Decizia nr. 845/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, excepție ridicată de Ștefan Dorin Caravelea în Dosarul nr. 2.343/107/2018 al Tribunalului Alba - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 609D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 635D/2019, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate ridicată de același autor în Dosarul nr. 2.859/107/2018 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 635D/2019 la Dosarul nr. 609D/2019, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că dispozițiile din

Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor prevăd dreptul magistraților la locuință de serviciu, iar dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

reglementează condițiile de exercitare a acestui drept, fără a fi neconstituționale. Cât privește invocarea

art. 115 alin. (6) din Constituție , arată că dispozițiile criticate nu afectează regimul unor instituții fundamentale ale statului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

Prin Încheierea nr. 54/CC/F din 13 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.343/107/2018, și Încheierea din 15 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.859/107/2018, Tribunalul Alba - Secția I civilă și, respectiv, Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Ștefan Dorin Caravelea în cadrul soluționării unei acțiuni civile având ca obiect obligarea pârâtului Tribunalul Timiș la decontarea chiriei aferente lunii septembrie 2018, respectiv în cadrul soluționării unei cauze de contencios administrativ, formulată în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a județului Timiș, având ca obiect acțiunea în anularea Deciziei nr. 28 din 10 septembrie 2018 a Camerei de Conturi a județului Timiș.

8.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece contravin prevederilor

art. 16 alin. (1)

și ale

art. 115 alin. (6) din Constituție . În acest sens se arată că

art. 79 alin. (6) din Legea nr. 303/2004

prevede în mod clar, fără nicio discriminare, dreptul judecătorilor de a beneficia de o locuință de serviciu. Or, prin

art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

se introduce o condiționare a acestui drept, ceea ce afectează regimul unei instituții fundamentale a statului. Cu privire la aspectele care vizează regimul unei instituții fundamentale a statului se invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 ,

nr. 230 din 9 mai 2013

sau

nr. 1.105 din 21 septembrie 2010 .

9.

În concluzie, se susține că

Legea nr. 303/2004

„reglementează regimul instituțiilor fundamentale ale statului, iar

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , deși prevede în preambulul ei, ca scop al reglementării, acela de înlăturare a unor discriminări, în concret modifică

art. 79 din Legea nr. 303/2004 , condiționând acordarea dreptului la o locuință de serviciu în funcție de averea judecătorului, a soției acestuia sau a copilului aflat în întreținere“. Astfel, dispozițiile criticate instituie o diferență de tratament juridic „strict raportându-se la averea judecătorului, a soției acestuia sau a copilului aflat în întreținere“, ceea ce contravine prevederilor

art. 16 alin. (1) din Constituție , sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul egalității în fața legii și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea discriminării. Astfel, așa cum a statuat Curtea Constituțională, dacă discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalități discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului.

10.

Tribunalul Alba - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederile criticate nu modifică

art. 79 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 , deoarece dreptul la închirierea locuinței de serviciu nu este afectat prin faptul stabilirii condițiilor de atribuire a unei astfel de locuințe. Această condiție a fost menținută și prin

Legea nr. 45/2007

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Așadar, dispozițiile criticate nu încalcă

art. 115 alin. (6) din Constituție , deoarece nu vizează structura organizatorică, funcționarea, competențele, statutul ori salarizarea personalului, ci stabilesc condițiile exercitării dreptului la atribuirea unei locuințe de serviciu, aplicabile și dreptului la compensarea diferenței dintre chiria care s-ar stabili pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii. Referitor la încălcarea

art. 16 din Constituție

se arată că dreptul de compensare a diferenței de chirie nu instituie un tratament juridic diferit pe criteriul averii, întrucât este conferit tuturor judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților-asistenți cărora, deși îndeplineau condițiile legale, nu li s-a acordat locuință de serviciu. În acest sens se invocă argumentele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 241 din 16 martie 2010.

11.

Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, prin raportare la dispozițiile

art. 16 alin. (1)

și ale

art. 115 alin. (6) din Constituție , precum și la cele ale

art. 14 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În esență, se arată că

art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

modifică

art. 79 din Legea nr. 303/2004

care reglementează regimul instituțiilor fundamentale ale statului, condiționând acordarea dreptului la o locuință de serviciu judecătorilor și procurorilor în funcție de averea acestora, a soției/soțului sau a copilului aflat în întreținere, aspect care încalcă dispozițiile constituționale invocate.

12.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.

Avocatul Poporului și-a exprimat punctul de vedere în Dosarul nr. 635D/2019, apreciind, în esență, că dispozițiile criticate sunt constituționale.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: „Judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora, precum și magistrații-asistenți au dreptul la atribuirea unei locuințe de serviciu dacă, în localitatea unde își desfășoară activitatea, aceștia, soțul/soția sau copiii aflați în întreținerea lor nu beneficiază de locuință proprietate personală ori nu li s-a atribuit locuință de către autoritățile administrației publice locale“.

17.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi și

art. 115 alin. (6)

privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, reglementează, în titlul III, drepturile și îndatoririle judecătorilor și procurorilor. Un astfel de drept este cel prevăzut de

art. 79 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 , potrivit căruia „Judecătorii și procurorii au dreptul la închirierea locuințelor de serviciu. Locuințele de serviciu aflate în proprietatea sau administrarea Ministerului Justiției și unităților subordonate, precum și cele aflate în proprietatea sau în administrarea Ministerului Public nu pot fi cumpărate de judecători, procurori sau orice alți salariați ai acestor instituții“.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

reglementează drepturile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției și prevede, la

art. 22 , că judecătorii, procurorii și personalul asimilat acestora, precum și magistrații-asistenți au dreptul la atribuirea unei locuințe de serviciu „dacă, în localitatea unde își desfășoară activitatea, aceștia, soțul/soția sau copiii aflați în întreținerea lor nu beneficiază de locuință proprietate personală ori nu li s-a atribuit locuință de către autoritățile administrației publice locale“. Potrivit

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , „Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, cărora nu li s-a acordat locuință de serviciu de către ordonatorii principali de credite, au dreptul, în condițiile

art. 22 , la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii. Acest drept nu are caracter salarial și nu se impozitează. Compensarea nu se acordă în cazul în care contractul de închiriere este încheiat cu rude de gradul I sau II. În situații excepționale, determinate de inexistența unui fond locativ adecvat în localitatea unde își desfășoară activitatea, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuință situată în altă localitate din circumscripția aceleiași curți de apel.“

19.

Din analiza conținutului normativ al acestor două texte cuprinse în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , Curtea observă că

art. 22

instituie dreptul la locuință de serviciu al magistraților, iar

art. 23

prevede dreptul la compensarea chiriei, în ipoteza în care magistraților nu li s-a acordat locuință de serviciu, situație în care se aplică aceeași condiție sine qua non de acordare a dreptului, și anume aceea ca, „în localitatea unde își desfășoară activitatea, magistratul, soțul/soția sau copiii aflați în întreținerea lor să nu beneficieze de locuință proprietate personală ori să nu li se fi atribuit locuință de către autoritățile administrației publice locale“. Curtea constată că dreptul magistraților la locuință de serviciu sau, în cazul în care aceasta nu poate fi asigurată, la compensarea chiriei nu este un drept constituțional, ci este un drept stabilit de lege, un beneficiu acordat magistraților în virtutea statutului lor. Având în vedere

natura juridică a acestui drept, legiuitorul este în măsură să stabilească și condițiile de acordare a acestuia, evident cu respectarea principiilor și prevederilor constituționale. Or, condiția de a nu avea o locuință proprietate personală în localitatea unde își desfășoară activitatea - condiție impusă pentru acordarea dreptului la locuință de serviciu - reprezintă o limită firească impusă de legiuitor, ținând cont de scopul pentru care a fost instituit acest drept, și anume asigurarea pentru magistrat a unei locuințe în localitatea unde acesta își desfășoară activitatea. Faptul că dispozițiile

art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

prevăd această condiție de acordare a dreptului magistraților la locuință de serviciu nu încalcă nicio prevedere constituțională.

20.

Referindu-se la acest drept al magistraților, prin

Decizia nr. 241 din 16 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010, Curtea a reținut că „rațiunea legii este aceea de a veni în sprijinul persoanelor care ocupă funcțiile de judecători, procurori, personal asimilat acestora sau magistrați-asistenți cu acordarea unor facilități privind asigurarea unei locuințe, în măsura în care acestea nu dețin personal, ori prin membrii familiei, o locuință în localitatea unde își desfășoară activitatea. Întrucât [...] nu este vorba de un drept fundamental, legiuitorul a avut libertatea de a decide limitele și condițiile acordării acestui beneficiu. De aceea nici nu poate fi pusă în discuție restrângerea vreunui drept“. De asemenea, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu prevede nicio diferențiere sau discriminare, toate persoanele aflate în ipoteza normei fiind supuse acelorași condiții legale.

21.

În prezenta cauză, autorul excepției susține că dispozițiile criticate contravin

art. 16 alin. (1) din Constituție , deoarece ar institui discriminări între persoane, pe criteriul averii. Curtea reține că această critică este neîntemeiată, deoarece instituirea condiției ca, în localitatea unde își desfășoară activitatea, magistratul, soțul/soția sau copiii aflați în întreținerea lor să nu beneficieze de locuință proprietate personală ori să nu li se fi atribuit locuință de către autoritățile administrației publice locale, condiție sine qua non pentru acordarea dreptului magistraților la decontarea chiriei, nu instituie discriminări între persoane aflate în aceeași situație, pe criteriul averii, ci reprezintă o condiție firească, fără de care nu ar fi îndeplinit scopul acordării dreptului în discuție, și anume acela de asigurare a unei locuințe pentru un magistrat în localitatea unde își desfășoară activitatea. Astfel magistrații care au o locuință proprietate personală și cei care nu beneficiază de aceasta nu sunt în aceeași situație juridică din perspectiva scopului pentru care se acordă dreptul la compensarea chiriei.

22.

În final, referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea

art. 115 alin. (6) din Constituție , prin afectarea regimului unei instituții fundamentale a statului, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată, deoarece instituirea de către legiuitor a condițiilor de acordare a dreptului la locuință al magistraților nu ține de reglementarea regimului unei instituții fundamentale a statului. Astfel, deși instanțele judecătorești sunt instituții fundamentale ale statului, reglementarea unor condiții de acordare a dreptului la compensarea chiriei magistraților nu reprezintă un aspect care să țină de organizarea și funcționarea instanțelor.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ștefan Dorin Caravelea în Dosarul nr. 2.343/107/2018 al Tribunalului Alba - Secția I civilă și în Dosarul nr. 2.859/107/2018 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și constată că dispozițiile

art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secția I civilă și Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2021.