Decizia nr. 46/2000

Articolul 29

alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările ulterioare, text criticat prin excepția de neconstituționalitate, prevede: "Construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale trec fără plata, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor și în administrarea primăriilor."

Curtea retine ca, după republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998,

Legea nr. 18/1991

a fost modificată și completată prin mai multe acte normative, care însă nu privesc textul ce face obiectul excepției de neconstituționalitate. Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 206 din 30 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 6 martie 2000, decizie prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor menționate. În aceasta decizie Curtea a reținut următoarele:

-

Legea fondului funciar nr. 18/1991

este o lege anterioară Constituției; asa fiind, regimul constituțional actual nu se poate aplica asupra modului de constituire a dreptului de proprietate prin funcționarea prevederilor acestei legi, deoarece, astfel, ar insemna să se încalce unul dintre principiile de baza ale Constituției - neretroactivitatea legii -, prevăzut de art. 15 alin. (2), principiu ce se aplică și Legii fundamentale. Pe cale de consecința, prevederile art. 41 din Constituție nu pot avea ca urmare desființarea unui drept de proprietate constituit anterior intrării în vigoare a Constituției, dispozițiile acesteia aplicându-se numai în ceea privește regimul acestui drept.

-

Articolul 29

alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991

face parte din acele dispoziții legale care și-au epuizat substanța din momentul intrării lor în vigoare, în înțelesul ca, în același moment, bunurile pe care textul le-a avut în vedere au trecut, fără plata, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor și în administrarea primăriilor. Trecerea s-a făcut, neîndoielnic, de plin drept;

Legea fondului funciar nr. 18/1991

fiind preconstitutionala, efectele textului menționat și-au găsit deplina aplicare înainte de intrarea în vigoare a Constituției.

Aceste considerente își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, neintervenind elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței Curții.

Autorul excepției pretinde ca textul criticat contravine și prevederilor art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Conținutul acestor dispoziții este următorul:

- Art. 17 din Declarația Universala a Drepturilor Omului:

"1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singura, cat și în asociere cu alții.

2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa";

- Art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

Curtea constata ca cele doua texte invocate de autorul excepției cuprind principii referitoare la dreptul de proprietate. Or, în cauza de fața, atât asupra construcțiilor ce apartinusera fostelor cooperative agricole, cat și asupra bunurilor din patrimoniul acestora, foștii proprietari nu aveau, la momentul aplicării

art. 29 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, un drept de proprietate. Bunurile respective apartinusera în proprietate unor persoane juridice, ale căror drepturi luasera naștere sub imperiul unor reglementări legale anterioare. De aceea, și sub acest aspect, critica este neîntemeiată.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alineatul ultim din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "RAW STAR" - S.R.L., cu sediul în orașul Techirghiol, în Dosarul nr. 2.518/1999 al Judecătoriei Constanta.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2000.