.

3.3.7.

Operații de debitare

Debitarea reperelor cu contur liniar

Debitarea reperelor cu contur curbiliniu și poligonal

adaosuri de prelucrare: la lungime, la lățime și grosime;

metode de debitare.

3.1.4.

3.2.10.

3.2.11.

3.2.12.

3.2.13.

3.2.16.

3.3.3.

3.3.4.

3.3.5.

Utilaje folosite la debitarea lemnului masiv

Utilaje folosite la debitarea lemnului masiv: ferăstraie circulare de spintecat simple, multiple, cu și fără avans mecanic; ferăstraie circulare de retezat simple, pendulă cu acționare hidraulică, pendulă cu acționare mecanică; ferăstraie panglică.

Scule pentru debitarea lemnului masiv: discuri tăietoare, pânze dințate.

3. 1.5.

3.2.14.

3.3.8.

Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv

Indicele de utilizare, randament, pierderi, consum specific

3.1.6.

3.2.16.

3.3.3.

3.3.9.

Norme de securitate și sănătate în muncă, PSI și protecție a mediului la debitarea lemnului masiv

Materii prime : material lemnos din rășinoase (brad, molid, pin, larice), foioase (fag, stejar, paltin, nuc, tei) și diverse specii (plop, mesteacăn, arin, salcâm).

Mașini-unelte pentru debitarea materialului lemnos : ferăstraie circulare de spintecat simple, multiple, cu și fără avans mecanic; ferăstraie circulare de retezat simple, pendulă cu acționare hidraulică, pendulă cu acționare mecanică; ferăstraie panglică.

Scule/unelte

utilizate pentru debitarea materialului lemnos: discuri tăietoare, pânze dințate.

Echipamente IT : Calculator, videoproiector, Internet, soft-uri educaționale specifice

Manuale, auxiliare curriculare, fișe de documentare, fișe de lucru .

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Tehnologia debitării materialului lemnos”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularitățile și cu nivelul inițial de pregătire al elevilor.

Prin parcurgerea conținuturilor prevăzute în curriculum se asigură obținerea rezultatelor învățării prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională, respectiv dobândirea de către elevi a cunoștințelor/ abilităților/ atitudinilor necesare efectuării operațiilor de debitare, cu utilizarea eficientă a materialului lemnos.

Modulul

„Tehnologia debitării materialului lemnos”

Parcurgerea conținuturilor este obligatorie, iar pentru parcurgerea acestora, profesorul trebuie să studieze Standardul de Pregătire Profesională.

Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conținuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcție de nivelul de cunoștințele anterioare ale elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică, punând accentul pe metode cu caracter preponderent aplicativ

è i creativ.

Aceste activități de învățare vizează:

metoda expertului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, brainstorming-ul, tehnica 6/3/5, pălăriile gânditoare, cafeneaua, metoda cubului, turul galeriei, starburst etc;

Pentru dobândirea rezultatelor învățării, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

Elaborarea de referate interdisciplinare;

Activități de documentare;

Vizionări de materiale video (casete video, CD/ DVD – uri);

Problematizarea;

Demonstrația;

Investigația științifică;

Învățarea prin descoperire;

Activități practice;

Studii de caz;

Jocuri de rol;

Simulări;

Elaborarea de proiecte;

Activități bazate pe comunicare și relaționare;

Activități de lucru în grup/ în echipă.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza și de a adapta procesul didactic la particularitățile resurselor existente.

Spre exemplificare, colectivul de autori propune un exemplu de aplicare a metodei de predare – învă ț are

rezolvarea de probleme

pentru tema

“Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv”,

care vizează următoarele rezultate ale învățării:

URÎ 3.

Tehnologia debitării materialului lemnos

Rezultate ale învățării vizate:

Cunoștințe:

3.1.5.

Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv

Abilități:

Calcularea indicatorilor economici pentru debitarea reperelor din lemn masiv, folosind formulele de calcul specifice

Comunicarea/ Raportarea rezultatelor activităților profesionale desfășurate

Utilizarea corectă a vocabularului comun și a celui de specialitate la descrierea procesului de uscare artificială a cherestelei și debitarea lemnului masiv

Atitudini:

3.3.5.

Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă

Tema: Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv. Indicele de utilizare, randamentul, pierderile, consumul specific

Rezolvarea de probleme face parte din procesul de învățare. Cunoștințele sunt foarte importante pentru rezolvare de probleme, deoarece informațiile reprezintă „combustibilul” care ne conduce spre succes .

Rezolvarea de probleme prezintă un mare potențial formativ, întrucât se apreciază că ea poartă în sine însemnele euristice ale descoperirii. Pentru realizarea unei activități bazate pe această metodă este necesară identificarea prealabilă a problemelor care se cer rezolvate, plecându-se de la obiectivele propuse.

Metoda cuprinde activități cu un caracter practic și aplicativ, executate de către elevi în mod conștient și sistematic în scopul adâncirii înțelegerii și consolidării cunoștințelor dobândite, verificării și corectării lor.

În prima parte a lecției, cadrul didactic prezintă elevilor tema lecției, obiectivele urmărite, scopul lecției, modul de desfășurare.

Profesorul comunică elevilor faptul că vor efectua un exercițiu practic, în echipă, constând în formularea și rezolvarea unei probleme legate de un indicator economic, utilizat la debitarea lemnului masiv.

Clasa este împărțită în 4 grupe și pentru fiecare grupă, se va stabili prin tragere la sorți, unul dintre indicatorii economici utilizați la debitarea lemnului masiv (indice de utilizare, randament, pierderi, consum specific), pentru care echipa va formula o problemă și o va rezolva.

Fiecare grupă primește o fișă de documentare cu definirea indicatorilor economici și formulele de calcul, urmând să formuleze o problemă, specifică indicatorului primit ca sarcină de lucru, să efectueze calculele necesare, prin aplicarea formulelor de calcul, și să o prezinte la tablă sau pe o foaie de flipchart.

După prezentarea sarcinii de lucru de către un reprezentant al fiecărei echipei, se va realiza evaluarea și acordarea feedback-ului. Se poate aplica evaluarea colegială.

Fișa de documentare: Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv

Valorificarea cherestelei la debitare se exprimă prin următorii indicatori economici:

Indicele de utilizare a materialului lemnos , I u , care se calculează ca raport dintre cantitatea netă

de material încorporat în produsul finit și cantitatea bruta folosită la croire.

Se calculează cu formula:

în care:

I u

V b

[ m 3

m 3

]

V n

– reprezintă volumul reperului din produsul finit;

V b

– reprezintă volumul de cherestea necesară croirii reperului.

Valoarea indicelui de utilizare diferă în funcție de specia lemnoasă, astfel:

pentru cherestea de fag, I u

= 0,400 m 3

net/ m 3

brut;

pentru cherestea de stejar, I u

= 0,350 m 3

net/ m 3

brut;

pentru cherestea de rășinoase, I u

= 0,660 m 3

net/ m 3

brut;

pentru cherestea de diverse specii, I u

= 0,370 m 3

net/ m 3

brut.

Cu cât valoarea indicelui de utilizare este mai mare, cu atât pierderile sunt mai mici.

Randamentul,



, reprezintă indicele de utilizare exprimat în procente. Randamentul de folosire al materialului lemnos se calculează cu formula:





100 % V

în care:

V n

– reprezintă volumul reperului din produsul finit;

V b

– reprezintă volumul de cherestea necesară croirii reperului.

Pierderile,

P, reprezintă diferența dintre volumul brut și volumul net, raportată la volumul brut, calculându-se cu următoarea formulă:

în care:

P =

- V



100

V b

V n

– reprezintă volumul reperului din produsul finit;

V b

– reprezintă volumul de cherestea necesară croirii reperului.

De exemplu, în cazul cherestelei de fag, pierderile totale la prelucrarea unui m 3

de cherestea nu vor depăși 0,6 m 3

(1-0,4 = 0,6).

Consumul specific sau indicele de consum C

reprezintă raportul între volumul brut al materiei

prime V b

și volumul semifabricatelor obținute la debitare V s

Csp =

m 3

/m 3

C sp

= 1/ I u

m 3 /m 3

prime.

Consumul specific este supraunitar și evidențiază necesitatea utilizării raționale a materiei

Autorii propun următoarele

activități de învățare , ce se pot utiliza în cadrul orelor de pregătire practică la modulul

,,Debitarea materialului lemnos” :

Calcularea indicatorilor economici pentru debitarea reperelor din lemn masiv, folosind formulele de calcul specifice.

Identificarea utilajelor specifice operației de tivire –spintecare și descrierea funcționării acestora.

Verificarea și reglarea utilajului necesar operației de tivire – spintecare.

Identificarea utilajelor specifice operației de retezare –secționare și descrierea funcționării acestora.

Verificarea și reglarea utilajului necesar operației de retezare –secționare.

Identificarea utilajelor specifice operației de tăiere curbilinie și descrierea funcționării acestora.

Verificarea și reglarea utilajului necesar operației de decupare la contur.

Alegerea și verificarea sculelor tăietoare corespunzătoare utilajului și operației de debitare.

Montarea uneltei tăietoare corespunzătoare operației de debitare(spintecare/retezare/decupare).

Debitarea materialului lemnos pentru obținerea unor repere, pe baza unei fișe tehnologice date.

Calculul vitezelor de tăiere la operațiile de debitare a lemnului masiv.

Măsurarea dimensiunilor reperelor obținute prin debitare și compararea cu cele din fișa tehnologică.

Sugestii privind evaluarea

În mod obligatoriu se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare cu rezultatele învățării și standardul de evaluare asociat

unității de rezultate ale învățării, din Standardul de Pregătire Profesională.

Vor fi evaluate doar rezultatele învățării evidențiate în modul și nu altele.

În continuare, se prezintă un exemplu de instrument de evaluare, test de evaluare, care vizează următoarele rezultate ale învățării:

URÎ 3

Tehnologia debitării materialului lemnos

Rezultate ale învățării evaluate:

Cunoștințe:

3.1.5.

Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv

Tema: Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv. Indicele de utilizare, randamentul, pierderile, consumul specific

TEST DE EVALUARE

SUBIECTUL I (90 puncte)

Într - o unitate productivă se realizează o comandă de 200 mese de sufragerie.

Cadrul cu picioare este executat din cherestea de fag. Se debitează

1,5 m

cherestea de fag în repere pentru picioare. Volumul net al reperelor croite este de

0,525 m

3 . Se cer:

scrieți în tabelul de mai jos formulele de calcul pentru indicatorii economici;

calculați valorile indicatorilor economici pentru debitarea reperelor și treceți valorile obținute în tabelul de mai jos;

știind că valoarea recomandată a indicelui de utilizare pentru cheresteaua de fag este de

0,40

calculați valorile indicatorilor economici și înscrieți-le în tabel;

precizați dacă s-a realizat o valorificare optimă a materiei prime la debitare.

Nr. crt.

Indicator economic

Formula de calcul

Valoarea obținută

Valoarea care ar

fi trebuit să se obțină

Indicele de utilizare

Randamentul

Pierderile

Consumul specific

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Timp de lucru: 30 min.

BAREM DE EVALUARE ȘI NOTARE

Tema: Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv. Indicele de utilizare, randamentul, pierderile, consumul specific

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Subiectul. I.

TOTAL: 90 puncte

Nr. crt.

Indicator economic

Formula de calcul

Valoarea obținută

Valoarea care ar fi trebuit să se obțină

Indicele de utilizare

I u

[

]

V b

0,350 m 3 /m 3

0,400 m 3 /m 3

Randamentul





100 % V

35%

40%

Pierderile

P =

- V



100

V b

65%

60%

Consumul specific

C sp

= 1/ I u

m 3 /m 3

2,86 m 3

2,50 m 3

(40p)

Pentru fiecare formulă de calcul scrisă corect, se acordă 10p (10px4= 40p); pentru răspuns greșit sau lipsa acestuia,

0 puncte .

(40p)

Pentru fiecare formulă de calcul scrisă corect, se acordă 10p (10px4= 40p); pentru răspuns greșit sau lipsa acestuia,

0 puncte .

(8p)

Pentru fiecare răspuns corect, se acordă 2p (2px4= 8p); pentru răspuns greșit sau lipsa acestuia,

0 puncte .

(2p)

La operația de debitare a lemnului masiv nu s-a realizat o valorificare optimă a cherestelei de fag.

Pentru răspuns corect se acordă

2 puncte ; pentru răspuns greșit sau lipsa acestuia,

0 puncte .

Bibliografie

Năstase, V., Zamfira, A., Grigorescu, A.,

Pentilescu, M., Georgescu E.,

Fabricarea produselor din lemn , Manual pentru anul I Școală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002

Lică, D., Boieriu, C.,

Proiectarea, fabricarea și fiabilitatea mobilei,

Editura Universității Transilvania, Brașov, 2003

MINISTERUL EDUCAȚIEI

CENTRUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PROFESIONAL ȘI TEHNIC

Anexa nr. 2 la OME nr. 3161 din 18.02.2022

CURRICULUM

pentru clasa a X-a

ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL

Domeniul de pregătire profesională: ELECTRIC Calificarea profesională: ELECTRICIAN AUTO

2022

GRUPUL DE LUCRU :

BĂLĂȘOIU DOINIȚA

ing., prof. grad didactic I, Colegiul „Ștefan Odobleja” Craiova

BĂLĂȘOIU TATIANA

ing., prof. grad didactic I, Colegiul „Ștefan Odobleja” Craiova

BOANCĂ VASILE

prof.ing.Colegiul Tehnic de Transporturi ”Transilvania” Cluj Napoca

CIȘMAN AMELIA

ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” Iași

CREȚU MIRCEA

GABRIEL

prof.ing.Colegiul Tehnic de Transporturi ”Transilvania” Cluj Napoca

DAVID ALIN LAURENȚIU

prof.ing.Colegiul Tehnic de Transporturi Brașov

DELEANU FLORINA

TEODORA

prof.ing.Colegiul Tehnic de Transporturi Brașov

DINCĂ ALIN

prof.ing.Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara

DOOGARU AUREL

prof.ing.Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara

DRUȚĂ IANA

ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic Energetic București

FEȘTILĂ RODICA

prof.ing.Colegiul Tehnic de Transporturi ”Transilvania” Cluj Napoca

GAIDOȘ NICOLETA

prof.ing.Colegiul Tehnic ”Mircea cel Bătrân” București

GHEORGHIU TATIANA GENOVEVA

ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic „Sfântul Pantelimon” București

IANCOVICI MIRIANA

WOLF

prof.ing.Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara

IORGULESCU MĂRCUȘ- BEATRICE GEORGIANA

prof.ing.Liceul Tehnologic ”Theodor Pallady” București

LAVRIC IONEL

prof.ing.Colegiul Tehnic Auto ”Traian Vuia” Focșani, jud.Vrancea

MARINESCU PATRIȚA

ing., prof. grad didactic I, Târgoviște

Liceul Tehnologic „Spiru Haret”

MELNIC ALINA

prof.ing.Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara

MUNTEANU MIHAELA

ALINA

prof.ing.Liceul Tehnologic ”Elena Caragiani” Tecuci, jud.Galați

OSAIN ANGELA

prof.ing.Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara

PARASCHIV REMUS

prof.ing.Colegiul Tehnic ”Valeriu D. Cotea” Focșani, jud.Vrancea

PUNEI DANA ANIȘOARA

ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic de Electronică și Telecomunicații „Gheorghe Mârzescu” Iași

RAFA MARIA ADRIANA

ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” Cluj-Napoca

SĂCĂCIAN DORINA

ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic "Traian Vuia" Oradea

STĂNCULEANU LUCICA

dr. ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu” Buzău

ȚOBA DANIELA

prof.ing.Liceul Tehnologic ”Nikola Tesla” București

ȚUCANU CORNELIA

DANIELA

ing., prof. grad didactic I, Brașov

Colegiul Tehnic „Mircea Cristea”

CNDIPT - Coordonare și consultanță metodologică RĂILEANU CARMEN – Inspector de specialitate curriculum

NOTĂ DE PREZENTARE

Acest curriculum se aplică pentru calificarea ELECTRICIAN AUTO corespunzătoare domeniului de pregătire profesională

Electric:

Curriculumul a fost elaborat pe baza standardelor de pregătire profesională (SPP) aferente calificărilor de nivel 3 al Cadrului național al calificărilor, domeniul

Electric.

Nivelul de calificare conform Cadrului național al calificărilor – 3 Corelarea dintre unitățile de rezultate ale învățării și module:

Unitatea de rezultate ale învățării – tehnice generale (URÎ)

Denumire modul

URÎ 4.

Măsurarea mărimilor electrice în curent alternativ

MODUL I. Măsurări electrice în curent alternativ

URÎ 5.

Montarea și întreținerea aparatelor electrice de joasă tensiune

MODUL II. Aparate electrice

URÎ 6.

Montarea și întreținerea mașinilor electrice

MODUL III. Mașini electrice

URÎ 7.

Demontarea și montarea componentelor autovehiculelor

MODUL IV. Autovehicule

PLAN DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Clasa a X-a

Învățământ profesional Aria curriculară Tehnologii

Domeniul de pregătire profesională:

ELECTRIC

Calificarea profesională:

ELECTRICIAN AUTO

Cultură de specialitate și pregătire practică

Modul I. Măsurări electrice în curent alternativ

Total ore/an:

din care:

Laborator tehnologic

Instruire practică

Modul II. Aparate electrice

Modul III. Mașini electrice

Modul IV. Autovehicule

Total ore/an:

192

din care:

Laborator tehnologic

Instruire practică

128

Total ore/an:

192

din care:

Laborator tehnologic

Instruire practică

128

Total ore/an:

192

din care:

Laborator tehnologic

Instruire practică

128

Total ore/an = 21 ore/săpt. x 32 săptămâni = 672 ore

Stagiu de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală

Modul V. *

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _

Total ore/an:

270

Total ore /an = 5 zile x 6 ore /zi x 9 săptămâni = 270 ore/an

TOTAL GENERAL: 942 ore/an

Notă:

Pregătirea

practică

și

stagiul

pregătire

practică

pot

organizate

atât

operatorul economic/instituția publică parteneră cât și în unitatea de învățământ, în funcție de condițiile locale.

MODUL I. MĂSURĂRI ELECTRICE ÎN CURENT ALTERNATIV

Notă introductivă

Modulul

„Măsurări electrice în curent alternativ” , componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Electric , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un număr de

96 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

32 ore/an

– laborator tehnologic

Modulul

„Măsurări electrice în curent alternativ”

Electric

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 4. MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ÎN CURENT ALTERNATIV

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

4.1.1.

4.2.1.

4.2.2.

4.3.1.

4.3.2.

Curentul electric alternativ:

- Inducția electromagnetică (definire fenomen, montaje

4.2.3.

4.2.4.

4.2.20.

4.2.21.

4.3.3.

4.3.6.

experimentale, legea inducției electromagnetice)

- Generarea tensiunii electromotoare alternative sinusoidale (principiul generatorului de c.a. monofazat/trifazat)

- Mărimi caracteristice curentului alternativ

monofazat/trifazat (definire, relații matematice, unități

de măsură): valoarea instantanee, valoarea efectivă,

amplitudinea, perioada, frecvența, pulsația, faza, faza

inițială

- Reprezentarea convențională a mărimilor alternative

sinusoidale

- Puteri electrice în curent alternativ: puterea aparentă,

puterea activă, puterea reactivă

Soft-uri educaționale pentru simularea funcționării

generatorului de c.a. monofazat

4.1.2.

4.2.5.

4.2.6.

4.3.1.

4.3.2.

Circuite electrice de c.a. monofazat (definire, unități de măsură și relații de calcul pentru mărimile caracteristice; scheme electrice):

4.2.7.

4.3.3.

4.2.8.

4.2.9.

4.3.6.

4.2.20.

Elemente de circuit în curent alternativ: rezistoare, bobine, condensatoare

Circuite electrice simple cu rezistoare, bobine și

4.2.21.

condensatoare conectate în serie și/sau paralel

Soft-uri educaționale pentru simularea comportării elementelor de circuit în curent alternativ

Soft-uri educaționale pentru simularea funcționării circuitelor de curent alternativ monofazat

4.1.3.

4.2.10.

4.2.11.

4.2.12.

4.2.13.

4.2.14.

4.2.15.

4.2.16.

4.2.20.

4.2.21.

4.3.1.

4.3.2.

4.3.3.

4.3.4.

4.3.5.

4.3.6.

Măsurarea mărimilor electrice în circuite de c.a. monofazat (aparate de măsurat utilizate, reglaje pregătitoare ale aparatelor, scheme de montaj, citirea indicațiilor aparatelor, relații de calcul, prelucrarea și interpretarea rezultatelor):

Soft-uri educaționale pentru simularea măsurării mărimilor electrice în circuitele de c.a.

Norme SSM și PSI specifice măsurării mărimilor electrice în curent alternativ

4.1.4.

4.2.17.

4.2.18.

4.2.19.

4.2.20.

4.2.21.

4.3.1.

4.3.2.

4.3.6.

Extinderea domeniului de măsurare al aparatelor analogice în c.a. monofazat (scheme de montaj, relații de calcul):

Măsurarea intensității curentului electric alternativ cu ampermetrul și multimetrul

Măsurarea tensiunii electrice alternative cu voltmetrul și multimetrul

Măsurarea puterii electrice în circuite de c.a. monofazat:

Măsurarea puterii aparente cu montajul volt- ampermetric

Măsurarea puterii active cu wattmetrul

Măsurarea puterii reactive cu varmetrul

Măsurarea indirectă a puterii reactive

Măsurarea energiei electrice active cu contorul

Măsurarea impedanțelor:

Măsurarea impedanțelor prin metoda substituției

Punți de c.a. pentru măsurarea capacității

Punți de c.a. pentru măsurarea inductanței

Extinderea domeniului de măsurare al ampermetrelor cu transformatoare de măsurat de curent

Extinderea domeniului de măsurare al voltmetrelor cu transformatoare de măsurat de tensiune

Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în școală sau la operatorul economic):

Mijloace de măsurare pentru mărimi electrice de c.a.: ampermetre, voltmetre, multimetre, wattmetre, varmetre, punți de c.a., contoare

Transformatoare de măsurat de tensiune și de curent

Surse de c.a., rezistoare, bobine, condensatoare, conductoare de legătură

Soft educațional

Echipament individual de securitatea muncii

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Măsurări electrice în curent alternativ”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularitățile și cu nivelul inițial de pregătire al elevilor.

Modulul

„Măsurări electrice în curent alternativ”

are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfășura în laboratoare sau/și în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unitățile de rezultate ale învățării, menționate mai sus.

Pregătirea practică în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la agentul economic are importanță deosebită în atingerea rezultatelor învățării/ competențelor de specialitate.

aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive și operatorii ale elevilor, pe exersarea potențialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire și educație;

îmbinarea și alternarea sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual, tehnica muncii cu fișe) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui etc.;

Pentru dobândirea rezultatelor învățării, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

elaborarea de referate interdisciplinare;

activități de documentare;

vizionări de materiale video (casete video, CD/DVD-uri);

problematizarea;

demonstrația;

investigația științifică;

învățarea prin descoperire;

activități practice;

studii de caz;

jocuri de rol;

simulări;

elaborarea de proiecte;

activități bazate pe comunicare și relaționare;

activități de lucru în grup/în echipă.

Una dintre metodele interactive ce poate fi integrată în activitățile de învățare-evaluare este

metoda diagramei Venn.

O diagramă Venn este un organizator grafic cognitiv, format din două cercuri (sau elipse, ovale, dreptunghiuri rotunjite etc.) care se suprapun parțial. Ea poate fi folosită pentru a evidenția asemănările și deosebirile dintre două idei/concepte/sisteme.

Profesorul cere elevilor să construiască o asemenea diagramă, completând în perechi doar părțile care nu se suprapun, corespunzătoare deosebirilor (elementelor specifice) referitoare la câte unul dintre cele două concepte/idei/sisteme. Apoi, tot în perechi sau grupați câte patru, elevii își compară diagramele și completează împreună zona de intersecție a cercurilor cu elementele comune celor două elemente analizate.

Metoda constituie o strategie de învățare care îmbină cooperarea cu competiția: realizează un feed-back activ, într-un mod plăcut, energizant și mai puțin stresant decât metodele clasice de învățare-evaluare, exersează abilitățile de comunicare interpersonală, capacitatea de a lucra în perechi sau în grup. Antrenați în completarea unei diagrame Venn, chiar și elevii mai timizi se simt încurajați, comunică mai ușor și participă cu plăcere la o activitate care, altfel, îi stresează. Profesorii pot folosi diagramele Venn ca modalitate de a evalua ceea ce au învățat elevii sau ca un mijloc rapid, informal, de a verifica ceea ce au înțeles.

Avantajele utilizării diagramei Venn:

stimulează concentrarea atenției, gândirea critică, analitică;

favorizează cunoașterea directă a realității, prin stabilirea diferențelor specifice între două concepte;

formează capacități de analiză sistematică;

invită la sintetizare, asociere, analogie, realizarea de distincții;

implică funcțiile superioare ale gândirii;

favorizează formularea de reflecții, observații, constatări;

eficientizează rezolvarea unei probleme/situații problemă;

facilitează transferarea soluției la o altă situație asemănătoare;

favorizează implicarea activă.

Dezavantajul

metodei:

poate

utilizată

doar

dacă

termenii/ideile/conceptele

sunt comparabile.

Lucrați în perechi, apoi pe grupe! Timp alocat: 10 min/perechi și 10 min/grupe

Rezultate ale învățării vizate, conform standardului de pregătire profesională:

4.1.3. Măsurarea mărimilor electrice în circuitele de c.a. monofazat (aparate de măsurat, reglaje pregătitoare ale aparatelor, scheme de montaj, citirea indicațiilor, prelucrare și interpretare rezultate, norme SSM și PSI specifice, soft educațional): măsurarea puterii aparente

4.2.20.

Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate în procesul de comunicare la locul de muncă

4.2.21.

Comunicarea rezultatelor activităților desfășurate

Colaborarea cu colegii de echipă în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă

Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a responsabilității pentru sarcina de lucru primită

FIȘĂ DE LUCRU - DIAGRAMA VENN

Măsurarea puterii aparente cu montajul volt-ampermetric

Pentru tema

„Măsurarea puterii aparente cu montajul volt-ampermetric”

se prezintă un exemplu de aplicare a metodei descrise.

4.3.6.

Asumarea inițiativei în rezolvarea unor probleme

Sarcini de lucru:

Realizați o comparație între montajul amonte și montajul aval de măsurare a puterii electrice aparente.

Identificați caracteristicile individuale pentru fiecare tip de montaj de măsurare (deosebirile) și caracteristicile comune (asemănările).

Activitate în perechi:

Fiecare elev al perechii va alege câte un tip de montaj. Puteți decide prin tragere la sorți. Într-o diagramă Venn, completați, fiecare, caracteristicile individuale ale montajului ales.

Activitate în grup :

Comparați diagramele, apoi completați împreună zona de intersecție a diagramelor, cu elementele comune celor două montaje.

Exemplu de rezolvare a sarcinii de lucru

Un alt exemplu de metodă de învățare, care presupune instruirea elevilor prin organizarea și desfășurarea unor

activități practice de învățare

, îl reprezintă

lucrările de laborator

. Prin desfășurarea de lucrări practice de laborator, elevii își formează priceperi și deprinderi de lucru necesare pentru viață și pentru activitatea profesională, își dezvoltă abilitățile de cooperare și de lucru în echipă.

Lucrările de laborator se execută prin parcurgerea următoarelor etape:

Instructajul privind normele de protecția muncii specifice lucrării , realizat de către profesor, la începutul orei. Instalațiile și aparatele din laborator trebuie să aibă instrucțiuni de folosire cu măsurile de protecția muncii necesare. Nu se permite realizarea de lucrări cu aparate sau instalații defecte ori care au defecte de izolație a cablurilor sau a altor elemente de alimentare cu energie electrică.

Planificarea individuală a muncii , prin prezentarea de către profesor a obiectivelor lecției și distribuirea sarcinilor și a responsabilităților, respectiv cunoașterea de către elevi a scopului lucrării, a produsului sau a instalației ce urmează a fi realizată și a pașilor ce urmează a fi parcurși. În acest sens, se recomandă ca elevii să primească o fișă de lucru cu toate informațiile necesare realizării lucrării de laborator.

Efectuarea propriu-zisă a lucrării de laborator.

Elevii își aleg materialele și mijloacele potrivite scopului propus și ținând cont de recomandările din fișa de lucru primită, realizează lucrarea practică. Pentru obținerea unor rezultate corespunzătoare, în timpul desfășurării lucrării de laborator, elevii trebuie să țină cont de următoarele reguli:

citirea aparatelor să se facă cu multă atenție, pentru a se evita erorile de citire;

datelor obținute să fie înregistrate corect;

variația anumitor parametri (curent, tensiune, rezistență etc.) să se facă încet și cu atenție asupra sensului de variație;

contactele legăturilor electrice în montaj să fie corect făcute și bine strânse, pentru a nu se introduce erori la măsurări și pentru a evita încălzirile locale;

evitarea zgomotelor și trepidațiilor.

Controlul și autocontrolul execuției propriu-zise a lucrării de laborator , avându-se grijă să se corecteze eventualele greșeli.

În continuare, se prezintă un exemplu de fișă de lucru pentru lucrarea de laborator cu tema

„ Măsurarea puterii aparente cu montajul volt-ampermetric ”. Pentru această lucrare, se recomandă ca elevii să lucreze în echipă, fiecare dintre ei având sarcini specifice. De exemplu, sarcinile de lucru în cadrul unei grupe de patru elevi pot fi distribuite astfel:

un elev va selecta aparatele de măsurat necesare realizării lucrării;

un elev va realiza montajul de lucru, conform schemei date;

un elev va citi indicațiile aparatelor de măsură;

un elev va completa tabelul cu rezultatele obținute;

toți elevii din cadrul grupei vor interpreta rezultatele măsurărilor efectuate.

LUCRARE DE LABORATOR

Măsurarea puterii aparente cu montajul volt-ampermetric

FIȘĂ DE LUCRU

Lucrați în echipă! Timp de lucru: 50 min

Rezultate ale învățării vizate, conform standardului de pregătire profesională:

4.1.3.

Măsurarea mărimilor electrice în circuitele de c.a. monofazat (aparate de măsurat, reglaje pregătitoare ale aparatelor, scheme de montaj, citirea indicațiilor, prelucrare și interpretare rezultate, norme SSM și PSI specifice, soft educațional): măsurarea puterii aparente;

4.2.10. Selectarea aparatelor de măsurat în funcție de mărimea electrică de măsurat și domeniul de variație al acesteia

Realizarea montajelor de măsurare a mărimilor electrice de c.a. monofazat

Citirea indicațiilor aparatelor de măsurat

Prelucrarea matematică și interpretarea rezultatelor măsurărilor efectuate

Colaborarea cu colegii de echipă în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă

Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a responsabilității pentru sarcina de lucru primită

Respectarea normelor de securitate la locul de muncă, precum și a normelor de prevenire și stingere a incendiilor

Schema montajului de lucru:

Aparate și dispozitive necesare:

A - ampermetru feromagnetic (electrodinamic);

V - voltmetru feromagnetic (electrodinamic);

Z - consumator (receptor) de impedanță

Z ;

K - comutator cu două poziții;

K 1

- întrerupător;

sursă de tensiune alternativă;

multimetru analogic/digital;

conductoare de legătură.

Modul de lucru:

Alegeți aparatele necesare măsurării puterii electrice aparente

Măsurați rezistența internă a ampermetrului ( r

A ) și a voltmetrului ( R

V ) cu multimetrul

Realizați montajul conform schemei electrice

Efectuați măsurările cu voltmetrul și ampermetrul

Calculați produsul dintre tensiunea electrică

măsurată cu voltmetrul și curentul

măsurat cu ampermetrul

Calculați puterile aparente cu relațiile:

montajul amonte ( k

pe poziția

a ):



U.I



r A .I 2

montajul aval ( k

pe poziția

b ):



U.I



R V

Calculați eroarea relativă de măsurare

Completați tabelul de mai jos cu rezultatele obținute

Nr. crt.

Varianta de montaj (amonte/ aval)

r A

[Ω]

R V

[Ω]

[V]

[A]

[VA]

Formulați observații și concluzii proprii despre lucrare.

Atenție!

Este interzisă atingerea părților neizolate ale circuitului (borne, fișe, capete libere ale conductoarelor etc.), atât timp cât circuitul se află sub tensiune

Nu se vor folosi conductoare de legătură defecte sau improvizate.

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea rezultatelor învățării poate fi:

Continuă :

instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învățare ale elevilor.

planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeași perioadă de timp.

va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoștințele, abilitățile și atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională.

Finală:

realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârșitul procesului de predare/ învățare și care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor.

Se propun următoarele

instrumente de evaluare continuă :

fișe de observație;

fișe test;

fișe de lucru;

fișe de documentare;

fișe de autoevaluare/ interevaluare;

eseul;

portofoliul;

referatul științific;

proiectul;

activități practice;

teste docimologice.

Se propun următoarele

instrumente de evaluare finală :

proiectul,

studiul de caz,

portofoliul,

testele sumative.

În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ și la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învățării. Elevii trebuie evaluați numai în ceea ce privește atingerea rezultatelor învățării specificate în cadrul acestui modul.

Se propune un

test de evaluare

pentru tema „ Măsurarea puterii aparente cu montajul volt- ampermetric ”, care vizează verificarea nivelului de realizare pentru următoarele

rezultate ale învățării, conform standardului de pregătire profesională

4.2.20.

Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate în procesul de comunicare la locul de muncă

Asumarea inițiativei în rezolvarea unor probleme

TEST DE EVALUARE

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Timpul efectiv de lucru este de 25 minute.

Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect :

( 15 puncte)

Metoda ampermetrului și voltmetrului poate fi utilizată în circuitele de c.a. pentru a măsura:

puterea activă;

b) puterea aparentă;

c) puterea reactivă;

d) energia electrică.

Puterea aparentă S se calculează cu relația:

(U-tensiunea electrică; I-intensitatea curentului electric; φ-defazajul dintre tensiune și curent)

S = U/I;

b) S = UI;

c) S = UIsinφ;

d) S = UIcosφ.

Montarea ampermetrelor și voltmetrelor în circuitul de măsurare a puterii se face în varianta amonte sau aval, în funcție de valoarea:

defazajului dintre tensiune și curent;

b) frecvenței sursei de alimentare;

c) impedanței consumatorului;

d) tensiunii de alimentare.

Notați în dreptul fiecărui enunț litera A, dacă apreciați că enunțul este adevărat sau litera F, dacă apreciați că enunțul este fals:

(15 puncte)

Măsurarea puterii aparente se poate face cu wattmetrul electrodinamic sau ferodinamic.

Eroarea sistematică la măsurarea puterii electrice prin metoda ampermetrului și voltmetrului, varianta amonte, este determinată de ampermetru.

Varianta aval se folosește pentru măsurarea puterii electrice în cazul consumatorilor mari.

Se dă schema electrică pentru măsurarea puterii electrice în c.a. monofazat, din figura de mai jos.

(30 puncte)

Precizați denumirea și rolul elementelor notate pe schemă cu A și V.

Indicați puterea electrică măsurată și denumirea metodei de măsurare.

Denumiți varianta de montaj realizată atunci când comutatorul ( K ) este pe poziția ( a ).

Rezolvați următoarea problemă:

(30 puncte)

Un receptor inductiv de c.a. este alimentat la tensiunea sinusoidală cu valoarea efectivă U= 220V. Știind că valoarea efectivă a curentului prin receptor este I= 2A, calculați:

puterea aparentă;

impedanța receptorului.

Barem de corectare și notare

Subiectul I

15 puncte

1 – b; 2 – b; 3 – c.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

5 puncte .

Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa acestuia se acodă

0 puncte .

Subiectul II

15 puncte

1 – F; 2 – A; 3 – F.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

5 puncte .

Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa acestuia se acodă

0 puncte .

Subiectul III

30 puncte

12 puncte

A – ampermetru; măsoară intensitatea curentului electric din circuit V – voltmetru; măsoară tensiunea electrică

Pentru fiecare răspuns corect și complet se acordă câte

6 puncte .

Pentru fiecare răspuns parțial corect sau incomplet se acordă câte

2 puncte . Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă

0 puncte .

12 puncte

puterea electrică aparentă

metoda ampermetrului și a voltmetrului

Pentru fiecare răspuns corect și complet se acordă câte

6 puncte .

Pentru fiecare răspuns parțial corect sau incomplet se acordă câte

2 puncte . Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă

0 puncte .

6 puncte

varianta amonte

Pentru răspuns corect se acordă

6 puncte .

Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă

0 puncte .

Subiectul IV

30 puncte

15 puncte



U 



220





440

Se acordă

15 puncte

astfel:

5 puncte

pentru relația de calcul,

3 puncte

pentru înlocuiri,

2 puncte

pentru efectuarea calculelor,

5 puncte

pentru precizarea unității de măsură. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă

0 puncte .

15 puncte



220



110



Se acordă

15 puncte

astfel:

5 puncte

pentru relația de calcul,

3 puncte

pentru înlocuiri,

2 puncte

pentru efectuarea calculelor,

5 puncte

pentru precizarea unității de măsură. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă

0 puncte .

Bibliografie

http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html

Standardele de pregătire profesională pentru calificările de

nivel 3 , domeniul de pregătire profesională

Electric

Cosma, D.I., Mareș, F.,

Electrotehnică și măsurări electrice ,

Manual pentru clasa a X-a ,

Editura CD Press, București, 2010

Hilohi, S., ș.a.,

Electrotehnică aplicată, Liceu tehnologic, profil tehnic, Manual pentru clasa a X-a,

Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 2005

Isac, E.,

Măsurări electrice și electronice, Manual pentru clasele a X-a, a XI-a, a XII-a,

Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999

Mareș, F., ș.a.,

Domeniul electric, clasa a X-a, Electrotehnică și măsurări electrice , Editura ART GRUP EDITORIAL, București, 2006

Mareș, F., Cosma, D.I.,

Măsurări electrice, Manual pentru clasa a IX-a,

Editura CD Press,

București, 2010

Tănăsescu, M., Gheorghiu, T., Ghețu, C.,

Măsurări tehnice, Manual pentru clasa a X-a , Editura Aramis, București, 2005

Nițucă, C., Stanciu, T.,

Didactica disciplinelor tehnice , Editura Performantica, Iași, 2006

MODUL II. APARATE ELECTRICE

Notă introductivă

Modulul

„Aparate electrice” , componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Electric , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un număr de

192 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

32 ore/an

– laborator tehnologic

128 ore/an

–instruire practică

Modulul

„Aparate electrice”

Electric

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 5. MONTAREA ȘI ÎNTREȚINEREA APARATELOR ELECTRICE

DE JOASĂ TENSIUNE

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

5.1.1.

5.1.5.

5.2.1.

5.2.2.

5.2.3.

5.3.5.

Aparate electrice de joasă tensiune (clasificare, rol funcțional, mărimi nominale, subansambluri constructive, notații și semne convenționale, utilizări):

5.2.4.

- aparate de conectare;

5.2.19

- aparate de comandă;

5.2.23.

- aparate de reglare;

5.2.24.

aparate de semnalizare;

aparate de protecție;

- aparate pentru automatizări;

- aparate pentru instalații electrice de iluminat și prize.

Surse de informare și documentare pentru aparate

electrice de joasă tensiune

5.1.2.

5.2.5.

5.3.1.

Lucrări de montare și executare a conexiunilor

5.1.5.

5.2.6.

5.3.2.

aparatelor electrice de j.t., conform fișelor tehnologice:

5.1.6.

5.2.7.

5.3.3.

- operații de montare și executare a conexiunilor;

5.1.7.

5.2.8.

5.2.9.

5.3.4.

5.3.5.

- materiale, SDV-uri, aparate de măsură și control necesare;

5.2.10.

5.3.6.

- operații de verificare a funcționării;

5.2.19.

5.3.7.

- fișa tehnologică;

5.2.20.

5.2.21.

5.2.22.

5.2.23.

5.2.24.

5.3.8.

5.3.9.

5.3.10.

- norme SSM și PSI.

Surse de informare și documentare pentru aparate electrice de joasă tensiune

Modalități de avertizare a pericolelor la locul de muncă (semnale de avertizare)

Norme de protecția mediului și de gestionare a deșeurilor

5.1.3.

5.2.10.

5.3.1.

Solicitările aparatelor electrice de j.t. (cauze, efecte,

5.1.4.

5.2.11.

5.3.2.

metode/măsuri de limitare):

5.1.5.

5.2.12.

5.3.3.

- electrice;

5.1.6.

5.2.13.

5.3.4.

- termice;

5.1.7.

5.2.14.

5.2.15.

5.2.16.

5.2.17.

5.2.18.

5.2.19.

5.2.20.

5.2.21.

5.2.22.

5.2.23.

5.2.24.

5.3.5.

5.3.6.

5.3.7.

5.3.8.

5.3.9.

5.3.10.

electrodinamice;

datorate mediului.

Lucrări de întreținere a aparatelor electrice de joasă tensiune, conform fișelor tehnologice:

operații de demontare/ montare a aparatelor electrice de joasă tensiune;

operații de verificare a funcționării;

materiale, SDV-uri, aparate de măsură și control necesare;

fișa tehnologică;

norme SSM și PSI.

Surse de informare și documentare pentru aparate

electrice de joasă tensiune

Modalități de avertizare a pericolelor la locul de muncă

(semnale de avertizare)

Norme de protecția mediului și de gestionare a

deșeurilor

Scule și dispozitive pentru lucrări de montare și întreținere a aparatelor electrice de j.t. (trusa electricianului – clești de diferite tipuri: multifuncțional, sertizat, presă, cuțite)

Aparate de măsură pentru mărimi electrice: ampermetre, voltmetre, wattmetre, multimetre.

Cabluri și conductoare, papuci de cablu, șuruburi și piulițe, cleme și conectori de diferite tipuri, pistol de lipit, aliaj pentru lipit

Aparate de conectare: întreruptoare-separatoare, contactoare, prize și fișe industriale, demaroare, întreruptoare automate, disjunctoare, contactoare cu disjunctoare

Aparate de comandă: comutatoare stea-triunghi, autotransformatoare de pornire, inversoare de sens, comutatoare de număr de poli, demaroare

Aparate de reglare: reostate de pornire și de excitație, controlere, relee

Aparate de semnalizare: lămpi de semnalizare, butoane și selectoare cu lampă de semnalizare integrată, manipulatoare, cutii suspendate cu butoane, balize luminoase, hupe, sonerii, buzere

Aparate de protecție: siguranțe fuzibile, blocuri de relee termice, separatoare cu siguranțe, descărcătoare, relee de protecție, declanșatoare

Aparate pentru automatizări: butoane de comandă, limitatoare, microîntreruptoare

Aparate pentru instalații electrice de iluminat și prize: prize, întreruptoare

Panoplii cu componente și subansambluri ale aparatelor electrice

Documentație tehnică și tehnologică

Echipament individual de securitatea muncii

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Aparate electrice”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularitățile și cu nivelul inițial de pregătire al elevilor.

Modulul

„Aparate electrice”

Între

temele care pot fi abordate în cadrul orelor de laborator tehnologic

propunem, cu titlu de exemplu, și următoarele teme:

Identificarea elementelor componente ale aparatelor electrice de joasă tensiune.

Scheme electrice corespunzătoare aparatelor de conectare (legături electrice interne).

Scheme de conectare în instalații pentru aparatele de protecție și reglaj și reguli de exploatare.

Identificarea aparatelor pentru pornirea și reglarea mașinilor electrice în scheme date și corelarea caracteristicilor acestora cu instalația din care fac parte.

Studiul protecțiilor asigurate prin relee și declanșatoare în instalațiile electrice.

Determinarea experimentală a caracteristicilor principale ale releelor maximale de curent/minimale de tensiune: tensiuni/curenți de acționare, coeficient de revenire, precizie.

Verificarea experimentală a caracteristicilor reglajului realizat prin relee termice.

Identificarea aparatelor necesare în instalații electrice în funcție de rolul funcțional pe care trebuie să-l asigure și de datele caracteristice ale instalației (alegere din cataloage de furnizor).

Identificarea solicitărilor la care sunt supuse aparate electrice date, în funcție de modul de manifestare a acestor solicitări și aplicarea măsurilor de limitare/prevenire.

Verificarea caracteristicilor și funcționalității aparatelor electrice prin comparație cu datele de catalog/specificațiile tehnice.

îmbinarea și alternarea sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual, tehnica muncii cu fișe) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;

Pentru dobândirea rezultatelor învățării, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

activități de documentare;

vizionări

materiale

video

(casete

video,

CD/DVD-uri);

investigația științifică;

învățarea prin descoperire;

activități practice;

studii de caz;

elaborarea de proiecte;

activități bazate pe comunicare și relaționare;

activități de lucru în grup/ în echipă.

O metodă interactivă ce poate fi integrată în activitățile de învățare la acest modul este

metoda „Floarea de nufăr” (LOTUS BLOSSOM TECHNIQUE) .

Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale, asemenea petalelor florii de nufăr.

Cele opt idei secundare sunt înregistrate în jurul temei centrale, urmând ca apoi, ele să devină, la rândul lor, teme principale, pentru alte 8 flori de nufăr. Pentru fiecare dintre aceste noi teme centrale se vor construi câte alte 8 noi idei secundare. Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi și noi concepte.

Tehnica florii de nufăr cunoaște mai multe variante, adaptabile diferitelor situații concrete în care se aplică fiecare; în general, etapele acestei tehnici sunt:

Construirea diagramei,

conform figurii 1.

Figura 1. Explicativă pentru aplicarea metodei Diagramei Lotus

Scrierea temei centrale în centrul diagramei

Profesorul stabilește tema de studiu (de exemplu, „Solicitările aparatelor electrice de joasă tensiune” și o scrie în centrul diagramei.

Generarea ideilor/subtemelor secundare

Elevii se gândesc la ideile sau aplicațiile legate de tema centrală.

Acestea se trec în cele 8 „petale” (pătrate) care înconjoară tema centrală, de la A la H, în sensul acelor de ceasornic, așa cum se prezintă în figura 1.

Se prezintă un exemplu de aplicare a metodei ,,Floare de nufăr”, pentru o lecție cu tema

„Solicitările aparatelor electrice de joasă tensiune”.

Rezultatele învățării vizate, conform standardului de pregătire profesională sunt:

5.1.3. Solicitările aparatelor electrice de j. T. (cauze, efecte, metode/măsuri de limitare)

5.2.11. Corelarea cauzelor solicitărilor aparatelor electrice de j.t. cu efectele corespunzătoare

5.2.12. Aplicarea măsurilor de limitare a solicitărilor care apar în funcționarea aparatelor electrice de j.t.

Pentru tema precizată, prin discuții dirijate, elevii pot identifica următoarele idei/subteme legate de tema centrală:

solicitări electrice prin străpungere

solicitări electrice prin conturnare

solicitări termice

solicitări electrodinamice

solicitări datorate factorilor de mediu – umiditatea excesivă

solicitări datorate factorilor de mediu – altitudinea, presiunea aerului

solicitări datorate factorilor de mediu – pulberi și gaze explozive

solicitări datorate factorilor de mediu – praf, agenți corosivi

Colectivul de elevi ai clasei se împarte în 8 echipe de câte 3(4) elevi, câte o echipă pentru fiecare „petală”.

Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale

pentru celelalte 8 cadrane („flori de nufăr”).

Pentru acest exemplu concret, este adecvată o variantă a tehnicii florii de nufăr, anume aceea în care, pentru ideile secundare, considerate teme principale, se generează un număr, mai mic decât 8, de idei, anume patru.

Astfel, pentru fiecare tip de solicitare, elevii vor dezvolta idei pe baza conținuturilor prevăzute de curriculum, la tema respectivă și anume:

cauzele solicitării

efectele solicitării

principiul metodelor de limitare a efectelor solicitării

măsurile constructive folosite de producătorii de aparate electrice de j.t.

Elevii de la fiecare „petală” completează o nouă diagramă lotus, cu 4 petale, înregistrând ideile corespunzătoare celor 4 subteme enumerate.

Etapa construirii de noi conexiuni

pentru cele 8 noi teme centrale și consemnarea lor în diagramă. Se completează în acest mod, cât mai multe cadrane („flori de nufăr”).

În cazul exemplului prezentat, datorită nivelului la care sunt prezentate cunoștințele prevăzute în curriculum, diagrama lotus va avea doar două cadrane.

Evaluarea ideilor.

Se analizează diagramele și se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ și cantitativ. Ideile emise pot constitui sursele unor noi aplicații și teme de studiu la lecțiile viitoare.

Fiecare echipă prezintă, în fața colectivului, rezultatele finale ale activității desfășurate. În această etapă, prin interacțiunea dintre toți elevii, se pot realiza, analogii, comparații, diferențieri, clarificări, sistematizări etc. cu efect direct asupra conținuturilor din diagrama fiecărei echipe.

Evaluarea muncii colaborative în grup, aprecierea participării și folosirea rezultatelor obținute în activitățile ulterioare, constituie ultima fază a tehnicii florii de nufăr, fază care revine profesorului și în urma căreia elevii primesc un feed-back constructiv.

Indiferent de varianta aplicată în procesul didactic, tehnica florii de nufăr reprezintă o modalitate de lucru în grup cu mari valențe formativ-educative: stimulează și dezvoltă capacități ale inteligenței lingvistice (abilitatea de a folosi limbajul de specialitate pentru a-și aminti cunoștințele anterioare și a crea idei/teme noi), ale inteligenței interpersonale (capacitatea de a înțelege intervențiile, motivațiile, dorințele celorlalți), ale inteligenței intrapersonale (capacitatea de autoînțelegere, autoapreciere corectă a sentimentelor și motivațiilor proprii), ale inteligenței

naturaliste (care face omul capabil să recunoască, să clasifice, să se inspire din mediul înconjurător), ale inteligenței sociale (capacitatea de relaționare).

Tehnica Lotus este un mijloc eficient de activizare a energiilor, capacităților și structurilor cognitive la diferite discipline de studiu.

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficiența întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmărește măsura în care elevii au atins rezultatele învățării și și-au format competențele stabilite în Standardele de Pregătire Profesională.

Evaluarea rezultatelor învățării poate fi:

Continuă:

Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul modulului și de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice.

Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeași perioadă de timp.

Va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoștințele, abilitățile și atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională.

Finală:

Realizată

printr-o

lucrare

caracter

aplicativ

și

integrat

sfârșitul

procesului

de predare/învățare și care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor.

Se propun următoarele

instrumente de evaluare continuă :

Fișe test;

Fișe de lucru;

Fișe de autoevaluare/interevaluare;

Eseul;

Portofoliul;

Referatul științific;

Proiectul;

Activități practice + Fișe de observație;

Teste docimologice.

Se propun următoarele

instrumente de evaluare finală :

Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor și echipamentelor, acuratețea tehnică, modul de organizare a ideilor și materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.

Studiul de caz, cu variantele sale (prezentare de informații + sarcini de lucru pe baza acestora, sarcini de lucru rezolvate prin documentare + prezentare rezultate), folosit de exemplu, pentru un produs, o imagine, sau o înregistrare electronică referitoare la un anumit proces tehnologic.

Portofoliul, care oferă informații despre rezultatele școlare ale elevilor, activitățile extrașcolare;

Testele sumative reprezintă un instrument de evaluare complex, format dintr-un ansamblu de itemi care permit măsurarea și aprecierea nivelului de pregătire al elevului. Oferă informații cu privire la direcțiile de intervenție pentru ameliorarea și/sau optimizarea demersurilor instructiv-educative.

În parcurgerea modulului se va utiliza evaluarea de tip formativ și, la final, de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învățării. Elevii trebuie evaluați numai în ceea ce privește atingerea rezultatelor învățării specificate în cadrul acestui modul.

Evaluarea sumativă trebuie proiectată astfel încât să fie respectate criteriile și indicatorii de realizare a acestora prevăzute în standardul de pregătire profesională.

Se propune un test de evaluare ce vizează verificarea nivelului de realizare pentru următoarele

rezultate ale învățării din standardul de pregătire profesională

5.1.3. Solicitările aparatelor electrice de j.t. (cauze, efecte, metode/măsuri de limitare)

5.2.23. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate

5.3.5. Asumarea inițiativei în rezolvarea unor probleme

Testul de evaluare are în vedere conținuturile corespunzătoare temei

„Solicitările aparatelor electrice de joasă tensiune”

Timp de lucru: 50 minute

Se acordă din oficiu 10 puncte

TEST DE EVALUARE

SUBIECTUL I

20puncte

Scrieți, pe foaia de răspuns, litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre itemii numerotați cu cifre de la 1 la 5. Este corectă o singură variantă de răspuns.

10p

Reducerea distanțelor de izolare dintre conductoarele paralele parcurse de curent electric ca urmare a acțiunii forțelor electrodinamice, se produce numai în situație în care curenții:

au același sens;

b) sunt de sensuri contrare;

c) cresc liniar în timp;

d) au frecvență foarte mare.

Forțele electrodinamice exercitate între conductoarele paralele parcurse de curent electric solicită aceste conductoare la:

compresiune;

b) întindere;

c) încovoiere;

d) răsucire.

Solicitarea electrică prin străpungere constă în formarea unui canal conductor de electricitate:

pe suprafața unui conductor;

b) pe suprafața unui izolant;

c) prin interiorul unui conductor;

d) prin interiorul unui izolant.

Solicitarea electrică prin conturnare apare pe suprafața izolatoarelor:

lichide;

b) lichide și gazoase;

c) solide;

d) solide și lichide.

În regim normal, la un sistem fișă-priză, apar solicitări:

electrice;

b) electrodinamice;

c) mecanice;

d) termice.

I.2.

Transcrieți pe foaia de răspuns, litera corespunzătoare fiecărui enunț și notați în dreptul ei litera

A , dacă apreciați că enunțul este adevărat sau litera

dacă apreciați că enunțul este fals.

Știfturile fișei electrice sunt solicitate electric prin conducție și mecanic prin frecare.

10p

La apariția unui scurtcircuit, cele două conductoare ale unui prelungitor monofazat sunt solicitate termic prin conducție și electrodinamic prin respingere.

Firul fuzibil al unei siguranțe este supus în principal, solicitării electrice.

La surtcircuit, conductoarele supuse forțelor electrodinamice prezintă fenomenul de vibrații mecanice.

Aparatele de joasă tensiune sunt aparate destinate funcționării în aer liber.

SUBIECTUL II

30 puncte

Scrieți pe foaia de răspuns informația corectă care completează spațiile libere.

20p

Atmosfera umedă, sărată specifică mediului marin, favorizează solicitarea prin .......(1)

izolatoarelor și .......(2).

pieselor metalice.

Aparatele electrice de joasă tensiune în execuție capsulată sunt destinate să funcționeze în mediul

.......(3)........ și sunt protejate împotriva loviturilor în .......(4).

rezistente mecanic.

Solicitarea electrică este solicitarea la care este supus un .......(5)........ electric atunci când două regiuni ale sale se află la .......(6).

diferite.

Trecerea curentului electric prin conductoare determină .......(7).

acestora mai ales în locurile

în care secțiunea căii de curent este foarte .......(8)........ .

La temperaturi ridicate, piesele arcuitoare din oțel din componența aparatelor electrice, își pierd proprietățile .......(9)........, iar piesele din cupru se oxidează, mărind rezistența de .......(10)........ .

În coloana

sunt enumerate tipuri de solicitări ale aparatelor electrice, iar în coloana

sunt indicate cauze ale apariției solicitărilor. Scrieți pe foaia de răspuns asocierea dintre fiecare cifră din coloana

și litera corespunzătoare din coloana

B .

10p

Tipuri de solicitări ale aparatelor electrice

solicitări electrice

solicitări electrodinamice

solicitări datorate mediului

solicitări mecanice

solicitări termice

Cauze ale apariției solicitărilor

curentul de scurtcircuit

durata de funcționare

mișcarea pieselor componente

supratensiunea

umezeala

variația de temperatură

SUBIECTUL III

40 puncte

III.1.

Realizați un eseu cu titlul „Solicitări termice ale aparatelor electrice” după următoarea structură de idei:

20p

Definiția solicitărilor termice.

Argumentarea necesității de a limita încălzirea pieselor din componența aparatelor electrice

Precizarea parametrilor de circuit care influențează încălzirea căilor de curent.

Enumerarea a patru efecte ale solictărilor termice asupra aparatelor electrice.

Două conductoare paralele din componența unui aparat electric au lungimea l = 120 cm, fiind situate la o distanță a = 80 cm, unul față de celălalt.

20p

Să se calculeze forța electrodinamică exercitată între două conductoare, în următoarele situații: a1) în regim normal de funcționare: I = 600 A;

a2) în regim de scurtcircuit: I = 60 kA.

Să se compare cele două rezultate obținute, formulând o concluzie referitoare la efectul curentului de scurtcircuit asupra aparatelor electrice.

Barem de corectare și notare

SUBIECTUL I

20puncte

10 puncte

1 – a); 2 – c); 3 – d); 4 – c); 5 – d)

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

2 puncte .

Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă

0 puncte .

10 puncte

a) A; b) A; c) F; d) A; e) F.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

2 puncte .

Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă

0 puncte .

SUBIECTUL II

30 puncte

20 puncte

(1) – conturnare; (2) – coroziunea; (3) – industrial; (4) – carcase; (5) – izolator; (6) – potențiale; (7) – încălzirea; (8) – redusă/mică; (9) – elastice; (10) – contact.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

2 puncte .

Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă

0 puncte .

10 puncte

1 – d; 2 – a; 3 – e; 4- c; 5 – f.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

2 puncte .

Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă

0 puncte .

SUBIECTUL III

40 puncte

20 puncte

2 puncte

Solicitările termice sunt solicitările determinate de încălzirea provocată de trecerea curentului electric prin conductoare.

Pentru răspuns corect și complet se acordă

2 puncte . Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă și completă.

Pentru răspuns parțial corect sau incomplet se acordă

1 punct . Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă

0 puncte .

12 puncte

Încălzirea pieselor din componența aparatelor electrice trebuie limitată, deoarece:

izolanții își pierd treptat proprietățile de izolare la temperaturi de lucru peste 150ºC

durata de viață a izolanților scade foarte repede dacă temperatura de lucru crește

piesele metalice își pierd proprietățile mecanice la temperaturi ridicate

piesele arcuitoare își pierd proprietățile elastice la temperaturi peste 130ºC

contactele din cupru se oxidează la temperaturi peste 70ºC și rezistența de contact crește

funcționarea la temperaturi ridicate poate constitui pericol de incendiu sau explozie

Pentru fiecare răspuns corect și complet se acordă câte

2 puncte . Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă și completă.

Pentru fiecare răspuns parțial corect sau incomplet se acordă câte

1 punct . Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă

0 puncte .

2 puncte

Încălzirea căilor de curent este influențată de următorii parametri de circuit:

rezistivitatea căii de curent

secțiunea căii de curent

Pentru fiecare răspuns corect și complet se acordă câte

1 punct . Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă și completă.

Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă

0 puncte .

4 puncte

Efecte ale solicitărilor termce asupra aparatelor electrice:

oxidarea mai rapidă a contactelor

îmbătrânirea prematură a pieselor izolante

pierderea proprietăților elastice

pierderea proprietăților mecanice

Pentru fiecare răspuns corect și complet se acordă câte

1 punct . Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă și completă.

Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă

0 puncte .

20 puncte

a1) 7 puncte



2,04.I 2 .

 .10 

daN



2,04.600 2

120

.10 



0,011

daN

Se acordă

7 puncte

astfel:

2 puncte

pentru relația de calcul,

2 puncte

pentru înlocuiri,

2 puncte

pentru efectuarea calculelor,

1 punct

pentru precizarea unității de măsură.

a2) 6 puncte

60 kA = 60000 A = 6.10 4

F sc



2,04.  6.10 4



120

.10





110 daN

Se acordă

6 puncte

astfel:

1 punct

pentru transformarea kA în A,

2 puncte

pentru înlocuiri,

2 puncte

pentru efectuarea calculelor,

1 punct

pentru precizarea unității de măsură.

7 puncte

F sc



110



10000



0,011

Se acordă

4 puncte

astfel:

1 punct

pentru relația de calcul (raportul forțelor),

1 punct

pentru înlocuiri,

2 puncte

pentru efectuarea calculelor.

Forța electrodinamică la scurtcircuit este de 10 4

mai mare decât cea din regim normal de funcționare, fapt care periclitează siguranța în funcționare a aparatelor electrice.

Pentru răspuns corect și complet se acordă

3 puncte . Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă și completă.

Pentru răspuns parțial corect sau incomplet se acordă

1 punct . Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă

0 puncte .

Bibliografie

Standardele de pregătire profesională pentru calificările din domeniul electric – nivel 3

Mareș, Fl., ș.a.,

Elemente de comandă și control pentru acționări și sisteme de reglare automată ,

Manual pentru clasele a XI-a și a XI-a , Editura Economică Preuniversitaria, 2002

Bichir, N., Mihoc, D., Boțan, C., Hilohi, S.,

Mașini, aparate, acționări și automatizări, Manual pentru clasele a XI-a și a XII-a, licee industriale și școli profesionale , Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1996

http://www.gnm.ro/staticdocs/Ntic_cu_anexe.pdf

http://www.mie.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patn_elaborate/

secVI/raport_mediu/faza2/vol2/anexa3.pdf

Popa, A.,

Aparate electrice de joasă și înaltă tensiune. Manual pentru licee industriale cu profil de electrotehnică, anii IV și V, școli de maiștri și de specializare postliceală . Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977

Mira, N., ș.a.,

Instalații și echipamente electrice. Manual pentru clasele a XI-a și a XII-a licee industriale și de matematică-fizică cu profil de electrotehnică și școli profesionale . Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1994

Mareș, Fl., ș.a.,

Lucrător în electromecanică. Manual pentru clasa a X-a . Editura Art Group Editorial, București, 2006

Mareș, Fl., ș.a.,

Domeniul: Electric. Manual pentru cultura de specialitate pentru Școala de Arte și Meserii, clasa a IX-a , Editura Economică Preuniversitaria, București, 2004

MODUL III. MAȘINI ELECTRICE

Notă introductivă

Modulul

„Mașini electrice” , componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Electric , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un număr de

192 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

32 ore/an

– laborator tehnologic

128 ore/an

–instruire practică

Modulul

„Mașini electrice”

Electric

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 6. MONTAREA ȘI ÎNTREȚINEREA MAȘINILOR ELECTRICE

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

6.1.1.

6.1.4.

6.2.1.

6.2.2.

6.2.3.

6.3.1.

Mașini electrice:

6.2.4.

electrice de c.c., mașini electrice de c.a. asincrone

6.2.14.

și sincrone):

6.2.18.

-definire,

6.2.19.

-clasificare,

-semne convenționale;

-domenii de utilizare;

-mărimi nominale.

- transformatoare electrice (monofazate și

trifazate);

- mașini electrice de curent continuu;

- mașini electrice de curent alternativ (asincrone,

sincrone).

Surse de informare și documentare pentru mașini

electrice.

6.1.2.

6.2.5.

6.3.1.

Lucrări de montare și executare a conexiunilor mașinilor electrice, conform fișelor tehnologice:

6.1.4.

6.2.6.

6.3.2.

6.1.5.

6.2.7.

6.2.8.

6.3.3.

6.3.4.

6.2.9.

6.3.5.

6.2.14.

6.3.6.

6.2.18.

6.3.7.

Noțiuni generale cu privire la mașinile electrice (transformatoare monofazate și trifazate, mașini

Construcția mașinilor electrice:

operații de montare și executare a conexiunilor;

operații de verificare a funcționării;

materiale, SDV-uri, aparate de măsură și control necesare;

fișe tehnologice;

6.2.19.

6.3.8.

Operații de verificare la punerea în funcțiune a mașinilor electrice:

Surse de informare și documentare pentru mașini electrice.

Modalități de avertizare a pericolelor la locul de muncă (semnale de avertizare)

6.1.3.

6.1.4.

6.1.5.

6.1.6.

6.2.10.

6.2.11.

6.2.12.

6.2.13.

6.2.14.

6.2.15.

6.2.16.

6.2.17.

6.2.18.

6.2.19.

6.3.1.

6.3.2.

6.3.3.

6.3.4.

6.3.5.

6.3.6.

6.3.7.

6.3.8.

6.3.9.

Lucrări de întreținere a mașinilor electrice, conform fișelor tehnologice:

Surse de informare și documentare pentru mașini electrice.

Modalități de avertizare a pericolelor la locul de muncă (semnale de avertizare)

Norme de protecția mediului și de gestionare a deșeurilor: modalități de recuperare și refolosire a materialelor în cadrul lucrărilor de montare/întreținere a mașinilor electrice.

norme SSM și PSI.

verificarea rezistenței de izolație a înfășurărilor

măsurarea parametrilor de funcționare (intensitatea curentului electric, tensiunea electrică, frecvența tensiunii, turația etc.)

operații de demontare/montare a mașinilor electrice;

operații de verificare a funcționării prin valorile măsurate ale mărimilor caracteristice;

materiale, SDV-uri, aparate de măsură și control necesare;

fișe tehnologice;

norme SSM și PSI.

Scule și dispozitive pentru lucrări de montare, întreținere și reparare a echipamentelor electrice de j.t. (trusa electricianului – clești de diferite tipuri: multifuncțional, sertizat, presă, cuțite)

Aparate de măsură pentru mărimi electrice: ampermetre, voltmetre, wattmetre, multimetre, tahogeneratoare pentru măsurarea turației motoarelor

Cabluri și conductoare, papuci de cablu, șuruburi și piulițe, cleme și conectori de diferite tipuri, pistol de lipit, aliaj pentru lipit

Motoare de c.c. și motoare de c.a., transformatoare electrice monofazate și trifazate

Panoplii cu componente și subansambluri ale motoarelor și transformatoarelor electrice și ale altor mașini electrice;

Bancuri de lucru

Documentație tehnică și tehnologică

Echipament individual de securitatea muncii

Subansambluri constructive ale mașinilor electrice,

Mijloace de măsură și control: pentru măsurări dimensionale

SDV-uri și materiale specifice lucrărilor de montare, întreținere și reparare a mașinilor electrice: trusa electricianului – clești de diferite tipuri: multifuncțional, sertizat, presă; cuțite;

Machete funcționale, mașini electrice secționate;

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

„Mașini electrice”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularitățile și cu nivelul inițial de pregătire al elevilor.

Modulul

„Mașini electrice”

Pentru lucrările practice din atelierul școlii sau de la agentul economic, propunem cu titlu de exemplu, următoarele teme :

Identificarea mașinilor electrice într-un sistem de acționare dat/într-o instalație dată și determinarea caracteristicilor tehnico-funcționale ale acestora

Confecționarea unui transformator monofazat de mică putere.

Execuția legăturilor la bornele înfășurărilor unui transformator trifazat pentru obținerea unei grupe de conexiuni date (de exemplu, Yy-6, Yy-12, Yd-11)

Realizarea legăturilor la o placă de borne pentru un motor asincron cu inele/cu rotorul în scurtcircuit.

Confecționarea plăcii de borne pentru un motor asincron care pornește prin schimbarea conexiunii statorice stea/triunghi și efectuarea conexiunilor.

Confecționarea bobinajului statoric pentru un motor de curent continuu.

Echiparea cu papuci a cablurilor de legătură la bornele mașinilor/transformatoarelor electrice

Montarea/asamblarea elementelor constructive ale unui transformator trifazat cu bobine concentrate pe miez cu coloane și juguri

Repararea înfășurărilor unui transformator prin reizolare și/sau rebobinare

Demontarea mașinilor electrice pentru acces la subansamburile componente (rotor, sistem perii-colector, sistem perii-inele colectoare, bobinal statoric)

Repararea inelelor colectoare, a portperiilor și a periilor colectoare ale mașinilor electrice

Montarea rotorului unui motor asincron de mică putere.

Montarea sistemului de perii colectoare la un motor de curent continuu.

Întreținerea colectorului unui motor de curent continuu.

Transformarea unui motot asincron trifazat într-un motor asincron monofazat.

Depistarea defectelor în bobinaje datorate scurtcircuitelor.

Refacerea bobinajelor defecte ca urmare a unui scurtcircuit

Considerând lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în școală sau la operatorul economic),

se propune, cu titlu de exemplu, următoarea listă de teme pentru lucrările de laborator:

Măsurarea tensiunilor la bornele înfășurărilor (primară, secundară), a intensității curentului absorbit, a puterii electrice consumate, la proba de mers în gol a unui transformator monofazat, după reparare

Verificarea raportului de transformare la transformator, după reparare

Verificarea grupei de conexiuni la un transformator trifazat, după reparare

Verificarea funcționării unui transformator în sarcină prin măsurarea parametrilor electrici

Măsurarea parametrilor de funcționare în sarcină a unui transformator monofazat.

Verificarea funcționării mașinilor electrice prin proba de mers în gol: măsurarea parametrilor caractristici

Verificarea funcționării mașinilor electrice prin proba de mers în sarcină: măsurarea parametrilor

caracteristici

(tensiune,

curent

absorbit,

turație,

putere

activă/reactivă consumată, turație)

Studiul funcționării transformatorului trifazat în gol/în sarcină simetrică/asimetrică

Execuția grupelor de conexiuni: Yy-6, Yy-12, Yd-11

De asemenea, rezolvarea sarcinilor de lucru în grup și a celor la care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea rezultatului urmărit arată că:

elevii se implică mai mult în învățare decât în abordările frontale sau individuale;

elevii odată implicați își manifestă dorința de a împărtăși celorlalți ceea ce experimentează, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înțelegerii;

elevii acced la înțelegerea profundă atunci când au oportunități de a explica și chiar preda celorlalți ceea ce au învățat.

Câteva modalități de a forma rapid grupuri

pot fi următoarele:

folosind cartonașe cu diferite simboluri sau cartoane cu numere;

„serii” specifice (acestea se aplică la gruparea aleatorie a elevilor).

Gruparea se poate face și după criterii de diferențiere (stil de învățare, tip de inteligență).

Când nu există posibilitatea de a grupa elevii altfel decât în perechi (din cauza mobilierului fix), se pot derula totuși „activități interactive”. Cei doi pot lucra împreună pentru:

discutarea unui text/a unei imagini/a unei sarcini de lucru/a unei întrebări adresate de cadrul didactic;

formularea unei întrebari (de adresat profesorului/colegilor) referitoare la o temă de lucru în clasă;

realizarea unui dialog;

evaluarea și/sau corectarea temei fiecăruia (interevaluarea);

rezumarea unei lecții la final de oră;

avansarea unor concluzii;

studierea unui caz.

„Ce face profesorul când învățarea elevilor este activă?” Vă propunem câteva ipostaze ale dascalului:

Dascăl model –

profesorul oferă elevului reperele necesare pentru atingerea țintelor propuse.

Dascăl prieten

– profesorul este un prieten la care elevul poate apela atunci când are nevoie. Profesorul sprijină, ascultă și ajută elevul.

Dascăl călăuză –

în călătoria cunoașterii, profesorul cunoaște reperele și-i prezintă elevului alternativele și soluțiile optime pentru atingerea unei ținte.

Dascăl „magician”

– pregătirea temeinică a profesorului îi oferă această postură prin care îl îndrumă pe elev să folosească instrumentele de învățare.

Dascăl consilier

– profesorul este cel de la care elevii așteaptă sfatul cel bun.

Dascăl maestru

- profesorul oferă imaginea standardelor de cunoaștere și acțiune, îl așteaptă pe elev să obțină cunoștințe, abilități, atitudini.

Dascăl susținător –

profesorul este alături de elevii săi, este sprijin pentru depășirea dificultăților întâmpinate în învățare.

Dascăl facilitator

– profesorul nu oferă cunoaștere, ci face posibil accesul copilului la cunoaștere.

îmbinarea și alternarea sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual, tehnica muncii cu fișe) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;

Pentru dobândirea rezultatelor învățării, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

activități de documentare;

vizionări de materiale video (casete video, CD/DVD-uri);

investigația științifică;

învățarea prin descoperire;

activități practice;

studii de caz;

elaborarea de proiecte;

activități bazate pe comunicare și relaționare;

activități de lucru în grup/ în echipă.

Pentru a avea cu adevărat elevul în centrul demersului didactic, profesorul exercită roluri cu mult mai complexe decât în cazul lecției tradiționale. Succesul la clasă depinde de competențele profesorului de a crea oportunitățile optime de învățare.

Din perspectiva unui învățământ modern, în strânsă concordanță cu nevoile actuale ale societății, se impun

tehnici moderne de studiu

pentru elevi:

brainstorming-ul, știu/vreau să știu/am învățat, jurnalul cu dubla intrare, metoda „SINELG”, eseul de cinci minute, ciorchinele, cadranele, diagrama Venn, metoda Frisco, turul galeriei, cubul, bulgărele de zăpadă (piramida), mozaicul (jigsaw), discuția, problematizarea, dezbaterea, proiectul, studiul de caz.

O metodă interactivă ce poate fi integrată în activitățile de învățare la acest modul este

metoda cubului .

Metoda presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Pentru desfășurarea metodei, se parcurg urmatoarele etape:

Realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

Anunțarea temei.

Împărțirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe fețele cubului.

Descrie : culorile, formele, mărimile etc.

Compară : ce este asemănator, ce este diferit.

Analizează : spune din ce este făcut.

Asociază : la ce îți sugerează să te gândești?

Aplică : la ce poate fi folosit/(ă)?

Argumentează : pro sau contra și enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmației tale.

Redactarea finală și împărtășirea răspunsurilor cu celelalte grupe.

Afișarea formei finale a cubului pe tablă.

Profesorul realizează un cub pe fețele căruia sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică și argumentează.

Fiecare grupă primește documentația tehnologică necesară (incompletă, pentru rezolvarea sarcinilor de lucru).

Metoda aleasă va fi aplicată la finalul parcurgetii modulului

„Mașini electrice”

în vederea recapitulării și fixării rezultatelor învățării legate de una dintre mașinile studiate:

mașina asincronă . Este aplicată pentru toate cunoștințele, abilitățile și atitudinile cuprinse în SPP-ul asociat.

Colectivul clasei se împarte în 6 grupe:

Grupa 1 :

Descrie

construcția mașinii asincrone (stator, rotor, simbolizare).

Grupa 2: Compară

elementele constructive ale mașnii asincrone cu elementele constructive ale mașinii sincrone, din punct de vedere al formei și rolului îndeplinit în funcționare.

Grupa 3: Analizează

operațiile de montare și executare a conexiunilor precum și operațiile de verificare a funcționării mașnii asincrone.

Grupa 4: Asociază

materialele, aparatele și SDV-urile necesare, etapelor procesului tehnologic pentru montarea mașinii asincrone.

Grupa 5: Aplică

tehnologia de montare și executare a conexiunilor mașinii asincrone, conform fișelor tehnologice.

Grupa 6: Argumentează

necesitatea verificărilor și a întreținerii curente a a mașinii electrice asincrone.

Sarcinile concrete de lucru ale fiecărei grupe pot fi formulate astfel:

Grupa 1 : Descrie construcția mașinii asincrone (elementele componente, rolul elementelor, modul de amplasare la montaj):

Elemente componente: stator, rotor, miez magnetic, bobinaj, placă de borne, scuturi, sistem de răcire, lagăre, cuplaje.

Grupa 2:

Compară elementele constructive ale mașinii asincrone cu elementele constructive ale mașinii sincrone, din punct de vedere al formei și rolului îndeplinit în funcționare:

Compararea pune în evidență asemănări și diferențe: rotor, stator, forme, rol funcțional al fiecăruia și particularități constructive.

Grupa 3 : Analizează procesul tehnologic de montare și executare a conexiunilor precum și operațiile de verificare a funcționării mașnii asincrone

Etapele procesului tehnologic: montarea statorului, montarea rotorului, executarea legăturilor, punerea sub tensiune a mașinii, efectuarea probelor. Completează fișa tehnologică a procesului.

Grupa 4 : Asociază materialele, aparatele și SDV-urile necesare, etapelor procesului tehnologic pentru montarea și executarea conexiunilor precum și operațiilor de verificare a funcționării mașinii asincrone:

Scule:

trusa electricianului, tile, clește de dezizolat.

Aparate:

multimetru, voltmetru, ohmmetru.

Mașini:

portabile de găurit, de transport (pod rulant).

Coduri:

simboluri alfanumerice pentru cabluri, părți constructive ale mașinii asincrone Completează fișa tehnologică a procesului.

Grupa 5:

Aplică tehnologia de montare și executare a conexiunilor mașinii asincrone, conform fișelor tehnologice.

Realizarea practică a lucrărilor de montare și executare a conexiunilor conform documentației tehnologice completate de colegii de la grupele precedente.

Grupa 6:

Argumentează necesitatea verificărilor și a întreținerii curente a mașinii electrice asincrone.

Verificare : prin realizarea comenzilor posibile, la parametrii nominali, în regim normal de funcționare;

Întreținere curentă:

controlul periodic al funcționării normale, verificarea integrității, a legăturilor electrice

Localizare:

prin observare, prin măsurare

Aplicați

tehnologia de montare și executare a conexiunilor mașinii asincrone, conform fișelor tehnologice

Descrieți

construcția mașinii asincrone (elementele componente, rolul elementelor, modul de amplasare la montaj).

Comparați

elementele constructive ale mașinii asincrone

cu elementele constructive ale mașinii sincrone, din punct de vedere al rolului îndeplinit în funcționare

Asociați

materialele, aparatele și SDV-urile necesare, etapelor procesului tehnologic pentru montarea și executarea conexiunilor precum și operațiilor de verificare

a funcționării mașinii asincrone

Analizați

procesul tehnologic de montare și executare a conexiunilor precum și operațiile de verificare a funcționării mașnii asincrone.

Argumentați

necesitatea verificărilor și a întreținerii curente a mașinii electrice asincrone

Pregătirea practică în laboratorul tehnologic se realizează

respectând specificitatea activităților de învățare (prin efectuarea unor lucrări de laborator) pentru care profesorul va pregăti materiale de învățare – îndrumări de laborator. Structura materialelor de învățare proiectate pentru lucrările de laborator ar trebui să includă, după caz, referiri la următoarele aspecte:

Tema abordată

Noțiuni teoretice

Schema montajului de lucru și aparatele necesare desfășurării lucrării

Breviar de calcul

Sarcini/Instrucțiuni de lucru

Tabel de date experimentale/date calculate

Concluzii și observații personale

Având în vedere că prin lucrările de laborator, în afară de însușirea cunoștințelor teoretice, elevii își formează/dezvoltă abilități practice și probează atitudini legate de activitatea desfășurată, se recomandă antrenarea elevilor în toate etapele pe care le presupune efectuarea unei lucrări de laborator: pregătirea standului de lucru, alegerea aparatelor necesare, rezolvarea creativă a eventualelor probleme de adaptare a echipamentelor/mijloacelor de învățământ folosite la condițiile concrete din laborator și/sau la specificul sarcinilor de lucru pe care le presupune efectuarea lucrării etc.

LUCRARE DE LABORATOR

Tema abordată:

Verificarea motorului electric de curent continuu cu excitație separată, la punerea în funcțiune, prin proba de mers în gol: măsurarea parametrilor caracteristici (tensiune, curent absorbit, turație, putere activă, turație)

Noțiuni teoretice.

Motorul de c.c. este utilizat cel mai frecvent în tracțiunea electrică (tramvai, troleibus) deoarece acesta permite modificarea turației în limite largi cu metode simple (cu reostat în circuitul rotoric, prin modificarea tensiunii de alimentare sau prin modificarea curentului de excitație).

În cadrul lucrării se vor măsura:

curentul absorbit în rotor și în circuitul de excitație;

tensiunile de alimentare pentru circuitul indusului și de excitație;

puterea absorbită;

turația motorului.

Schema montajului de lucru și aparatele necesare desfășurării lucrării:

A, Ae – ampermetre de c.c.

V – voltmetru de c.c.

Tg, V – tahogenerator cu voltmetru indicator

Rc – reostat de câmp (pentru reglarea curentului de excitație)

Breviar de calcul

Puterea absorbită de motor se calculează cu relația:

P= U.I [P în W, U în V, I în A]

Instrucțiuni de lucru

Se realizează montajul conform schemei anterioare

Se variază:

fie tensiunea de alimentare măsurându-se turația motorului, tensiunea la bornele indusului și curentul prin indus;

fie curentul de excitație (și implicit, fluxul magnetic inductor), cu ajutorul reostatului de

excitație R c,

măsurându-se, la fel, turația motorului, tensiunea la bornele indusului și curentul

prin indus, precum și curentul de excitație.

Turația se măsoară cu ajutorul tahogeneratorului (Tg) montat pe același ax cu rotorul motorului, citind indicația voltmetrului indicator.

Se calculează, pentru fiecare set de valori (U;I) puterea consumată de motor

Tabel de date experimentale/date calculate

Rezultatele măsuratorilor și ale calculelor se trec în tabelul:

U [V]

I [A]

I e

[mA]

P [W]

n [rot/min]

Concluzii și observații personale

Se formulează observații referitoare la ordinul de mărime al mărimilor măsurate/calculate prin comparație cu valorile nominale ale acestora (înscrise pe plăcuța motorului).

Pentru lucrările de laborator se propun grile de înregistrare a comportamentului elevilor:

Grilă de observație a comportamentului cognitiv al elevilor

Data: ................................

Scopul observației: ...............................................................................................................

Contextul în care se realizează observația (lucrarea): .......................................................... Clasa: .......................

Durata observației: ...............

Comportamentul urmărit

Utilizează limbajul adecvat contextului

Adresează întrebări referitoare la tema abordată

Oferă exemple după modelul profesorului

Oferă exemple originale

Manifestă capacitate de transfer a cunoștințelor

Reține cu ușurință informațiile vehiculate de profesor

Rezolvă sarcinile într-un mod original (inedit)

Intervalul de timp

Observații / comentarii

Grilă de înregistrare a frecvenței unor categorii de comportamente

Numele și prenumele

Agresivitate

Cooperare

Dependență

Autonomie

Observații

Observații / comentarii

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea rezultatelor învățării poate fi:

Continuă:

Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul modulului și de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice.

Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându- se aglomerarea evaluărilor în aceeași perioadă de timp.

Va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoștințele, abilitățile și atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională.

Finală:

Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ și integrat la sfârșitul procesului de predare/învățare și care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor.

Se propun următoarele

instrumente de evaluare continuă :

Fișe test;

Fișe de lucru;

Fișe de autoevaluare/interevaluare;

Eseul;

Portofoliul;

Referatul științific;

Proiectul;

Activități practice + Fișe de observație;

Teste docimologice.

Se propun următoarele

instrumente de evaluare finală :

Portofoliul, care oferă informații despre rezultatele școlare ale elevilor, activitățile extrașcolare;

Evaluarea sumativă trebuie proiectată astfel încât să fie respectate criteriile și indicatorii de realizare a acestora prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională.

Se propune un test de evaluare ce vizează verificarea nivelului de realizare pentru următoarele

rezultate ale învățării, conform standardului de pregătire profesională

Mașini

electrice

(clasificare,

notații

și

semne

convenționale,

mărimi

nominale, subansambluri constructive, domenii de utilizare)

6.2.1.

Decodificarea notațiilor și semnelor convenționale ale mașinilor din schemele electrice

6.2.18 . Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate

6.3.5.

Asumarea inițiativei în rezolvarea unor probleme.

Testul de evaluare are în vedere conținuturile corespunzătoare temelor din „ Mașini electrice”.

TEST DE EVALUARE

Timp de lucru: 50 minute

Se acordă din oficiu 10 puncte

SUBIECTUL I

20 puncte

Scrieți, pe foaia de răspuns, litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre itemii numerotați cu cifre de la 1 la 5.

Este corectă o singură variantă de răspuns.

10p

În figura următoare sunt reprezentate conexiunile notate cu 1, respectiv 2, la placa de borne a unui motor asincron trifazat și anume:

1- stea, 2- triunghi;

b) 1 - stea, 2 - zig-zag;

c) 1 - triunghi, 2- zig-zag;

d) 1 - triunghi 2 – stea.

După tipul curentului absorbit, mașinile electrice se clasifică astfel:

generatoare și convertizoare;

b) mașini monofazate și trifazate;

c) mașini de curent continuu și de curent alternativ;

d) mașini sincrone și asincrone

Înfășurarea unui transformator electric conectată la sursa de alimentare este înfășurarea:

auxiliară;

b) primară;

c) principală;

d) secundară.

Rolul rotorului mașinii de c.c. este de a:

genera câmpul magnetic inductor;

b) închide fluxul magnetic prin mașină;

c) produce tensiunea electromotoare indusă;

d) susține armătura statorică.

Rolul statorului mașinii de c.c. este de a:

conduce curentul indus;

b) genera câmpul magnetic inductor;

c) produce tensiunea electromotoare indusă;

d) proteja armătura rotorică.

Transcrieți pe foaia de răspuns, litera corespunzătoare fiecărui enunț și notați în dreptul ei litera

A , dacă apreciați că enunțul este adevărat sau litera

dacă apreciați că enunțul este fals.

10 puncte.

Schimbarea sensului de rotație la motorul asincron monofazat

se poate face schimbând două faze între ele.

Miezurile magnetice ale transformatoarelor asigură închiderea liniilor de câmp magnetic și sunt suport pentru înfășurări.

La pornirea directă a unui motor asincron monofazat se folosește un condensator, pentru a reduce curentul de pornire.

Motorul sincron are turația egală cu turația de sincronism, dependentă de frecvența tensiunii de alimentare și de numărul de poli.

Reglarea turației la motoarele asincrone se poate face prin schimbarea numărului de poli și a frecvenței tensiunii de alimentare.

SUBIECTUL II

20 puncte

Scrieți pe foaia de răspuns, informația corectă care completează spațiile libere.

10 puncte

Cu cât rezistența corpului omenesc este mai mică, cu atât intensitatea curentului ce străbate corpul omenesc este mai …......(1)..……

Cu cât secțiunea conductorului este mai …......(2)

, cu atât densitatea curentului este mai mare.

Mașinile electrice rotative au două părți constructive de bază: …......(3)..……și …......(4).

denumite și …......(5)..…… .

În coloana

sunt enumerate elementele constructive ale mașinilor de curent continuu iar în coloana

sunt prezentate, pentru fiecare parte constructivă, rolul pe care îl are în funcționarea mașinii, în regim de generator. Scrieți, pe foaia de răspuns, asocierea dintre fiecare cifră din coloana

și litera corespunzătoare din coloana

10 puncte

Elemente constructive

ale

mașinii

curent continuu

carcasa

colectorul

miezul magnetic rotoric

polii principali statorici

Rolul funcțional în regim de generator

asigură protecția împotriva pătrunderii corpurilor solide străine

culege curentul electric de pe colector și îl transmite în circuitul exterior

generează câmpul magnetic inductor

suportul material prin care se închid liniile de câmp magnetic

sistemul de perii

transformă curentul alternativ din înfășurarea rotorică, în curent continu

transmite mișcarea de rotație către mașina de lucru

SUBIECTUL III

50 puncte

Pentru fiecare element constructiv notat în figură cu litere de la

f , completați tabelul următor, specificând denumirea, rolul funcțional și materialul din care este confecționat.

30 puncte

Element

Denumire

Rol funcțional

Material

În figura următoare este reprezentat un transformator monofazat de mică putere. Pentru fiecare element notat cu cifre de la

4 , completați tabelul alăturat figurii, specificând denumirea elementului respectiv și materialul din care este realizat.

20p

Element

Denumire

Material

Barem de corectare și notare

Se punctează orice modalitate de rezolvare corectă a cerințelor.

Nu se acordă fracțiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem.

Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea la 10 a punctajului total obținut pentru lucrare.

SUBIECTUL I

20 puncte

10 puncte

1-a, 2-c, 3-b, 4-c, 5-b

Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte

2 puncte.

10 puncte

1 – F, 2 – A, 3 – F, 4 – A, 5 – A.

Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte

2 puncte .

SUBIECTUL II

20 puncte

10 puncte

(1) – mare; (2) – mică; (3) – stator; (4) – rotor; (5) – armături.

Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte

2 puncte .

10 puncte

1 – a; 2 – e; 3 – d, 4 – c, 5 – b.

Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte

2 puncte .

SUBIECTUL III

50 puncte

30 puncte

Element

Denumire

Rol/roluri funcțional/(e)

Material

carcasă

asigură protecția împotriva pătrunderii corpurilor solide străine, ajută la răcirea mașinii în funcționare, suprt pentru armătura statorică

oțel

înfășurare statorică

generează câmpul magnetic inductor

conductor de cupru izolat

arbore

transmite mișcarea și constituie suport pentru armătura rotorică

oțel

rulment (lagăr de rostogolire)

permite mișcarea armăturii rotorice față de stator

oțel

înfășurare rotorică

produce cuplul activ de mișcare

aluminiu sau cupru

scut frontal

asigură închiderea etanșă a carcasei

oțel

Se acordă

30 puncte

astfel:

6 puncte

pentru denumiri (câte

1 punct

pentru fiecare),

18 puncte

pentru rolurile funcționale (câte

2 puncte

pentru fiecare)și

6 puncte

pentru materiale (câte

1 punct

pentru fiecare). Se punctează orice formulare echivalentă, corectă și completă.

Se acordă

21 puncte

astfel:

6 puncte

pentru denumiri (câte

1 punct

pentru fiecare),

9 puncte

pentru rolurile funcționale precizate corect dar incomplet (câte

2 puncte

pentru fiecare)și

6 puncte

pentru materiale (câte

1 punct

pentru fiecare.

20 puncte

Element

Denumire

Material

miez magnetic

oțel electrotehnic

cacasă

oțel

carcasă înfășurare

material electroizolant

înfășurări

conductor de cupru izolat

Se acordă câte

3 puncte

pentru fiecare denumire și câte

2 puncte

pentru fiecare material.

Bibliografie

* * *

Standardele de pregătire profesională pentru calificările din domeniul electric

http://eprofu.ro/tehnic/materiale-auxiliare/

Bichir, N., Mihoc, D., Boțan, C., Hilohi, Sabina,

Mașini, aparate, acționări și automatizări, Manual pentru clasele a XI-a și a XI-a, licee industriale și școli profesionale , Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 1996

Mareș Fl., Druță, Iana , Mașini electrice .

Manual pentru clasa a XI

– a

, Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 2007

http://www.gnm.ro/staticdocs/Ntic_cu_anexe.pdf

http://www.mie.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patn_elaborate/

secVI/raport_mediu/faza2/vol2/anexa3.pdf

MODUL IV. AUTOVEHICULE

Notă introductivă

Modulul

„Autovehicule”,

componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificarea profesională

Electrician auto

din domeniul de pregătire profesională

Electric , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un numărul de

192 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

32 ore/an

– laborator tehnologic

128 ore/an

– instruire practică

Modulul

„Autovehicule”

este centrat pe rezultate ale învățării și vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-ul corespunzător calificării profesionale de nivel 3 -

Electrician auto , din domeniul de pregătire profesională

Electric,

sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 7. DEMONTAREA SI MONTAREA COMPONENTELOR AUTOVEHICULELOR

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

7.1.1.

7.2.1.

7.2.2.

7.3.1.

7.3.2.

7.1.1.

7.2.3.

7.2.4.

7.2.5.

7.3.1.

7.3.2.

Noțiuni generale despre autovehicule

Parametrii principali ai autovehiculului (gabaritul, ampatamentul, ecartamentul, masa maximă autorizată, masa proprie și masa utilă, viteza maximă constructivă, viteza economică, stabilitatea, maniabilitatea)

Clasificarea autovehiculelor

Compunerea generală a autovehiculului

Variante de motorizare pentru autovehicule

Motorizarea convențională

Clasificare

Principii construvtive și funcționale

Motoare cu aprindere prin scânteie

Motoare cu aprindere prin compresie

Parametrii caracteristici

Analiza comparativă a funcționării motoarelor cu ardere internă

Componentele motoarelor cu ardere internă (rol, principii constructive și de funcționare)

mecanismul motor

instalația de alimentare

mecanismul de distribuție

instalația de aprindere

instalația de răcire

- instalația de ungere

7.1.1.

7.2.3.

7.2.4.

7.2.5.

7.3.1.

7.3.2.

7.1.1.

7.2.3.

7.2.4.

7.2.5.

7.3.1.

7.3.2.

7.1.1.

7.2.3.

7.2.4.

7.2.5.

7.3.1.

7.3.2.

7.1.2.

7.2.6.

7.2.7.

7.2.8.

7.3.1.

7.3.2.

Motorizarea electrică

Sisteme electrice de propulsie pentru autovehiculele neconvenționale (clasificare, principii, scheme bloc)

Componentele sistemelor de motorizare electrică pentru autovehicule (rol, principii constructive și de funcționare)

mașini electrice pentru propulsia autovehiculelor;

surse electrice interne (baterii de acumulatori, supracondensatori, pile de combustie) și externe (stații pentru încărcare, panouri fotovoltaice etc.);

convertoare electronice de putere;

unități de control.

Motorizarea hibridă

Sisteme hibride de propulsie pentru autovehiculele neconvenționale (clasificare, principii, scheme bloc):

plug-in (reîncărcabile la o sursă electrică externă): serie, paralel, mixte

non plug-in.

Utilizarea frânării recuperative (regenerative) în sistemele electrice/hibride

Analiza comparativă a variantelor de motorizare pentru autovehicule (performanțe, avantaje, dezavantaje)

Transmisia autovehiculului

Ambreiajul

Cutia de viteze

Reductor-distribuitorul

Transmisia longitudinală (cardanică)

Transmisia principală

Diferențialul

Arborii planetari

Transmisia finală

Sistemele de conducere ale autovehiculelor

Sistemul de direcție

Sistemul de frânare

Componentele de susținere și propulsie

Cadrul și caroseria

Sistemul de propulsie

Suspensia autovehiculului

Echipamente electrice și electronice ale autovehiculelor

Structura generală a echipamentului electric

Sistemul de alimentare cu energie electrică

Sisteme de pornire electrică

Instalația de iluminare și semnalizare exterioară (optică

și

acustică);

sisteme

măsurare,

informare și semnalizare de la bord;

6.5. Instalații electrice / electronice auxiliare: ștergătoare de parbriz, faruri/luneta acționate electric; sisteme de dezghețare/dezaburire a geamului; aer condiționat/ climatizare/ventilare; comanda electrică a geamurilor, sistemul electric de reglaj memorie, încălzire/poziție scaun, sistemul de pornire oprire la distanță

7.1.3.

7.1.4.

7.2.9.

7.2.10.

7.2.11.

7.2.12.

7.2.13.

7.2.14.

7.2.15.

7.2.16.

7.2.17.

7.2.18.

7.2.19.

7.2.20.

7.2.21.

7.2.22.

7.3.3.

7.3.4.

7.3.5.

7.3.6.

7.3.7.

7.3.8.

7.3.9.

7.3.10.

7.3.11.

7.3.12.

7.3.13.

7.3.14.

7.3.15.

7.3.16.

7.3.17.

Mentenanța autovehiculului

Documentația tehnică utilizată la lucrările de mentenanță (cărți tehnice, manuale de întreținere și reparații, normative, scheme cinematice, scheme electrice, diagrame, cataloage, proceduri și formulare interne, etc.)

Principii de organizarea ergonomică a locului de muncă

Cerințe de calitate a lucrărilor de mentenanță

Mijloace de lucru utilizate la lucrările de mentenanță ale autovehiculului (SDV-uri, truse de scule, cricuri, elevatoare)

Norme de sănătatea și securitatea muncii, de prevenire și stingere a incendiilor, de protecție a mediului, aplicabile în cadrul lucrărilor de mentenanță ale autovehiculelor

Operații de verificare a stării tehnice a autovehiculului înainte de plecarea în cursă

Întreținerea zilnică și periodică a autovehiculului

Reviziile tehnice ale autovehiculului

Lucrări de demontare /montare /asamblare (înlocuire) a organelor de mașini și mecanismelor din construcția autovehiculului

Lucrări de înlocuire a unor componente electrice specifice autovehiculului (scule, dispozitive și aparate de măsură)

Lucrări/operații de reglare și verificare a funcționalității componentelor montat

computer, videoproiector, suporturi de curs / aplicative (audio-video), softuri educaționale, modele de fișe de lucru, formulare tip ale Carnetului de Service, manuale de întreținere și reparare, cărți tehnice, cataloage, prospecte

repere, subansambluri și ansambluri, componente electronice și electrice, planșe și machete funcționale ale unor mecanisme și instalații ale autovehiculelor, scheme electrice ale instalațiilor de pe un autovehicul;

SDV-uri, utilaje și echipamente necesare pentru efectuarea operațiilor de control, măsurare verificare și reparații simple ale autovehiculului (truse de scule, elevatoare, macarale, cricuri, roboți pentru pornirea motoarelor, tehnică de testare și scanare a defectelor, echipamente de diagnosticare, etc.)

Sugestii metodologice

Conținuturile programei trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferențiată, ținând cont de particularitățile elevilor cu care se lucrează și de nivelul inițial de pregătire.

Repartizarea numărul de ore alocat modulului pe fiecăre temă rămâne la latitudinea profesorului, în funcție de dificultatea temelor, de nivelul de cunoștințe anterioare ale elevilor cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică și de ritmul de asimilare a cunoștințelor de către colectivul instruit.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza și de a adapta procesul didactic la particularitățile elevilor, de a centra procesului de învățare, pe nevoile și disponibilitățile acestora, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizării învățării, lărgirii orizontului și perspectivelor educaționale.

Modulul

„Autovehicule”

poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfășura în cabinete, în laboratoare și în ateliere din unitatea de învățământ sau de la agentul economic, dotate conform specificațiilor din standardul de pregătire profesională.

Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activități de învățare variate, prin care să fie luate în considerare caracteristicile de învățare ale fiecărui elev.

Pentru obținerea rezultatelor învățării vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activități de învățare: elaborarea de referate interdisciplinare, exerciții de documentare din diferite surse (reviste de specialitate, cataloage de produse, Internet, documentația tehnică furnizată de producatori, reprezentanțe sau unități de service auto), exerciții de demontare / montare a componentelor autovehiculului, studii de caz asupra unor soluții constructive pentru componentele automobilului, vizionări de materiale video.

Pentru obținerea rezultatelor învățării vizate de parcurgerea modulului „Autovehicule”, se recomandă următoarele

activități practice

de învățare:

Pentru

laboratorul tehnologic :

exerciții de identificare, de demontare / montare, de analiză constructivă și funcțională a componentelor, mecanismelor, sistemelor, instalațiilor și echipamentelor autovehiculului.

studii de caz asupra principiilor constructive și funcționale ale unor componente auto.

exerciții de utilizare a documentației tehnice și de completare a unor formulare specifice lucrărilor de mentenanță pentru autovehicule;

Pentru

instruirea practică :

exerciții de utilizare a documentației tehnice puse la dispoziție pentru localizarea unor componente auto pentru diferite categorii și mărci de vehicule rutiere, identificarea legăturilor funcționale cu alte componente, stabilirea tipului constructiv și a principalelor caracteristici

lucrări complexe de demontare / montare, verificare, curățare, reglare sau înlocuire a unor componente auto pentru diferite categorii și mărci de vehicule rutiere.

În sprijinul aplicării acestor recomandări pentru obținerea rezultatelor învățării prin activități practice, propunem următoarele liste de lucrări:

Lista lucrărilor de laborator tehnologic recomandate :

Studiul caracteristicilor mecanice (de cuplu și putere) ale motoarelor termice și electrice pentru autovehicule

Studiul semnalelor de intrare / ieșire ale convertoarelor electronice pentru autovehicule electrice /hibride

Exerciții de de extragere din documentația tehnică pusă la dispoziție a valorilor parametrilor generali ai autovehiculului și a parametrilor caracteristici regimurilor de funcționare a componentelor autovehiculului

Studii de caz și analize comparative ale construcției / funcționării:

motoarelor cu aprindere prin scânteie și prin compresie;

instalațiilor de alimentare pentru motoare cu aprindere prin scânteie și prin compresie;

mecanismelor de distribuție (diferențiate după tipul motorului, poziția supapelor, modul de montare al arborelui cu came);

instalațiilor de aprindere clasice și electronice;

instalațiilor de ungere (diferențiate după metodele de ungere folosite);

instalațiilor de răcire (diferențiate după metodele de răcire folosite);

autovehicule electrice și hibride (diferențiate după arhitectura și gradul de hibridizare);

sisemelor de acționare electrică pentru autovehiculele electrice și hibride;

sistemelor de încărcare și stocare a energiei electrice

ambreiajelor (diferențiate după modul de transmitere a momentului motor și după modul de acționare);

cutiilor de viteze (diferențiate după modul de variație a raportului de transmitere și după modul de schimbare a treptelor de viteză);

transmisiilor cardanice (diferențiate după legea de transmitere a mișcării, după scopul transmisiei, dupa poziția relativă a arborilor, după numărul articulațiilor cardanice, după tipul constructiv al articulațiilor cardanice etc.);

transmisiilor principale (diferențiate după numărul și după tipul angrenajelor utilizate);

diferențialelor (clasificate după tipul angrenajelor, după principiul de funcționare, după locul de dispunere a diferențialului și după valoarea momentului transmis);

arborilor planetari;

transmisiilor finale;

sistemelor de direcție;

sistemelor de frânare;

sistemelor de rulare;

suspensiilor;

instalațiilor de încărcare, stocare și distribuție a energiei electrice;

sistemelor de pornire;

instalațiilor de iluminare și semnalizare exterioară (optică și acustică);

sistemelor de măsurare, informare și semnalizare de la bord;

instalațiilor electrice auxiliare.

Identificarea / localizarea, demontarea și montarea unor componente ale

motoroarelor cu aprindere internă, transmisiilor, sistemelor de conducere, susținere și propulsie;

sistemele electrice de acționare pentru autovehicule

instalațiilor de încărcare, stocare și distribuție a energiei electrice;

sistemelor de pornire;

instalațiilor de iluminare și semnalizare exterioară (optică și acustică);

sistemelor de măsurare, informare și semnalizare de la bord;

instalațiilor electrice auxiliare.

Lista lucrărilor recomandate pentru instruirea practică :

Înlocuirea organelor mobile ale mecanismului motor;

Înlocuirea garniturii de chiulasă;

Înlocuirea completului pentru acționarea mecanismului de distribuție al motorului unui autoturism;

Înlocuirea injectoarelor

Înlocuirea filtrului de combustibil

Înlocuirea bujiilor incandescente

Înlocuirea filtrului de ulei

Înlocuirea pompei de ulei la motorul unui autovehicul

Înlocuirea pompei de apă din instalația de răcire

Înlocuirea termostatului din instalația de răcire

Înlocuirea periilor colectoare ale electromotorului de pornire

Înlocuirea rotorului/bucșelor electromotorului de pornire

Înlocuirea bateriilor de acumulatoare;

Înlocuirea diodelor/punții redresoare de la alternator

Înlocuirea releului de tensiune

Înlocuirea componentelor defecte (lămpi, siguranțe, relee etc.) în instalațiile de semnalizare optică și acustică;

Înlocuirea discului de fricțiune al ambreiajului unui autoturism

Înlocuirea arborilor planetari la un autovehicul

Înlocuirea inelului ABS de pe arborele planetar

Înlocuirea rulmenților de la articulația cardanică a transmisiei longitudinale

Înlocuirea pivoților punții față

Înlocuirea plăcuțelor de frână, la frâna cu disc

Înlocuirea saboților la una dintre roțile spate ale unui autoturism prevăzut cu frână tambur

Înlocuirea capului de bară din structura trapezului de direcție

Înlocuirea bucșelor de amortizare de la brațul basculabil al unei roți față de autoturism

Înlocuirea rulmenților la o roată spate nemotoare de autoturism

Înlocuirea amortizorului telescopic de la una dintre roțile față ale unui autoturism

Înlocuirea arcurilor elicoidale de la puntea spate nemotoare a unui autoturism

Înlocuirea bucșelor amortizoare ale punții spate nemotoare de la un autoturism

Înlocuirea filtrului de polen din instalația de climatizare

Lista lucrărilor practice poate fi adaptată la condițiile specifice oferite de partenerul de practică, cu condiția ca toate rezultatele învățării specificate în standardul de pregătire profesională și vizate de acest modul să poată fi obținute.

Lucrul în echipă, simularea, practica în laborator/la unități economice, discuțiile de grup, prezentările video, multimedia și electronice, temele și proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la învățarea eficientă, prin dezvoltarea abilităților de comunicare, de negociere, de luare a deciziilor, de asumare a responsabilității, de sprijin reciproc, precum și a spiritului de echipă, competițional și a creativității elevilor.

Se recomandă:

transformarea elevului în coparticipant la propria instruire și educație;

învățarea interactiv-creativă;

îmbinarea și o alternanță sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual, tehnica muncii cu fișe) cu activitățile ce solicită efortul colectiv, de genul discuțiilor, asaltului de idei, etc.;

folosirea unor strategii care să favorizeze relația nemijlocită a elevului cu mediul de afaceri în care va putea valorifica rezultatele dobândite ale învățări și își va construi o carieră;

însușirea unor metode de informare și de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învățare continuă.

Având în vedere volumul mare de cunoștințe noi vizate de acest modul și necesitatea de a le organiza și sistematiza, recomandăm utilizarea unor metode de predare și învățare care să susțină acest demers, ca de exemplu: „Organizatorul grafic”, „Harta conceptelor”, tehnica „Lotus”,

„Ciorchinele”, „Cubul”, metoda învățării reciproce, metoda „Mozaic”, metoda „piramidei” etc.

Modulul

„Autovehicule”

poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, metode, mijloace sau resurse didactice care să faciliteze tranziția de la școală la viața activă.

Vizita de studiu la agenții economici din domeniu și saloane auto poate oferi posibilitatea ca datele informațional-aplicative obținute în cadrul obiectivelor vizitate să aibă un rol instructiv, demonstrativ sau aplicativ.

Recomandăm și strategiile didactice inspirate de practica industrială prin utilizarea următoarelor metode și tehnici: „Brainstorming”, „Explozia stelară”, „Pălăriile gânditoare”,

„Caruselul” (Metoda Graffiti), Metoda „Multi-voting”, masa rotundă, interviul de grup, „Incidentul critic”, Phillips 6-6, tehnica 6-3-5, „Controversa creativă”, tehnica acvariului, tehnica focus – grupului, metoda Frisco, sinectica, Buzz-groups, metoda Delphi, discuția panel etc. Aplicarea acestor metode va consolida caracterul interactiv al învățării și va contribui la formarea elevilor ca persoane active, cababile să ia decizii și să rezolve problemele vieții prin acțiune.

Dezvoltarea soluțiilor moderne pentru autovehicule a fost rodul unor procese de investigare și de aplicare a celor mai bune soluții pentru problemele specifice autovehiculelor convenționale. De multe ori, ideile s-au născut prin efortul unor de echipe de cercetare-dezvoltare, membrii acesteia formulând ipoteze care apoi erau analizate și evaluate prin diverse metode O astfel de metodă este cea pe care o propunem elevilor, în cadrul unei activități organizată sub forma de discuții „pro sau contra” despre sistemele clasice și cele neconvenționale pentru motorizarea autovehiculelor:

„Metoda Frisco”.

Rezultate ale învățării

avute în vedere sunt :

Cunoștințe

7.1.1. Construcția și funcționarea autovehiculului - Variante de motorizare pentru auovehicule: motorizare convențională (motoare cu ardere internă), hibridă și electrică

Abilități

7.2.5. Compararea variantelor constructive ale componentelor autovehiculelor din punct de vedere funcțional, al performanțelor, avantajelor, dezavantajelor și domenii de utilizare

Atitudini

Manifestarea interesului față de evoluțiile tehnologice din domeniul construcției și funcționării autovehiculului

Prezentarea sintetică a metodei:

Metoda Frisco are la bază interpretarea din partea participanților a unui rol specific, care să acopere o anumită dimensiune a personalității, abordând o problemă din mai multe perspective. Astfel, membrii grupului vor trebui să joace, fiecare, pe rând,

rolul conservatoristului, rolul exuberantului, rolul pesimistului și rolul optimistului.

Metoda a fost propusă de echipa de cercetare

Four boys of Frisco

(cei patru băieți din San Francisco), iar scopul ei este de a identifica problemele complexe și dificile și de a le rezolva pe căi simple și eficiente. Ea are la bază brainstorming-ul regizat și solicită din partea elevilor/cursanților capacități empatice, spirit critic, punând accentul pe stimularea gândirii, a imaginației și a creativității.

Etapele metodei:

Etapa punerii problemei:

profesorul sau elevii sesizează o situație-problemă sau o controversă și o propune spre analiză.

Etapa organizării colectivului:

se stabilesc rolurile -

conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul

și cine le joacă. Rolurile pot fi abordate individual sau, în cazul colectivelor numeroase, același rol poate fi jucat de mai multi participanți concomitent, aceștia formând o echipă.

Etapa dezbaterii colective:

fiecare interpretează rolul ales și-și susține punctul de vedere în acord cu acesta.

Etapa sistematizării ideilor emise și a concluzionării asupra soluțiilor găsite.

În cadrul unor grupe de minim 4 elevi, se stabilesc rolurile -

conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul

și cine le joacă. Rolurile pot fi abordate individual sau, în cazul colectivelor numeroase, același rol poate fi jucat de mai multi participanți concomitent, aceștia formând o echipă. Utilizând diferite surse de informații (Internet, reviste și cărți de specialitate, filme etc.), elevii vor realiza un inventar al argumentelor pro și contra autovehiculelor clasice/neconvenționale.

Fiecare grup va discuta aceste argumente din perspective diferite.

Conservatorul

are rolul de a aprecia meritele soluțiilor clasice de motorizare a vehiculelor, pronunțându-se pentru menținerea lor, fără a exclude însă posibilitatea unor eventuale îmbunătățiri.

Exuberantul

va trebui să privească către viitor și va emite idei legate de propulsia vehiculelor rutiere aparent imposibil de aplicat în practică, asigurând astfel un cadru imaginativ- creativ, inovator și stimulându-i și pe ceilalți participanți să privească astfel lucrurile.

Pesimistul

este cel care nu are o părere bună despre ce se discută, cenzurând ideile și soluțiile inițiale propuse. El va evidenția aspectele nefaste ale oricăror îmbunătățiri.

Optimistul

va trebui să „lumineze” umbra lăsată de pesimist, îmbărbătând participanții să privească lucrurile dintr-o perspectivă reală, concretă și realizabilă. El va trebui să găsească fundamentări realiste și posibilitățile de realizare a soluțiilor propuse de către exuberant, stimulând participanții să gândească pozitiv.

Fiecare interpretează rolul ales și-și susține punctul de vedere în acord cu acesta. Urmează ultima etapă în care sunt sistematizate ideile emise după care se ajunge la concluzionări asupra soluțiilor găsite.

Conservatorul

Exuberantul

Optimistul

Pesimistul

Concluziile grupei

Un alt exemplu de activitate pentru analiza comparativă a variantelor de motorizare, de data aceasta din perspectiva principiilor constructive și funcționale, este cea care solicită elevilor completarea următoarei fișe:

FIȘĂ DE LUCRU

În diagrama sunt prezentate principial cinci variante de motorizare pentru autovehicule:

Zero emisii

Convențională

Hibrid non plug-in

Hibrid paralel plug-in

Hibrid serie

plug-in

Electric

Identificați componentele reprezentate, analizați fluxurile de energie din sistem și explicați pe scurt principiul de funcționare.

Componente

Principiu

Convențională

Hibrid non plug-in

Hibrid paralel plug-in

Hibrid serie plug-in

Electrică

Recomandări pentru activitățile on-line

Recomandăm ca activitățile de predare-învățare-evaluare desfășurate on-line să integreze o varietate de resurse educaționale care să faciliteze înțelegerea și obținerea rezultatelor învățării specificate în standardul de pregătire profesională:

softuri educaționale cu principii constructive și simulari ale funcționării motoarelor, componentelor electrice/electronice/mecanice, mecanismelor, circuitelor, instalațiilor și sistemelor autovehiculului;

soluțiile integrate de e-learning oferite de platforme specializate în domeniul automotive, de exemplu platforma electude;

platforme cu resurse educaționale deschise, de exemplu:

www.e-automobile.ro

learnengineering.org/

www.wisc-online.com/learn/technical/automotive-technology

tutoriale, podcasturi și alte materiale video despre construcția, funcționare și mentenanța autovehiculelor, de exemplu suita de lecții oferite de Autodoc

(

autodoc24.ro - YouTube );

reviste on-line de specialitate.

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficiența întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmărește măsura în care elevii și-au format competențele propuse în standardele de pregătire profesională.

Evaluarea poate fi :

Continuă

în timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învățării;

instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul modulului și de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice;

planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeași perioadă de timp;

va fi realizată pe baza unor probe care se referă la criteriile de evaluare și la indicatorii de evaluare, corelate cu standardul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învățării;

Finală ,

realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ și integrat la sfârșitul procesului de predare/învățare și care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare și evaluare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor.

Propunem următoarele

instrumente de evaluare

continuă:

fișe de observație, fișe de lucru, fișe de autoevaluare;

teste cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală, itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme.

Propunem următoarele

instrumente de evaluare

finală:

proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea bibliografiei, materialelor și echipamentelor, acuratețea tehnică, modul de organizare a ideilor și materialelor într-un raport; poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi;

studiul de caz, care poate consta în descrierea unui proces sau a unei situații specifice pregătirii autovehiculului nou pentru predarea către client, mentenanței de bază a vehiculelor rutiere, comunicării cu clienții etc.;

portofoliul, care oferă informații despre rezultatele școlare ale elevilor, activitățile extrașcolare , etc.

În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ și la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezltatelor învățării. Elevii trebuie evaluați numai în ceea ce privește atingerea rezultatelor învățării specificate în cadrul acestui modul.

Vom exemplifica modalitățile de evaluare printr-o fișă de evaluare

a abilităților și deprinderilor de gândire, pe care o recomandăm a fi utilizată în cazul metodelor de rezolvare a problemelor prin stimularea creativității, așa cum este și metoda Frisco exemplificată anterior:

Abilități / Deprinderi

Comentariu

Evaluează

Generalizează

Intervine

Interpretează

Analizează

Elaborează

Abstractizează

Analizează perspectivele

Ia decizii

Rezolva probleme

Prezentăm în continuare

un exemplu de instrument de evaluare , prin care se evaluează capacitatea elevilor de a interpreta date tehnice și compara performanțele dinamice ale unor motoare. Rezultatul învățării vizat de acest instrument este:

7.2.5.

Compararea variantelor constructive ale componentelor autovehiculelor din punct de vedere funcțional, al performanțelor, avantajelor, dezavantajelor și domenii de utilizare

FIȘĂ DE EVALUARE

Comparați caracteristicile mecanice ale celor două motoare și completați următoarele enunțuri:

Motor electric

Motor cu ardere internă

La pornire, cuplul motorului electric are valoare ..................

Motorul termic

are cuplu de pornire.

Cuplul dezvoltat de motorul electric la turații mici este ............................

Cuplul dezvoltat de motorul electric are valori mari pentru turații cuprinse în intervalul

rotații pe minut (rpm).

Cuplul dezvoltat de motorul termic are valori mari pentru turații cuprinse în intervalul

rotații pe minut (rpm).

Puterea motorului electric crește ..................., iar apoi rămâne constantă, simultan cu

cuplului.

După depășirea turației de cuplu maxim, cuplul dezvoltat de motorul termic începe să

........................... accentuat, în timp ce puterea continuă să ........................

Barem de notare: Se acordă 1 punct fiecare completare corectă: (1) – maximă, (2) – nu; (3) – constant, (4) – 0-3500 rpm; (5) – 3000-4000 rpm; (6) – liniar; (7) – scadă, crească. Se acordă 1 punct din oficiu

Fișa poate fi completată și on-line, de exemplu într-un formular google

MOTOR

ELECTRIC vs. MOTOR CU ARDERE INTERNĂ (google.com) .

Un exemplu de

instrument de evaluare pentru o probă complexă, practică și orală , care vizează următoarele rezultate ale învățării:

Cunoștințe

Mentenanța autovehiculului

Norme de sănătatea și securitatea muncii, de prevenire și stingere a incendiilor, de protecție a mediului

Abilități

7.2.16. Executarea unor lucrări de demontare/montare (inlocuire) a unor componente electrice specifice autovehiculelor

Aplicarea normelor de sănătate și securitate în muncă

Aplicarea normelor de protecția mediului

Aplicarea normelor de prevenire și stingere a incendiilor

Atitudini

7.3.4. Asumarea responsabilității pentru calitatea lucrărilor

7.3.17. Respectarea normelor de protecție a mediului și de colectare selectivă și reciclare a deșeurilor

Enunțul temei pentru proba practică:

Verificați și înlocuiți bujiile incandescente ale motorului autovehiculului pus la dispoziție, în condiții optime de muncă și de securitate.

Prezentați operațiile executate, modul de lucru și argumentați alegerea S.D.V.–urilor necesare realizării sarcinilor de lucru, precizați normele de securitate și sănătate la locul de muncă, normele de prevenire și stingere a incendiilor, principiile ergonomice în organizarea locului de muncă, utilizând limbajul tehnic adecvat.

Sarcini de lucru:

Alegerea materialelor și mijloacelor de lucru necesare pentru executarea lucrării

Verificarea funcționalității bujiilor incandescente pe autovehicul

Demontarea fișelor

Demontarea bujiei / bujiilor defecte

Montarea bujiei / bujiilor noi

Montarea fișelor

Verificarea calității lucrării

Utilizarea echipamentului de protecție; respectarea normelor de securitate și sănătate la locul de muncă, normelor de prevenire și stingere a incendiilor și principiilor ergonomice în organizarea locului de muncă

Materiale, echipamente necesare realizării temei propuse:

Autovehicul

Trusa de scule, lavete

Multimetru

Bujii incandescente 5.Echipamente de protecție.

Grilă de evaluare:

Criterii de evaluare 1

Indicatori de realizare 2

Punctaj acordat

Criterii de evaluare pentru proba practică

1. Primirea sarcinilor de lucru și organizarea locului de muncă

Alegerea materialelor necesare executării lucrării

10 p

Alegerea S.D.V.-urilor necesare executării lucrării

10 p

Amenajarea ergonomică a locului de muncă

10 p

2. Realizarea sarcinii de lucru

Respectarea succesiunii logice a operațiilor: verificarea funcționalității bujiilor incandescente pe autovehicul, demontarea fișelor, demontarea bujiei / bujiilor defecte, montarea bujiei / bujiilor noi, montarea fișelor.

10 p

Realizarea corectă a operațiilor: verificarea funcționalității bujiilor incandescente pe autovehicul,

demontarea fișelor, demontarea bujiei / bujiilor defecte, montarea bujiei / bujiilor noi, montarea fișelor.

20 p

Utilizarea corespunzătoare a mijloacelor de lucru și materialelor necesare executării lucrării

10 p

Verificarea calității lucrării

5 p

Aplicarea reglementărilor privind S.S.M. și P.S.I. la locul de muncă.

5 p

3. Prezentarea lucrării executate

Utilizarea adecvată a limbajului tehnic în comunicarea cu privire la sarcinile realizate.

Argumentarea alegerii SDV–urilor necesare realizării sarcinilor de lucru primite.

Descrierea modului de lucru, inclusiv precizarea reglementărilor privind S.S.M. și P.S.I. aplicabile în cadrul sarcinilor de lucru executate.

10p

Total

100 p

Criteriile de evaluare sunt enunțuri asociate competențelor/rezultatelor învățării care specifică cu mai multă exactitate rezultatele elevului, prin indicarea unor standarde prin care se poate măsura

nivelul

de dobândire a competenței. Fiecărui criteriu i se alocă un punctaj maxim.

Fiecare criteriu este detaliat prin indicatori de realizare, definiți în relație cu competențele/rezultatele învățării. Fiecărui indicator i se alocă un număr de puncte. Suma punctelor indicatorilor este egală cu punctajul maxim al criteriului.

Bibliografie

Gheorghe Frațilă, Mariana Frațilă, Ștefan Samoilă –

Automobile. Cunoaștere, întreținere și reparare , Editura Didactică și Pedagogică, București, 2008

Ovidiu

Câmpian ș.a, –

Noțiuni de bază privind cunoașterea automobilelor , Editura Universității Transilvania Brașov, 2004

Alexandru-Grigore Pisoschi ș.a, –

Cunoașterea generală a autovehiculelor , Tipografia Universității din Craiova, 2002

Oprisa-Stanescu, P.D.

Autovehicule electrice, hibride si cu pile de combustie , Editura Politehnica Timișoara, 2015

Racicovschi, V., Danciu, G., Chefneux, M.,

Automobile electrice si hibride , Editura Electra 2007

Marinescu, D.G.,

Sisteme neconventionale de propulsie si transport , Editura Universității din Pitești, 2003

Roșca, R.,

Sisteme neconventionale de propulsie si transport , Editura Gheorghe Asachi, 2003

Ehsani M., Gao Y., Gay S. Emadi A.,

Modern Electric, Hybrid Electric and Fuel Cell Vehicles, Fundamentals, Theory and Design , CRC Press, 2005

Emadi A.,

Advanced Electric Drive Vehicles , CRC Press, 2014

Husain, I.,

Electric and Hybrid Vehicles: Design Fundamentals,

CRC Press, 2010

Leitman, S.,

Brant B., Build Your Own Electric Vehicle , McGraw Hill Education Europe, 2013

Warner, M.,

The Electric Vehicle Conversion Handbook , Penguin Putnam Inc, 2011

*** –

Norme interne de service auto, cărți tehnice ale automobilelor, cataloage de componente

Link-uri utile:

www.e-automobile.ro

learnengineering.org/

autodoc24.ro - YouTube

www.wisc-online.com/learn/technical/automotive-technology

MINISTERUL EDUCAȚIEI

CENTRUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PROFESIONAL ȘI TEHNIC

Anexa nr. 3 la OME nr. 3161 din 18.02.2022

CURRICULUM

pentru clasa a X-a

ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL

Domeniul de pregătire profesională: MECANICĂ

2022

GRUPUL DE LUCRU:

Ing. Nicoleta ANASTASIU

profesor, grad I, Colegiul Tehnic ,,Radu Negru”, Galați

Ing. Daniela Gabriela BURDUȘEL

Ing. Carmen Felicia Olivia CALINESCU

profesor, grad I, Colegiul Tehnic Mecanic ,,Grivița”, București

profesor, grad I, Colegiul Tehnic de Aeronautică ,,Henri Coandă”, București

Ing. Diana GHERGU

profesor, grad I, Colegiul Tehnic Energetic București

Ing. Camelia Carmen GHEȚU

profesor, grad I, Colegiul Tehnic ”Mircea cel Bătrân”, București

Ing. Anca GORDIN STOICA

Profesor, grad I, Colegiul UCECOM, Spiru Haret, București Ing. Melania FILIP

profesor dr., grad I, Colegiul Tehnic ,,Mircea Cristea”, Brașov Ing. Maria IONICĂ

profesor, grad I, Liceul Tehnologic ASTRA Pitești

Ing.Carmen MĂRGINEAN

profesor, gradul I, Liceul Tehnologic ,,Constantin Brâncoveanu”,

Brăila

Ing. Jeaneta Steluța MAIDANIUC

profesor,Grad I, Colegiul Tehnic ,,Latcu Vodă”, Siret

Ing.Valentina MIHAILOV

profesor, grad didactic I, Colegiul Tehnic Energetic Bucuresti Ing. Carmen PETROIU

profesor, grad I, Liceul Tehnologic ,,Constantin Brâncoveanu”,

Târgoviște

Ing. Mona Aliss RUDNIC

Profesor, grad I, Colegiul Tehnic ”Dinicu Golescu”, București Ing. Maria SALAI

profesor, grad I, Colegiul Tehnic Reșița

Ing. Elena SANDU

profesor, grad I, Liceul de Transporturi Ploiești

Ing. Gheorghe BARBU

profesor, gradul I, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto,

Craiova

Ing. Georgeta BĂRBĂLAU

Profesor inginer, gradul I, Colegiul Tehnic „D. Leonida”,

București

Ing. Nicoleta GAIDOȘ

profesor inginer, grad didactic I, Colegiul Tehnic „Mircea cel

Bătrân”, București

Ing. Alina MELNIC

profesor inginer gradul I, Liceul Tehnologic de Transporturi

Auto, Timișoara

Ing. Angela OSAIN

profesor, gradul I, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto,

Timișoara

Coordonare CNDIPT:

CECILIA LUIZA CRĂCIUN – Inspector de specialitate curriculum CARMEN RĂILEANU – Inspector de specialitate curriculum

NOTĂ DE PREZENTARE

Acest curriculum se aplică pentru calificarea

OPERATOR MONTATOR SUBANSAMBLE

corespunzătoare domeniului de pregătire profesională Mecanică:

Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menționate.

Nivelul de calificare conform Cadrului Național al Calificărilor – 3 Corelarea dintre unitățile de rezultate ale învățării și module:

Unitatea de rezultate ale învățării – tehnice generale (URI)

Denumire modul

URÎ 4. Măsurarea mărimilor tehnice specifice proceselor industriale

MODUL I. Măsurări tehnice

URÎ 5. Realizarea desenului tehnic pentru organe de mașini

MODUL II. Reprezentarea organelor de mașini

URÎ 6. Realizarea asamblărilor mecanice

MODUL III. Asamblări mecanice

PLAN DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Clasa a X-a

Învățământ profesional Aria curriculară Tehnologii

Domeniul de pregătire profesională:

MECANICĂ

Cultură de specialitate și pregătire practică

Modul I. Măsurări tehnice

Total ore/an:

224

din care: Laborator tehnologic

Instruire practică

128

Modul II. Reprezentarea organelor de mașini

Total ore/ an :

128

din care: Laborator tehnologic

Instruire practică

Modul III. Asamblări mecanice

Total ore/an:

320

din care: Laborator tehnologic

- Instruire practică

256

Total ore/an = 21 ore/săpt. x 32 săptămâni = 672 ore/an

Stagiu de pregătire practică

–

Curriculum în dezvoltare locală

Modul IV.*

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

_ _ _ _ _ _ _ _ _

Total ore/an:

270

Total ore/an = 9 săptămâni x 5 zile x 6 ore/zi =

270 ore/an

TOTAL GENERAL: 942 ore/an

Notă:

Pregătirea

practică

și

stagiul

pregătire

practică

pot

organizate

atât

operatorul economic/instituția publică parteneră cât și în unitatea de învățământ, în funcție de condițiile locale.

MODULUL I. MĂSURĂRI TEHNICE

Notă introductivă

Modulul

„Măsurări tehnice”,

componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Mecanică , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un număr de

224 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

64 ore/an

– laborator tehnologic

128 ore/an

– instruire practică

Modulul

„Măsurări tehnice”

3, din domeniul de pregătire profesională

Mecanică , sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 4. MĂSURAREA MĂRIMILOR TEHNICE SPECIFICE PROCESELOR INDUSTRIALE

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

4.1.1.

4.2.1.

4.2.2.

4.2.3.

4.2.4.

4.2.5.

4.2.22

4.3.1.

4.1.3.

4.2.15

4.2.16

4.2.17

4.2.18

4.2.19

4.2.20

4.2.21

4.2.22

4.2.23

4.3.1.

4.3.2.

4.3.3.

4.3.4.

4.3.5.

4.3.6.

4.3.7.

4.3.8.

Noțiuni fundamentale din teoria măsurătorilor

Mărimi fizice

Unități de măsură

Sistemul Internațional de Unități de măsură

Multiplii și submultiplii

Procesul de măsurare și componentele sale

Procesul de măsurare

Componentele procesului de măsurare: mijloace de măsurare (clasificare, caracteristici), metode de măsurare, alegerea metodelor și a mijloacelor de măsurare.

Erori de măsurare - tipuri, cauze, relații matematice de determinare.

Precizia prelucrării și a asamblării pieselor

Precizia dimensională

Dimensiuni, abateri, toleranțe

Asamblarea alezajelor cu arborii. Ajustaje

Precizia formei geometrice a suprafețelor

Precizia poziției suprafețelor

Rugozitatea suprafețelor

4.1.2.

4.2.6.

4.2.7.

4.2.8.

4.2.9.

4.2.10.

4.2.11.

4.2.12.

4.2.13.

4.2.14.

4.2.22

4.2.23

4.3.1.

4.3.2.

4.3.3.

4.3.4.

4.3.5.

4.3.6.

4.3.7.

4.3.8.

componente; metode de măsurare);

Mijloace de măsurare și control utilizate pentru realizarea pieselor conform documentației tehnice (principii de funcționare și caracteristici tehnice)

Măsurarea și controlul dimensiunilor liniare (definiție; unități de măsură; mijloace de măsurare și control: măsuri terminale, șublere, micrometre, comparatoare mecanice- comparatoare cu cadran, comparatoare de interior, minimetre, ortoteste, pasametre, aparate cu amplificare optică - optimetru, microscoape de atelier, microscoape universale; metode de măsurare)

Măsurarea și controlul unghiurilor (noțiunea de unghi, unități de măsură, mijloace de măsurare și control a unghiurilor - clasificare, descriere, principiul de funcționare, părți componente; metode de măsurare)

Măsurarea și controlul suprafețelor (noțiunea de suprafață, unități de măsură, mijloace de măsurare și control a suprafețelor - clasificare, descriere, principiul de funcționare, părți componente; metode de măsurare)

Măsurarea mărimilor mecanice:

Măsurarea forțelor (noțiunea de forță, unități de măsură, mijloace de măsurare și control a forțelor - clasificare, descriere, principiul de funcționare, părți componente; metode de măsurare);

Măsurarea maselor (noțiunea de masă, unități de măsură, mijloace de măsurare și control a maselor - clasificare, descriere, principiul de funcționare, părți componente; metode de măsurare );

Măsurarea presiunilor (noțiunea de presiune, unități de măsură, mijloace de măsurare și control a presiunilor- clasificare, descriere, principiul de funcționare, părți componente; metode de măsurare);

Măsurarea mărimilor cinematice:

Măsurarea vitezei (noțiunea de viteză liniară și unghiulară, unități de măsură, mijloace de măsurare și control a vitezei - clasificare, descriere, principiul de funcționare, părți componente; metode de măsurare);

Măsurarea turației (noțiunea de turație, unități de măsură, mijloace de măsurare și control a turației - clasificare, descriere, principiul de funcționare, părți componente; metode de măsurare);

Măsurarea accelerației (noțiunea de accelerație, unități de măsură, mijloace de măsurare și control a accelerației - clasificare, descriere, principiul de funcționare, părți componente; metode de măsurare);

Măsurarea debitului (noțiunea de debit, unități de măsură, mijloace de măsurare și control a debitului - clasificare, descriere, principiul de funcționare, părți componente; metode de măsurare);

Măsurarea temperaturii (scări de temperatură, unități de măsură, mijloace de măsurare și control a temperaturii - clasificare,

descriere,

principiul

funcționare,

părți

Măsurarea și controlul filetelor:

Elementele filetelor

Metode de verificare a filetelor

Calibre filetate

Măsurarea și controlul diametrului mediu la arborii filetați cu: micrometru de filete, prin metoda celor trei sârme, cu microscopul universal

Măsurarea și controlul pasului cu ajutorul microscopului de atelier, al pasametrelor

Dispozitive cu comparator pentru verificarea alezajelor filetate

Măsurarea și controlul roților dințate

Metode de verificare a roților dințate

Măsurarea și controlul roților dințate cilindrice: micrometrul de roți dințate, șublerul de roți dințate, șabloane de roți dințate.

Mijloace de măsurat și verificat mărimi electrice

A parate analogice pentru măsurarea mărimilor electrice (principiul general de functionare, schema bloc, tipuri constructive, simboluri folosite pentru marcare, caracteristici tehnice și metrologice, domenii de măsurare );

Aparate digitale

pentru măsurarea mărimilor electrice

(principiul general de funcționare, schema bloc,

tipuri constructive, simboluri folosite pentru marcare, caracteristici tehnice și metrologice, domenii de măsurare );

Multimetre analogice și numerice;

Măsurarea intensității curentului electric: unități de măsură, metode de măsurare directe și indirecte, aparate pentru măsurarea intensității: ampermetre de curent continuu, ampermetre de curent alternativ, multimetre analogice sau digitale, montarea ampermetrelor în circuit, extinderea domeniului de măsurare la ampermetre.

Măsurarea tensiunii electrice: unități de măsură, metode de măsurare, aparate pentru măsurarea tensiunii: voltmetre de tensiune continuă, voltmetre de tensiune alternativă, multimetre analogice sau digitale, montarea voltmetrelor în circuit, extinderea domeniului de măsurare la voltmetre.

Măsurarea rezistenței electrice: unități de măsură, metode de măsurare: directă, indirectă, de comparație, aparate pentru măsurarea rezistenței: ohmetre analogice sau digitale, megaohmetre, multimetre analogice și digitale.

Măsurarea puterii electrice: unități de măsură, metode de măsurare, aparate pentru măsurarea puterii electrice: wattmetre electrodinamice, wattmetre de inducție.

Măsurarea energiei active: unități de măsură, metode de măsurare, aparate pentru măsurarea energiei: contoare de energie electrică.

Norme de SSM, de protecția mediului și PSI specifice operațiilor de măsurare și control utilizate pentru realizarea pieselor conform documentației tehnice

instrumente și AMC-uri folosite pentru măsurarea parametrilor specifici ai mașinilor, utilajelor și instalațiilor: șubler, micrometru, comparator cu cadran, comparator de interior, comparator pentru verificarea circularității alezajelor, ortotest, pasametru, cale plan paralele, calibre, lere, cale unghiulare, echere, raportor universal, planimetru polar, termometre de sticlă cu lichid, termomanometre, termometre cu rezistență, termometre cu termoelemente, pirometre optice, pirometre de radiație totală, manometre cu elemente elastice, traductoare de presiune, dinamometre cu elemente elastice, dinamometre hidraulice, dinamometre pneumatice, traductoare de forță, tahometre, vitezometre, calibre filetate, micrometru pentru filete, microscopul universal, micrometrul optic de roți dințate, sublerul de roți dințate, ampermetre, voltmetre, ohmetre, wattmetre, contor electric;

mijloace didactice: videoproiector, calculator, soft-uri educaționale,

manuale, auxiliare curriculare, suport de curs, fișe de lucru, fișe de documentare, fișe ajutătoate, planșe didactice, reviste de specialitate, documentație tehnică (desene de execuție, fișe tehnologice, cărți tehnice, dicționare de termeni tehnici, normative specifice, fișe individuale de instructaj de SSM și PSI, standarde tehnice, standarde de calitate) etc.

documente specifice legate de întreținerea, manipularea și depozitarea AMC-urilor.

planșe, machete, materiale video cu

AMC-uri folosite pentru măsurarea parametrilor specifici ai mașinilor, utilajelor și instalațiilor;

materiale: seturi de piese mecanice, planșe, machete.

Sugestii metodologice

Conținuturile modulului

,,Măsurări tehnice”

trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, diferențiată, ținând cont de particularitățile colectivului cu care se lucrează și de nivelul inițial de pregătire.

Modulul

,,Măsurări tehnice”

Pregătirea practică, desfășurată în cabinete/laboratoare tehnologice/ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la agentul economic are importanță deosebită în dobândirea rezultatelor învățării prevăzute în Standardul de pregătire profesională al calificării.

Aceste activități de învățare vizează:

aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive și operatorii ale elevilor, pe exersarea potențialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire și educație;

îmbinarea și alternarea sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual, tehnica muncii cu fișe) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuția Panel, metoda cvintetului, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;

folosirea unor metode care să favorizeze relația nemijlocită a elevului cu obiectele cunoașterii, prin recurgerea la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activitățile de documentare, modelarea, observația/ investigația dirijată etc.;

Pentru atingerea rezultatelor învățării pot fi derulate următoarele activități de învățare:

elaborarea de referate interdisciplinare;

activități de documentare;

vizionări de materiale video (filme didactice, documentare video, cd/ dvd – uri);

problematizarea;

învățarea prin descoperire;

activități practice;

studii de caz;

elaborarea de proiecte;

activități bazate pe comunicare și relaționare;

activități de lucru în grup/ în echipă.

Un exemplu de metodă didactică ce poate fi folosită în activitățile de învățare este

metoda JIGSAW (MOZAICUL)

Jigsaw (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau “metoda grupurilor interdependente” (A. Neculau, 1998), este o strategie bazată pe învățarea în echipă (team-learning). Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în același timp și responsabilitatea transmiterii informațiilor asimilate, celorlalți colegi.

Structurile cooperative de tip mozaic presupun formarea unor grupuri cooperative, în cadrul cărora fiecare membru al grupului devine expert în anumite probleme specifice materialului propus spre învățare.

Principiul metodei

grupuri cooperative (distribuirea materialelor);

grupuri expert (învățare și pregătire);

grupuri cooperative (predare și verificare).

Schema specifică :

Etapele metodei

Formarea grupurilor cooperative și distribuirea materialelor de lucru

Profesorul împarte tema de studiu în 4 subteme

Elevii sunt impărțiți în grupuri cooperative de câte 4-5 elevi, în funcție de numărul de subteme. Grupurile cooperative pot fi constituite prin diferite metode: profesorul s olicită elevilor să alegă un

număr de la 1 la 4 (sau 5 în funcție de numărul de subteme) sau să își aleagă fiecare o culoare/ sau un ale simbol distinctiv, după care, distribuie fiecărui elev materialul ce conține detalierea subtemei corespunzătoare numărului/culorii/simbolului său.

Fiecare membru al unui grup cooperativ primește o subtemă pe care trebuie să o studieze din punctul de vedere propriu.

Formarea grupurilor de experți și pregătirea prezentărilor

Elevii care au același număr/culoare/simbol respectiv aceeași subtemă de abordat, se vor constitui în grupuri de experți (numărul grupurilor de experți va fi același cu numărul de subteme stabilite).

Membrii grupului cooperativ devin experți pe acea subtemă pe care o studiază/analizează/prezintă.

Fiecare grup de experți ia cunoștință și se focalizează doar pe subtema care i-a fost atribuită de către profesor.

În timpul în care membrii unuia dintre grupurile de experți desfășoară un astfel de proces, membrii celorlalte grupuri de experți se află într-un proces similar, doar că ei trebuie să devină experți pe o altă subtemă.

Grupul de ”experți” 1

Grupul de ”experți” 2

Grupul de ”experți” 3

Grupul de ”experți” 4 subtema 1

subtema 2

subtema 3

subtema 4

Realizarea prezentărilor (predarea) și verificarea rezultatelor învățării

După ce fiecare grupă de experți își realizează sarcinile, sub îndrumarea profesorului, se refac grupurile cooperative. În această etapă, fiecare elev este ”expert” în câte o subtemă, pe care o va prezenta, ”preda” întregului grup; modalitatea de transmitere trebuie să fie concisă, stimulativă, atractivă.

Este foarte important ca profesorul să monitorizeze predarea, pentru a fi sigur că informația se transmite corect și că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări; stimulează cooperarea, asigură implicarea, participarea tuturor membrilor

Grup cooperativ 1

Grup cooperativ 2

Grup cooperativ 3

Grup cooperativ 4

lui, experți în diferite probleme.

Fiecare membru al grupului cooperativ are sarcina de a reține cunoștințele pe care le transmit colegii

Evaluarea

complexitatea temei), profesorul

solicită elevilor să demonstreze ceea ce au învățat.

Evaluarea se poate realiza printr-un test, prin răspunsuri orale la întrebările adresate de profesor, printr-o prezentare a materialului predat de colegi, prin elaborarea unui eseu etc.

La sfârșitul activității (care se poate derula pe parcursul unei ore sau mai multe în funcție de

EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII – METODA JIGSAW (MOZAICUL)

Tema: Comparatorul cu cadran

REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII VIZATE

CUNOȘTINȚE

4.1.2.

Mijloace de măsurare și control utilizate pentru realizarea pieselor conform documentației

tehnice (principii de

funcționare

și

caracteristici

tehnice):

Mijloace

măsurare și control

pentru lungimi;

ABILITĂȚI

Selectarea mijloacelor de măsurare și control specifice pentru lungimi

Utilizarea mijloacelor de măsurare și control pentru lungimi

Corelarea aparatului de măsură cu mărimea de măsurat și cu domeniul de variație al mărimii de măsurat;

4.2.10.

Efectuarea reglajelor

inițiale ale aparatelor de masură în funcție de natura mărimii măsurate și de domeniul de variație al

acesteia;

4.2.22.

Utilizarea corectă a vocabularului comun și a celui de specialitate.

ATITUDINI

Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă ;

Asumarea inițiativei în rezolvarea unor probleme.

Asumarea,

în cadrul echipei de la locul

muncă,

a responsabilității pentru

sarcina

de lucru primită;

Formarea grupurilor cooperative și distribuirea materialelor de lucru

Pregătirea, de către profesor, a materialului de studiu pentru tema

Comparatorul cu cadran

Profesorul realizează o fișă-expert în care trece cele 4 subteme propuse, fișă care va fi oferită fiecărei echipe pentru studiu. Cele 4 subteme propuse sunt:

Părți componente ale comparatorului cu cadran

Principiul de funcționare

Măsurarea sau verificarea cu comparatorul cu cadran

Citirea comparatorului

Elevii sunt impărțiți în grupuri cooperative de câte 4, fiecărui membru al unui grup cooperativ fiindu-i repartizată una din subtemele de mai sus pe care trebuie să o studieze.

Formarea grupurilor de experți și pregătirea prezentărilor

Membrii grupului cooperativ devin experți pe subtema care le-a fost repartizată (sau și-au ales-o), pe care urmează să o studieze/analizeze/prezinte.

Fiecare grup de experți se focalizează pe subtema de studiat. În cadrul grupului experții conlucrează pentru înțelegerea tuturor aspectelor subtemei, participă activ, se implică

în realizarea sarcinilor de învățare.

Realizarea prezentărilor (predarea) și verificarea rezultatelor învățării

După ce fiecare grupă de experți își realizează sarcinile sub îndrumarea profesorului, se refac grupurile cooperative. Fiecare elev din grup, ”expert” în câte o subtemă, o va prezenta, ”preda” întregului grup.

Evaluarea

Profesorul va adresa întrebări și va antrena elevii să răspundă.

Profesorul va solicita elevilor realizarea unui eseu structurat cu tema ”Comparatorul cu cadran” precizând structura de idei a eseului.

Profesorul poate evalua, pe baza unei Fise de observare atitudinea elevilor pe parcursul derulării activității conform unei Scale de clasificare

FIȘĂ DE OBSERVARE A ATITUDINII ELEVULUI

Criteriul de observare

Calificativ

1. Respectarea procedurilor de lucru

2. Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă

3. Asumarea inițiativei în rezolvarea unor probleme;

4. Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a responsabilității pentru sarcina de lucru primită

5. Atitudinea față de colegi și cadrul didactic

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea rezultatelor învățării poate fi:

Continuă:

Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învățare ale elevilor.

Planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeași perioadă de timp.

Va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoștințele, abilitățile și atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională.

Finală:

Realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârșitul procesului de predare/ învățare și care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor.

Sugerăm următoarele

instrumente de evaluare continuă :

fișe de observație;

fișe de lucru;

fișe de documentare;

fișe de autoevaluare/ interevaluare;

eseul;

referatul științific;

proiectul;

activități practice;

teste docimologice;

lucrări de laborator/ practice.

Sugerăm următoarele

instrumente de evaluare finală :

proba practică;

proiectul;

studiul de caz;

portofoliul;

testele sumative;

Se recomandă ca în parcurgerea modulului să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ cât și de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învățării. Elevii vor fi evaluați în ceea ce privește atingerea rezultatelor învățării specificate în cadrul modulului.

Un exemplu de instrument de evaluare este proba practică.

PROBĂ PRACTICĂ

Tema probei practice: Măsurarea cu șublerul

Efectuați măsurarea piesei cilindrice date, înscrieți valorile obținute pe desenul de execuție și completați tabelul de valori.

Dimensiuni de măsurat

Precizia măsurării

Valoare obținută

Mijloc de măsurare utilizat

Concluzii

0,1

0.02

0,02

0,1

0,05

0,1

Sarcini de lucru:

Citirea desenului de execuție și identificarea cotelor care trebuie măsurate

Selectarea mijloacelor de măsurare necesare

Realizarea măsurării cotelor D1, D2, D3, D4, D5, L1, L2, L3, L4, L5 cu precizia cerută

Completarea tabelului de valori

Respectarea normelor de sănătate și securitate în muncă

Argumentarea alegerii mijloacelor de măsurare necesare executării măsurării piesei utilizând termenii de specialitate

Timp de lucru 30 minute.

Notă: Pentru derularea activității profesorul va pune la dispoziția elevilor un număr corespunzător de piese, desene de execuție și mijloace de măsurare.

GRILĂ DE EVALUARE

Criterii de evaluare

Indicatori de evaluare

Punctaj

1. Primirea și planificarea sarcinii de lucru

1.1. Citirea desenului de execuție al piesei

10 puncte

1.2. Identificarea cotelor care trebuie măsurate

10 puncte

1.3. Selectarea mijloacelor de măsurare necesare

5 puncte

2. Realizarea sarcinii de lucru

2.1. Executarea operațiilor de măsurare a cotelor solicitate

30 puncte

2.2. Completarea tabelului de valori

20 puncte

2.3. Respectarea normelor de sănătate și securitate în muncă

5 puncte

3. Prezentarea sarcinii de lucru

3.1. Argumentarea alegerii mijloacelor de măsură necesare executării măsurării piesei

10 puncte

3.2. Utilizarea vocabularului de specialitate în prezentarea sarcinii de lucru

10 puncte

FIȘĂ DE OBSERVARE A ATITUDINII ELEVULUI

Criteriul de observare

1. A realizat sarcina de lucru în totalitate

2. A lucrat în mod independent

3. A cerut explicații suplimentare sau ajutor profesorului

4. A înlăturat nesiguran ጔ a în alegerea mijloacelor de măsurare

5. S-a adaptat condi ጔ iilor de lucru din laborator

6. A demonstrat deprinderi tehnice:

- viteză de lucru

- siguranța în mânuirea mijloacelor de măsurare

Bibliografie

Tănăsescu Mariana, Gheorghiu Tatiana

- Măsurări tehnice, Editura ARAMIS, 2005;

Dodoc P.

– Metrologie generală, E.D.P. București, 1979;

Conf. univ. dr. Cristian Păun , ”Metode de predare/învățare bazate pe stimularea creativității”;

Ioan Cerghit

– ”Metode de învățământ”, Editura Polirom, 2006.

Oprea Crenguța-

Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, 2009

MODUL II. REPREZENTAREA ORGANELOR DE MAȘINI

Notă introductivă

Modulul

„Reprezentarea organelor de mașini”,

componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Mecanică , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un numărul de

128 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

64 ore/an

– laborator tehnologic

Modulul

„Reprezentarea organelor de mașini”

Mecanică,

sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 5 – REALIZAREA DESENULUI TEHNIC PENTRU ORGANE DE MAȘINI

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

5.1.1.

5.2.1.

5.3.1.

5.3.2 .

5.3.3 .

5.3.4 .

5.3.5 .

5.3.6.

5.3.7 .

5.3.8.

5.1.2.

5.2.2.

5.2.3 .

5.1.3 .

5.2.4 .

3. Notarea tratamentului termic

5.1.4.

5.2.5.

5.2.6.

4. Precizarea regulilor de reprezentare la scară a pieselor

Starea suprafețelor (rugozitatea) pieselor tehnice

Notarea stării suprafețelor:

Indicații generale privind alegerea și prescrierea rugozității;

Simboluri pentru notarea stării suprafeței.

Înscrierea datelor privind starea suprafețelor:

Indicarea parametrilor de profil;

Indicarea altor date privind starea suprafeței.

Reguli de înscriere pe desen a datelor privind starea suprafețelor.

Reprezentarea, cotarea și notarea filetelor și flanșelor

Reprezentarea și cotarea filetelor:

Elementele caracteristice ale filetelor;

Reprezentarea filetelor;

Cotarea filetelor;

Notarea filetelor.

Reprezentarea și cotarea flanșelor: 2.2.1.Flanșa cilindrică;

Flanșa pătrată:

Flanșa triunghiulară;

Flanșă ovală.

5.2.7.

5.2.8.

5.2.9 .

5.1.5.

5.2.10.

5.2.11.

5.2.12.

5.2.13.

5.1.6.

5.2.14.

5.2.15.

5.2.16.

5.2.17.

5.2.18.

5.2.19.

5.2.20.

Scări numerice de reprezentare utilizate în desenul tehnic;

Fazele alcătuirii desenului la scară:

Alegerea scării ;

Determinarea formatului;

Desenarea proiecțiilor.

Exerciții de întocmire a desenului la scară.

Reprezentarea și cotarea organelor de asamblare și a asamblărilor folosite în construcția de mașini

Reprezentarea asamblărilor nituite:

Reprezentarea și cotarea principalelor tipuri de nituri;

Reprezentarea asamblărilor nituite. 5 . 2.Reprezentarea asamblărilor sudate:

Reprezentarea îmbinărilor sudate;

Metoda de reprezentare simplificată a îmbinărilor sudate;

Reguli de întocmire a desenelor pentru piesele sudate.

Reprezentarea asamblărilor filetate:

Reprezentarea, notarea și cotarea principalelor elemente folosite la asamblările filetate;

Reprezentarea obișnuită a asamblărilor cu piese filetate;

Reprezentarea simplificată și prin simboluri a asamblărilor prin șuruburi.

Reprezentarea asamblărilor prin pene:

Reprezentarea și cotarea penelor longitudinale;

Reprezentarea asamblărilor cu pene longitudinale;

Reprezentarea și cotarea penelor transversale;

Reprezentarea asamblărilor cu pene transversale.

Reprezentarea asamblărilor cu elemente elastice:

Reprezentarea arcurilor;

Desenul de execuție al arcurilor elicoidale;

Reprezentarea asamblărilor cu arcuri elicoidale.

Reprezentarea și cotarea organelor de transmitere a mișcării de rotație și a puterii mecanice

Reprezentarea și cotarea arborilor și axelor:

Reprezentarea și cotarea arborilor;

Reprezentarea și cotarea axelor (osiilor);

Reprezentarea asamblărilor prin caneluri (arbori și butuci canelați):

Reguli de reprezentare și cotare a arborilor și butucilor canelați;

Reprezentarea asamblărilor de arbori și butuci canelați.

Reprezentarea lagărelor:

Reprezentarea și cotarea lagărelor cu alunecare;

Reprezentarea și cotarea lagărelor cu rostogolire;

Elemente și dispozitive de ungere;

Elementeși dispozitive de etanșare.

Reprezentarea roților dințate și roților pentru curea, cablu și lanț:

Elemente fundamentale ale roților dințate;

Reguli generale de reprezentare a roților dințate;

Reprezentarea și cotarea roților dințate cilindrice;

Reprezentarea și cotarea roților dințate conice;

Reprezentarea roții melcate și a șurubului melc;

Reprezentarea roților de transmisie cu elemente flexibile.

Reprezentarea angrenajelor:

Reprezentarea angrenajelor cilindrice;

Reprezentarea angrenajelor conice și melcate;

Reprezentarea convențională a angrenajelor.

Reprezentarea transmisiilor prin elemente flexibile:

Transmisie prin curele plate;

Transmisie prin curele trapezoidale;

Transmisie prin cablu;

Transmisie prin lanț cu eclise.

Instrumente și materiale specifice reprezentării organelor de asamblare : planșetă, riglă gradată, echere, compasuri, florare, creioane, gumă de șters, hârtie de desen;

Seturi de corpuri geometrice, piese

Organe de mașini și diferite asamblări ale acestora;

Suport de curs, fișe de lucru, fișe de documentare, planșe didactice, reviste de specialitate

Videoproiector, calculator, soft-uri educaționale, prezentări PowerPoint.

Sugestii metodologice

Conținuturile programei modulului

,, Reprezentarea organelor de mașini”

trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferențiată, ținând cont de particularitățile colectivului cu care se lucrează și de nivelul inițial de pregătire.

Modulul

,, Reprezentarea organelor de mașini”

are o structură elastică, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfășura în laboratoare sau/și în cabinete de specialitate din unitatea de învățământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unitățile de rezultate ale învățării, menționate mai sus.

Acestea vizează următoarele aspecte:

îmbinarea și o alternanță sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul și lucrul individual) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei, etc.;

folosirea unor metode care să favorizeze relația nemijlocită a elevului cu obiectele cunoașterii, prin recurgere la modele concrete;

însușirea unor metode de informare și de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învățare continuă.

Pentru

atingerea

obiectivelor

și

dezvoltarea

cunoștințelor,

abilităților

și aptitudinilor/competențelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi folosite următoarele medode de predare-învățare:

metode de comunicare orală: expozitive, interogative (conversative sau dialogate), discuțiile și dezbaterile, problematizarea;

metode de comunicare bazate pe limbajul intern (reflecția personală);

metode de comunicare scrisă (tehnica lecturii);

metode de explorare a realității:

metode

explorare

nemijlocită

(directă)

realității:

observarea

sistematică

și independentă; experimentul; învățarea prin cercetarea documentelor și vestigiilor istorice;

metode de explorare mijlocită (indirectă) a realității: metode demonstrative; metode de modelare;

metode bazate pe acțiune (operaționale sau practice):

metode bazate pe acțiune reală/autentică): exercițul; studiul de caz; proiectul sau tema de cercetare; lucrările practice;

metode de simulare (bazate pe acțiune fictivă): metoda jocurilor, metoda dramatizărilor; învățarea pe simulatoare.

metode care stimulează creativitatea: brainstorming, jocul didactic, explozia stelara, metoda pălăriilor gânditoare, caruselul, multi-voting, metoda poramidei, masa rotunda, interviul de grup, studiul de caz, incidentul critic, Phillips 4/4, tehnica 4/3/5, controversa creativă, tehnica acvariului, tehnica focus-grup, ”Patru colțuri”, metoda Frisco, “Sinectica”, ”Buzz-groups” , metoda ”Delphi”.

METODA ”MATRICEA CONCEPTUALĂ”

Matricea conceptuală se folosește pentru a reprezenta conținutul unui termen necunoscut. Structura unei astfel de matrici poate include: cuvântul, explicația înțelesului acelui cuvânt, un exercițiu de utilizare corectă a semnificației noului cuvânt într-un context și un desen care să ilustreze sensul cuvântului nou învățat.

CUVÂNTUL

EXERCIȚIU DE UTILIZARE CORECTĂ A SEMNIFICAȚIEI NOULUI CUVÂNT ÎNTR-UN CONTEXT

EXPLICAȚIA ÎNTELESULUI CUVÂNTULUI

DESEN CARE SĂ ILUSTREZE SENSUL CUVÂNTULUI NOU

ÎNVĂȚAT

EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII –

METODA ”MATRICEA CONCEPTUALĂ”

Tema:

. REPREZENTAREA ȘI COTAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE NITURI

REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII VIZATE

CUNOȘTINȚE

5.1.5. Reprezentarea și cotarea organelor de asamblare și a asamblărilor folosite în realizarea ansamblurilor (nituri și asamblările nituite, asamblări sudate, asamblări filetate, pene și asamblările prin pene, asamblările cu elemente elastice)

ABILITĂȚI

5.2.10.

Utilizarea regulilor de reprezentare și cotare a niturilor și a asamblărilor nituite pentru întocmirea desenului la scară

ATITUDINI

5.3.7 .Asumarea inițiativei în rezolvarea unor probleme

5.3.8. Asumarea responsabilității în ceea ce privește respectarea normelor generale utilizate la întocmirea desenului la scară a organelor de mașini

Profesorul anunță tema:

Reprezentarea și cotarea principalelor tipuri de nituri

Elevii completează în mod individual, în cele trei cadrane, definiția și notarea niturilor și un desen care să ilustreze un nit cu cap tronconic.

NIT CU CAP TRONCONIC

Nit 10 X 40 STAS 801-80

Exemplu de notare a unui nit din oțel cu cap tronconic, cu d=10 mm și l=40 mm se notează astfel:

Nitul este format din două părți: tija nitului, de formă cilindrică și capul nitului, cu forme diferite, în funcție de rolul functional al îmbinării;

Notarea niturilor se face prin indicarea diametrului tijei, lungimii tijei și materialului dacă nitul nu este din oțel.

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic măsoară eficiența întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmărește măsura în care elevii și- au format competențele propuse în standardele de pregătire profesională.

Evaluarea poate fi:

Continuă

instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul modulului și de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice.

planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeași perioadă de timp.

va fi realizată de către cadrul didactic pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanță și la condițiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învățării.

Finală

realizată printr-o lucrare cu caracter practic și integrat la sfârșitul procesului de predare/învățare și care informează asupra îndeplinirii nivelului de realizare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor/competen ț elor. Aprecierea lucrării se va realiza

pe baza criteriilor

ș i indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizate în standardul de pregătire profesională al calificării.

Sugerăm următoarele

instrumente de evaluare

continuă:

fișe de observație;

fișe test;

fișe de lucru;

fișe de documentare;

fișe de autoevaluare/interevaluare;

eseul;

referatul științific;

proiectul;

activități practice;

teste docimologice;

lucrări de laborator/practice

Propunem următoarele

instrumente de evaluare finală :

proiectul;

studiul de caz;

portofoliul;

testele sumative.

Se recomandă, ca în parcurgerea modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât și de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învățării. Elevii vor fi evaluați în ceea ce privește atingerea rezultatelor învățării specificate în cadrul modulului.

Exemplu de instrument de evaluare pentru rezultatele învățării prezentate dezvoltat la

Sugestii metodologice

TEST DE EVALUARE

Completați spațiile libere din textele de mai jos astfel incât enunțurile să fie adevărate:

puncte

Notarea niturilor se face prin indicarea ……(1)…….tijei, …(2)……… tijei și….…(3)…….. dacă nitul nu este din oțel.

Nitul este format din două părți : …(4)…... nitului și …(5)

nitului.

Asamblările nituite se reprezintă în ……(6)….., în plan orizontal considerând …(7)………. niturilor îndepărtat printr-o secțiune ………(8)…

făcută prin tijă.

Stabiliți valoarea de adevăr a enunțurilor de mai jos. Notați cu litera A dacă enunțul este adevărat și cu F, dacă este fals.

2 puncte

Asamblările nituite se reprezintă în secțiune în plan vertical, considerând planul de secționare trecând prin axele niturilor.

În desenele la scară redusă, îmbinările nituite nu pot fi reprezentate simplificat.

La îmbinările nituite, niturile se reprezintă în situația finală, adică după batere.

În secțiune longitudinală, niturile nu se hașurează.

Reprezentați un nit cu cap semirotund, indicând elementele componente

3 puncte NOTĂ:

Timp de lucru: 30 de minute. Se acordă 1 punct din oficiu

BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE

Subiectul I (8 X 0,5p=4 puncte)

(1) – diametrului, (2) – lungimii, (3) - materialului

(4) – tija, (5) – capul

(4) – capul , (5) – tija

(6) - vedere, (7) - capul, (8) - transversală

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

0,5 puncte ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă

0 puncte .

Subiectul II (4X0,5=2 puncte)

1 – A; 2 – F; 3 – A; 4 – A

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte

0,5 puncte ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă

0 puncte .

Subiectul III (3 puncte)

Nr. crt.

Criteriu

Punctaj

Reprezentarea corectă a elementelor nitului

2 x 0,5=1

Cotarea nitului

8 X 0,2=1,6

Indicarea elementelor nitului

2 X 0,2=0,4

TOTAL

3 puncte

Bibliografie

Gh. Husein,

Desen tehnic de specialitate , E.D.P., București 1996

Gh. Husein,

Aplicații și probleme de desen tehnic , E.D.P., București 1981

I . Vraca,

Desen Tehnic , E.D.P., București 1979

M. Mănescu, s.a.,

Desen tehnic industrial , Editura economică, 1995

*** Colecție de standarde

Desene tehnice , Editura Tehnică, București 1996

P. Precupețu, C. Dale,

Desen tehnic industrial , Editura Tehnică, București 1990

M. Ionescu, D. Burdușel, ș.a.,

Desen Tehnic,

Editura Sigma, București 2000

Crenguța –Lăcrămioara Oprea- Strategii didactice inovative, Editura Didactică și Pedagogică 2009

MODUL III: ASAMBLĂRI MECANICE

Notă introductivă

Modulul

„Asamblări mecanice”,

componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională

Mecanică , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a X-a, învățământ profesional.

Modulul are alocat un număr de

320 ore/an , conform planului de învățământ, din care:

256 ore/an

– instruire practică

Modulul

„Asamblări mecanice”

Mecanică

sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

Structura modulului

Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 6: REALIZAREA ASAMBLĂRILOR MECANICE

Conținuturile învățării

Rezultate ale învățării (codificate conform SPP)

Cunoștințe

Abilități

Atitudini

6.1.1

6.2.1.

6.2.2.

6.2.3.

6.2.38.

6.3.3.

1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE TEHNOLOGIA ASAMBLĂRII

(structura procesului tehnologic de asamblare, documentația tehnologică necesară realizării operației de asamblare, metode de asamblare, precizia de prelucrare și asamblare, operații pregătitoare aplicate pieselor în vederea asamblării, SDV-uri și utilaje necesare executării operațiilor pregătitoare, norme de protecție a mediului, NSSM specifice operațiilor tehnologice pregătitoare executate în vederea asamblării)

6.1.2.

6.1.2.1.

6.2.4.

6.2.5.

6.2.6.

6.2.7.

6.2.8.

6.2.9.

6.2.10.

6.2.38.

6.2.39.

6.3.1.

6.3.2.

6.3.3.

6.3.4.

6.3.5.

6.3.6.

6.3.7.

6.3.8.

ASAMBLĂRI NEDEMONTABILE

Asamblări prin nituire

clasificarea îmbinărilor nituite;

dimensiunile constructive ale îmbinărilor nituite;

condiții tehnice impuse îmbinărilor nituite;

operații tehnologice pregătitoare aplicate în vederea realizării îmbinărilor nituite;

nituirea manuală (SDV-uri folosite la nituirea manuală, prese manuale de nituit, tehnologia nituirii manuale, NSSM la nituirea manuală);

nituirea mecanică (clasificarea mașinilor de nituit, mașini de nituit: electrice, hidraulice, pneumatice, tehnologia nituirii mecanice, NSSM la nituirea mecanică);

controlul îmbinărilor nituite;

- defectele îmbinărilor nituite și remedierea acestora.

6.1.2.

6.1.2.2.

6.2.11.

6.2.12.

6.2.13.

6.2.14.

6.2.15.

6.2.38.

6.2.39.

6.3.1.

6.3.2.

6.3.3.

6.3.4.

6.3.5.

6.3.6.

6.3.7.

6.3.8.

2.2. Asamblări prin sudare

6.1.2.

6.1.2.3.

6.2.16.

6.2.17.

6.2.18.

6.2.19.

6.2.38.

6.2.39.

6.3.1.

6.3.2.

6.3.3.

6.3.4.

6.3.5.

6.3.6.

6.3.7.

6.3.8.

2.3. Asamblări prin lipire

6.1.2.

6.1.2.4.

6.2.20.

6.2.21.

6.2.22.

6.2.23.

6.2.38.

6.2.39.

6.3.1.

6.3.2.

6.3.3.

6.3.4.

6.3.5.

6.3.6.

6.3.7.

6.3.8.

2.4. Asamblări prin încleiere (cu adezivi)

6.1.3.

6.1.3.1.

6.2.24.

6.2.25.

6.2.26.

6.2.27.

6.2.28.

6.2.38.

6.2.39.

6.3.1.

6.3.2.

6.3.3.

6.3.4.

6.3.5.

6.3.6.

6.3.7.

6.3.8.

6.1.3.

6.1.3.2.

6.2.29.

6.2.30.

6.2.31.

6.2.38.

6.2.39.

6.3.1.

6.3.2.

6.3.3.

6.3.4.

6.3.5.

3.2. Asamblări prin formă

sudabilitatea metalelor și aliajelor metalice;

clasificarea îmbinărilor sudate;

formele și dimensiunile rosturilor;

procedee de sudare prin topire și prin presiune;

clasificarea procedeelor de sudare prin topire;

sudarea manuală cu arc electric (principiu, electrozi de sudare, scule, dispozitive și utilaje pentru sudare, parametrii regimului de sudare, tehnologia sudării cu arc electric, NSSM la sudarea manuală cu arc electric);

defectele îmbinărilor sudate și remedierea acestora;

controlul îmbinărilor sudate (încercări distructive și nedistructive).

avantajele și dezavantajele asamblării prin lipire;

domenii de utilizare;

materiale și aliaje de adaos;

procedee de lipire: lipire moale, lipire tare;

scule și echipamente pentru lipire;

tehnologia îmbinării prin lipire;

controlul îmbinărilor lipite;

NSSM la lipire.

avantajele și dezavantajele asamblării prin încleiere;

domenii de utilizare;

clasificarea adezivilor;

tehnologia îmbinării prin încleiere;

controlul îmbinărilor cu adezivi;

NSSM la asamblarea prin încleiere.

ASAMBLĂRI DEMONTABILE

Asamblări filetate

avantajele și dezavantajele asamblărilor filetate;

siguranța în exploatare a asamblărilor cu șuruburi, prezoane și piulițe;

asigurarea piulițelor împotriva autodesfacerii;

scule folosite la montarea și demontarea asamblărilor filetate;

montarea și demontarea prezoanelor;

tehnologia de execuție a asamblărilor prin filet;

controlul asamblărilor prin filet;

NSSM la realizarea asamblărilor prin filet.

asamblări prin pene

( montarea și demontarea penelor, SDV-uri necesare, NSSM la realizarea asamblărilor prin pene);

asamblări prin caneluri (clasificarea asamblărilor

6.3.6.

6.3.7.

6.3.8.

după forma canelurilor și după modul în care se realizează centrarea canelurilor butucului pe cele ale arborelui, tehnologia de execuție a asamblărilor prin caneluri, SDV-uri necesare, NSSM la realizarea asamblărilor prin caneluri);

6.1.3.

6.1.3.3.

6.2.32.

6.2.33.

6.2.34.

6.2.38.

6.2.39.

6.3.1.

6.3.2.

6.3.3.

6.3.4.

6.3.5.

6.3.6.

6.3.7.

6.3.8.

3.3. Asamblări prin forțe de frecare

6.1.3.

6.1.3.4.

6.2.35.

6.2.36.

6.2.37.

6.2.38.

6.2.39.

6.3.1.

6.3.2.

6.3.3.

6.3.4.

6.3.5.

6.3.6.

6.3.7.

6.3.8.

3.4. Asamblări elastice

asamblări cu profile poligonale (avantajele și dezavantajele asamblării cu profile, tipuri de profile, domeniile de utilizare ale arborilor cu profil K);

asamblări cu știfturi și bolțuri (forme constructive, materiale de execuție, rolul asamblărilor cu știfturi și bolțuri, tehnologii de execuție, NSSM la asamblarea cu știfturi și bolțuri).

asamblări prin strângere pe con (SDV-uri, tehnologie de execuție, controlul asamblării, NSSM la asamblarea prin strângere pe con);

asamblări cu inele tronconice (avantajele și dezavantajele asamblării cu inele tronconice, SDV- uri, tehnologie de execuție, NSSM la asamblarea cu inele tronconice);

asamblări cu brățări elastice (avantajele asamblării cu brățări elastice, tipuri de brățări de strângere, SDV-uri, tehnologie de execuție, NSSM la asamblarea cu brățări elastice).

domenii de utilizare;

montarea arcurilor elicoidale (arcuri comprimate, arcuri tensionate, SDV-uri, tehnologie de execuție, dispozitive necesare precomprimării arcurilor);

tehnologia asamblării și montării arcurilor în foi;

controlul asamblărilor cu arcuri;

NSSM la asamblarea arcurilor.

Lista

minimă

de resurse

materiale (echipamente,

unelte

și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în școală sau la operatorul economic):

Semifabricate:

table, platbande, bare, profile, țevi;

Organe de asamblare

: șuruburi, piulițe, șaibe, pene, știfturi, bolțuri, nituri, inele elastice, brățări elastice;

Materiale de adaos : aliaje de lipit, adezivi, electrozi;

Bancuri de lucru, menghine ;

SDV-uri specifice operațiilor de asamblare

demontabile și nedemontabile: ciocane, căpuitoare și contracăpuitoare, truse de chei, clești, șurubelnițe;

Mijloace de măsurat și verificat : șublere, micrometre, lere de filet, calibre - tampon, calibre inel, rigle, echere;

Utilaje : mașini de găurit stabile și portabile, mașini de nituit, ciocane de lipit, echipamente pentru sudare cu arc electric;

Echipamente de protecție specifice ;

Manuale, auxiliare curriculare, suport de curs, fișe de lucru, fișe de documentare, planșe didactice, reviste de specialitate, documentație tehnică

(desene de execuție, fișe tehnologice, cărți tehnice);

Videoproiector, calculator, softuri educaționale .

Sugestii metodologice

Modulul

„Asamblări mecanice”

Pregătirea practică în cabinete/laboratoare tehnologice/ateliere de instruire practică din unitatea de învățământ sau de la operatorul economic are importanță deosebită în atingerea rezultatelor învățării.

Pentru atingerea rezultatelor învățării vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activități de învățare:

Elaborarea de referate interdisciplinare;

Activități de documentare;

Vizionări de materiale video (casete video, CD/ DVD – uri);

Problematizarea;

Demonstrația;

Investigația științifică;

Învățarea prin descoperire;

Activități practice;

Studii de caz;

Jocuri de rol;

Simulări;

Activități de lucru în grup/ în echipă.

Prin metodele interactive introduse în diferite momente ale lecției, se realizează o învățare activă, acordând un rol dinamic intuiției și imaginației. Rolul profesorului este nu de a preda cunoștințele sau de a prezenta de-a gata soluțiile, ci de a provoca anumite situații, probleme, elevii găsind calea cea mai bună și mai ușoară spre rezolvare.

Activitatea de predare-învățare devine creativă în măsura în care profesorul știe și reușește să medieze între elev și lumea înconjurătoare. În acest context, el poate asigura elevilor săi o învățare creativă, care presupune: inițiativă proprie, muncă independentă, încredere în forțele proprii.

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină “identificarea subiectului cu situația de învățare în care acesta este antrenat” (Ioan Cerghit), ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări și formări.

Se recomandă utilizarea metodelor de stimulare a creativității: Brainstorming, Explozia stelară, Metoda pălăriilor gânditoare, Caruselul, Multi-voting, Masa rotundă, Interviul de grup, Studiul de caz, Incidentul critic,

Phillips 4/4,

Tehnica 6/3/5, Controversa creativă, Tehnica acvariului, Tehnica focus-grup, ”Patru colțuri”, Metoda Frisco, Matricea conceptuală, “Sinectica”, ”Buzz-groups”, metoda ”Delphi”, Metoda ciorchinelui, Discuția panel.

Un exemplu de metodă de predare/învățare bazată pe stimularea creativității este

TEHNICA LOTUS (Floarea de nufăr) .

Reprezentarea direcției de organizare a Tehnicii Lotus

Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale, pentru alte 8 flori de nufăr. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare. Atfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuiesc dezvoltate noi conexiuni și concepte.

Diagrama Lotus

Etapele tehnicii Lotus :

Construirea diagramei, conform figurii prezentate;

Scrierea temei centrale în centrul diagramei;

Participanții se gândesc la ideile sau aplicațiile legate de tema centrală. Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală, de la A la H, în sensul acelor de ceasornic;

Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane (“flori de nufăr”);

Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale și consemnarea lor în diagramă. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane (“flori de nufăr”);

Etapa evaluării ideilor. Se analizează diagramele și se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ și cantitativ. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicații și teme de studiu în lecțiile viitoare.

EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII –TEHNICA LOTUS

Tema: Asamblări prin nituire

REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII VIZATE

CUNOȘTINȚE

Asamblări nedemontabile

Asamblări nituite

ABILITĂȚI

Alegerea

SDV- urilor necesare executării asamblării

prin

nituire manuală;

Utilizarea

SDV- urilor

în

vederea asamblării

prin

nituire manuală;

Nituirea manuală a semifabricatelor;

Verificarea îmbinărilor

nituite realizate;

Remedierea

defectelor

îmbinărilor nituite.

ATITUDINI

Colaborarea cu membrii

echipei

de lucru,

în

scopul îndeplinirii

sarcinilor de la locul de muncă;

6.3.5.

Respectarea termenelor/timpului de realizare a sarcinilor;

6.3.7.

Respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă.

Profesorul anunță tema centrală:

Asamblări prin nituire

Elevii au câteva minute de gândire în mod individual, după care se va proceda la completarea orală a celor 8 idei secundare ale temei centrale, pe baza dialogului și consensului desfășurat între elevi și profesor. Ideile secundare se trec în diagramă.

F. Controlul îmbinărilor nituite

Condiții tehnice impuse

îmbinărilor nituite

G.Defectele îmbinărilor nituite

B. Dimensiunile constructive ale îmbinărilor nituite

Asamblări prin nituire

D. Nituirea manuală

Nituirea mecanică

H. Remedierea defectelor

îmbinărilor nituite

Clasificarea îmbinărilor nituite

Colectivul se împarte apoi în 8 grupe de câte 3, 4 sau 5 elevi fiecare, în funcție de numărul de elevi din clasă.

Ideile secundare devin teme centrale pentru fiecare din cele 8 grupuri constituite. Astfel, fiecare grup lucrează independent, la dezvoltarea uneia dintre ele, exercițiu creator la care participă toți membrii grupului.

3. Găurirea tablelor

6. Debavurarea

7. Ștemuirea

2. Trasarea centrelor găurilor

D. Nituirea manuală

4. Așezarea tablelor în

vederea îmbinării lor prin nituire

5. Nituirea tablelor

8. Controlul îmbinării nituite

executate

1. Pregătirea operației de nituire

(de exemplu: – grupul A are de găsit 8 idei pentru tema A; grupul B are de găsit 8 idei pentru tema B, etc);

Sugestii privind evaluarea

Evaluarea poate fi:

Continuă

instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcție de specificul modulului și de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice.

planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeași perioadă de timp.

Finală

ș i indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizate în standardul de pregătire profesională al calificării.

Sugerăm următoarele

instrumente de evaluare

continuă:

fișe de observație;

fișe test;

fișe de lucru;

fișe de documentare;

fișe de autoevaluare/interevaluare;

eseul;

referatul științific;

proiectul;

activități practice;

teste docimologice;

lucrări de laborator/practice

Propunem următoarele

instrumente de evaluare finală :

proiectul;

studiul de caz;

portofoliul;

testele sumative.

Evaluarea finală a unității de rezultate ale învățării tehnice generale ” REALIZAREA ASAMBLĂRILOR MECANICE ” se va realiza în conformitate cu criteriile și indicatorii de realizare prevăzuți în Standardul de pregătire profesională.

Exemplu de instrument de evaluare pentru rezultatele învățării prezentate dezvoltat la

Sugestii metodologice :

PROBĂ PRACTICĂ

Executați piesele din tablă de oțel OL 37, conform desenelor de execuție de mai jos și apoi realizați asamblarea lor prin nituire.

Sarcini de lucru:

Citirea desenelor de execuție ale pieselor;

Alegerea S.D.V.- urilor și utilajelor necesare executării pieselor;

Alegerea niturilor și a S.D.V - urilor necesare asamblării prin nituire a pieselor;

Executarea operațiilor pregătitoare;

Executarea pieselor prin operații de lăcătușerie;

Executarea asamblării prin nituire a pieselor;

Controlul asamblării nituite executate;

Respectarea normelor de sănătate și securitate în muncă.

Argumentarea alegerii S.D.V - urilor și utilajelor necesare executării pieselor care urmează a fi nituite utilizând vocabularul de specialitate

NOTĂ

Timp de lucru: 90 de minute.

GRILĂ DE EVALUARE

Criterii de evaluare

Indicatori de evaluare

Punctaj

1. Primirea și planificarea sarcinii de lucru

1.1. Citirea desenelor de execuție ale pieselor;

10 puncte

1.2. Alegerea S.D.V.- necesare executării pieselor

urilor

și utilajelor

5 puncte

1.3. Alegerea niturilor și a S.D.V - urilor necesare asamblării prin nituire a pieselor

5 puncte

2. Realizarea sarcinii de lucru

2.1. Executarea operațiilor pregătitoare

15 puncte

2.2. Executarea pieselor lăcătușerie

prin

operații de

15 puncte

2.3. Executarea asamblării prin nituire a pieselor

15 puncte

2.4. Controlul asamblării nituite executate

10 puncte

2.5. Respectarea normelor de sănătate și securitate în muncă

10 puncte

3. Prezentarea sarcinii de lucru

3.1. Argumentarea alegerii S.D.V - urilor și utilajelor necesare executării pieselor care urmează a fi nituite

5 puncte

3.2. Utilizarea vocabularului de specialitate în prezentarea sarcinii de lucru

10 puncte

FIȘĂ DE OBSERVARE A ATITUDINII ELEVULUI

Criteriul de observare

1. A realizat sarcina de lucru în totalitate

2. A lucrat în mod independent

3. A cerut explicații suplimentare sau ajutor profesorului

4. A înlăturat nesiguran ጔ a în alegerea SDV-urilor necesare

5. S-a adaptat condi ጔ iilor de lucru din laborator

6. A demonstrat deprinderi tehnice:

- viteză de lucru

- siguranța în mânuirea S.D.V.- urilor și utilajelor necesare executării pieselor

Bibliografie

M. Pavelescu,

Asamblări mecanice

– manual pentru clasa a XI-a ,

Editura Didactică și Pedagogică, București, 2007;

M. Manole, M.G. Ionescu, ș.a.,

Asamblări mecanice

– manual pentru clasa a XI-a, Editura Akademos Art, București, 2007;

M. Constantin, A. Ciocîrlea-Vasilescu,

Asamblări mecanice

– manual pentru clasa a XI-a, Editura CD Press, București, 2007;

www.scribd.com/document/127033650/

- Cristian Păun - Metode de predare/învățare bazate pe stimularea creativității;

Ioan Cerghit – Metode de învățământ, Editura Polirom, 2006

Conținută de

Completarea grilei se face astfel: pentru fiecare elev supus observației într-un anumit interval de timp (1 –primul minut pentru elevul A; 2 – următorul minut pentru elevul B, etc), se consemnează inițiala prenumelui în coloana corespunzătoare comportamentului manifestat de elev.

Completarea grilei pentru comportamente observate se face astfel: pentru fiecare elev supus observației se consemnează gradul de manifestare a comportamentelor observate (1 – scăzut, 2 – mediu, 3 -ridicat).

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.