Decizia nr. 843/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Romeo Vulpe în Dosarul nr. 2.215/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 530D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 4 iunie 2020 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 26 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.215/2/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Romeo Vulpe în cadrul soluționării unei cauze de contencios administrativ formulate în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea raportului de evaluare emis la data de 18 martie 2016.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

sunt neconstituționale, deoarece sintagma „comerciant persoană fizică“ nu echivalează cu sintagma „persoană fizică autorizată“. Astfel, regimul juridic al persoanelor fizice autorizate este reglementat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008

privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, iar din prevederile art. 1 ale acestui act normativ reiese că se referă la „activitatea economică“ a „persoanelor fizice autorizate“. Totodată, potrivit

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 , activitatea economică cuprinde activitatea agricolă, industrială sau comercială, iar, potrivit

art. 2 lit. i) , persoana fizică autorizată este persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege. Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că „activitatea de comerț, comercială, de comerciant este doar una dintre formele de activitate ce poate fi desfășurată de o persoană fizică autorizată, alături de cea agricolă sau industrială“. Totodată, din prevederile

art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008

rezultă că nu toate persoanele fizice autorizate au calitatea de comerciant. Mai mult, acest text de lege face trimitere la prevederile fostului art. 7 din Codul comercial, care se aplică prin coroborare cu fostul art. 3 din Codul comercial. Acest din urmă articol enumeră activitățile ce reprezintă acte de comerț și prin care este justificată calitatea de comerciant, din care se desprinde concluzia că nu toate activitățile economice reprezintă fapte de comerț. Autorul excepției arată că desfășura activitatea circumscrisă codului CAEN 0111 - Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și plantelor producătoare de semințe oleaginoase. Or, aceste activități nu reprezintă acte sau fapte de comerț și, în consecință, nici persoana fizică autorizată nu are calitatea de comerciant. Cu toate acestea, se arată că Agenția Națională de Integritate susține că s-a aflat în stare de incompatibilitate, însă aceste susțineri sunt bazate pe lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a textelor de lege criticate. Această concluzie este sporită de faptul că, după intrarea în vigoare a noului Cod civil, acesta a abrogat Codul comercial, care definea actele de comerț și, legat de acestea, și comerciantul.

6.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă că partea introductivă a

art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

avea, la data întocmirii raportului de evaluare de către Agenția Națională de Integritate (18 martie 2016), următorul cuprins: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...].“ Ulterior, partea introductivă a

art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

a fost modificată prin

articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017

pentru modificarea

Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017. În prezent, dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

au următorul cuprins: „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: [...] g) calitatea de comerciant persoană fizică;“. Însă, ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și de dispozițiile aplicabile cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiect al acesteia îl constituie dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 , în forma anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 87/2017 .

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind statul român,

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și

art. 53 alin. (2)

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiilor

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate din aceleași perspective invocate și în cauza de față, Curtea pronunțând, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017,

Decizia nr. 69 din 22 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 4 iulie 2018,

Decizia nr. 212 din 17 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 25 iulie 2018,

Decizia nr. 285 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019,

Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 19 august 2020, sau

Decizia nr. 279 din 4 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1147 din 27 noiembrie 2020.

13.

Pronunțându-se asupra constituționalității dispozițiilor

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 , în forma anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 87/2017 , prin

Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020 , precitată, paragrafele 18 și 19, Curtea a amintit jurisprudența sa constantă, potrivit căreia instituirea incompatibilităților privind aleșii locali este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit

Constituției , în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. Totodată, Curtea a reținut că înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă în același timp o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept. De asemenea, Curtea a reținut că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate, stabilind cu claritate incompatibilități specifice aleșilor locali, dau expresie voinței legiuitorului, care a apreciat că funcțiile publice care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcțiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice.

14.

Cu privire la înțelesul noțiunii de „comerciant“, mai ales prin prisma intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, prin

Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020 , precitată, paragraful 20, Curtea a amintit jurisprudența sa, potrivit căreia înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauza dedusă judecății (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 167 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27). Totodată, așa cum a reținut Curtea, în

Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 , precitată, paragraful 28, calificarea unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată, de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun ( art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

și

art. 6 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011).

15.

Având în vedere acestea, prin

Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020 , paragraful 21, precum și prin

Decizia nr. 285 din 7 mai 2019 , paragraful 39, Curtea a constatat că nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , sub aspectul lipsei de claritate și previzibilitate a normelor de lege criticate, nu este întemeiată.

16.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 21 alin. (3) din Constituție

și ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin

Decizia nr. 285 din 7 mai 2019 , precitată, paragraful 46, Curtea a statuat că acestea se referă la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială. Or, textele criticate instituie - fără a avea vreo legătură cu accesul la justiție - un caz de incompatibilitate a primarilor, viceprimarilor, președinților și vicepreședinților consiliului județean, nereferindu-se așadar la garanțiile dreptului la un proces echitabil (a se vedea și

Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020 , paragraful 22).

17.

Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la

art. 53 din Constituție , Curtea a reținut că stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, în realitate, o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ci o garanție de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care îndeplinesc funcții publice, prin asigurarea imparțialității, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 22 iulie 2013, sau

Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 , precitată, paragraful 31). Ca atare, norma constituțională invocată nu are incidență în cauză.

18.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Romeo Vulpe în Dosarul nr. 2.215/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 87/2017

pentru modificarea

Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2021.