Decizia nr. 559/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria-Eleonora Centea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Adrian Lala în Dosarul nr. 4.186/325/2018 al Judecătoriei Timișoara. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.145D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar concluzii scrise în susținerea admiterii criticilor formulate.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Se arată, în esență, că reglementarea criticată nu contravine normelor invocate din Legea fundamentală, iar instituirea prezumției prevăzute de reglementarea criticată se întemeiază pe importanța și semnificația obligației stabilite de legiuitor în cuprinsul

art. 78 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prin care conducătorul auto este înștiințat cu privire la consecințele faptei interzise de legiuitor, precum și la prezumția care operează în cazul nerespectării legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.186/325/2018, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adrian Lala cu prilejul judecării unei cauze penale având ca obiect săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale în condițiile în care nu este menționat un interval de timp în care conducătorului auto îi este interzis consumul de alcool și alte substanțe după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice, instituindu-se astfel o prezumție împotriva inculpatului, și anume aceea că, în situația în care a consumat băuturi alcoolice după participarea la un accident de circulație, se prezumă că respectiva alcoolemie era la momentul producerii accidentului. Or, în opinia autorului excepției, această prezumție este în contradicție cu

Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 , care stabilește că, pentru a putea condamna o persoană în temeiul

art. 336 din Codul penal , trebuie stabilită îmbibația alcoolică din sânge de la momentul conducerii autovehiculului. Mai mult, consumarea de băuturi alcoolice după încetarea activității de conducere pe drumurile publice (în locuința personală) este o activitate situată vădit în afara ilicitului penal și nu poate produce nicio consecință cu privire la o conduită anterioară și niciun grad de pericol, nici măcar la nivel abstract, așa încât destinatarul normei juridice nu are posibilitatea reală de a prevedea vreo consecință negativă a acțiunii sale.

7.

Referitor la critica privind dreptul la un proces echitabil, autorul excepției susține că procedura reglementată de

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

este una defectuoasă, contrară

art. 21 alin. (3) din Constituție

și prevederilor

art. 6 paragraful 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și celor ale

art. 7 paragraful 1

din aceeași convenție, care consacră principiul legalității incriminării și pedepsei, având în vedere modalitatea în care probele biologice se pot recolta de către organele de poliție de la conducătorul auto, deoarece se prevede că recoltarea se poate face după un interval de timp neidentificat de legiuitor, dar se impune în sarcina conducătorului auto obligația de a nu consuma băuturi alcoolice „după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.“ Așadar, din modul în care legiuitorul a conceput reglementarea criticată, autorul excepției susține că este lăsat la aprecierea organelor de poliție momentul în care acestea vor preleva probele biologice pentru stabilirea alcoolemiei în sânge de la conducătorul auto implicat într-un accident de circulație, cu consecința restrângerii dreptului la integritate fizică și psihică al persoanei, reglementat în

art. 22 din Constituție . Concentrația de alcool din sânge relevantă pentru stabilirea stării de fapt în care conducătorul auto se găsea la momentul săvârșirii faptei este bineînțeles cea de la momentul în care acesta a condus un vehicul pe drumurile publice, și nu de la un moment ulterior în care acesta este îndreptățit să consume băuturi alcoolice sau nu. Momentul săvârșirii infracțiunii este acela în care conducătorul auto este depistat de către organele de poliție cu privire la săvârșirea faptei, astfel că acela este momentul în care acestuia trebuie să-i fie recoltate probele biologice pentru a se putea stabili cu exactitate dacă acesta consumase alcool anterior sau concomitent cu săvârșirea faptei/dacă acesta avea alcool în sânge în momentul comiterii faptei.

8.

Judecătoria Timișoara apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în această materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 417 din 15 aprilie 2010

și

Decizia nr. 372 din 26 aprilie 2012 , prin care s-a statuat că norma criticată este menită practic să sancționeze o conduită contrară dispozițiilor legale, în considerarea scopului

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

9.

De asemenea, cu privire la regimul probelor, reține că, în jurisprudența sa, exemplu fiind Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunțată în Cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în orice sistem de drept sunt operate prezumții de drept sau de fapt, iar

Convenția

nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. În fine, în ceea ce privește invocarea în susținerea excepției a

Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014 , instanța apreciază că aceasta nu este de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, întrucât prin această decizie Curtea Constituțională a constatat lipsa de protecție a destinatarilor normei penale, în speță

art. 336 alin. (1) din Codul penal , și, prin urmare, lipsa de previzibilitate a normei de incriminare, Curtea statuând că „destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia“. Prin jurisprudența sa referitoare la constituționalitatea

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , instanța de contencios constituțional a constatat însă că norma criticată este menită practic să sancționeze o conduită contrară dispozițiilor legale, în considerarea scopului ordonanței, respectiv ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora, „În situația în care nu sunt respectate dispozițiile

alin. (1) , se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului.“

14.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

în componenta referitoare la calitatea normei juridice, ale

art. 22

- Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și ale

art. 21 alin. (3)

potrivit cărora „Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.“ Se invocă, de asemenea, contrarietatea reglementării criticate cu prevederile

art. 6 paragraful 1

referitor la dreptul la un proces echitabil și ale

art. 7 paragraful 1

privind legalitatea incriminării din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține că prevederile

art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 417 din 15 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 25 mai 2010,

Decizia nr. 372 din 26 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2012, și

Decizia nr. 577 din 9 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.152 din 27 noiembrie 2020, prin care Curtea a constatat că soluția legislativă criticată este constituțională.

16.

Astfel, prin jurisprudența mai sus menționată, Curtea a reținut că prevederile

art. 78 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

instituie pentru conducătorul de autovehicul sau tramvai, instructorul auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere, precum și pentru examinatorul autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile acestuia, implicați într-un accident de circulație, interdicția consumului de alcool sau de substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice. Sancțiunea nerespectării acestei dispoziții legale este prevăzută de

alin. (2) al art. 78 , criticat în prezenta cauză, care instituie prezumția că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului. Este evident că instituirea unei astfel de prezumții se întemeiază pe importanța și semnificația obligației stabilite în

art. 78 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , legiuitorul apreciind că este absolut necesar să interzică orice consum de alcool sau substanțe cu efecte similare după producerea unui accident de circulație, în vederea stabilirii în condiții de maximă operativitate și cu exactitate a condițiilor producerii accidentului, respectiv a stării conducătorului auto la acel moment. Prevederile criticate sunt menite să sancționeze o conduită contrară legii, în considerarea scopului ordonanței de urgență, respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

17.

Referindu-se la regimul probelor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, în Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunțată în Cauza Salabiaku împotriva Franței, că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în orice sistem de drept sunt operate prezumții de drept sau de fapt, iar

Convenția

nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. În cauză, conducătorul auto este avertizat cu privire la consecințele faptei interzise de legiuitor, acesta trebuind să cunoască dispozițiile legale care interzic consumul de alcool, substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea accidentului rutier și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice, precum și prezumția care operează în cazul nerespectării acestora. Absența unei astfel de interdicții ar determina, de altfel, dificultăți în stabilirea cu exactitate a stării conducătorului auto la momentul producerii accidentului, or, determinarea cât mai exactă a acestei stări este deopotrivă în interesul apărării, al organului constatator și, în esență, al respectării principiului aflării adevărului.

18.

Curtea Constituțională a subliniat, totodată, faptul că textul de lege criticat instituie o interdicție în domeniul de reglementare al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , pentru a asigura respectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, și a constatat că normele criticate sunt redactate cu suficientă precizie și claritate, de natură să permită destinatarilor să își conformeze conduita și să înțeleagă consecințele ce decurg din nerespectarea normelor prescrise. Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.

20.

De asemenea, referitor la criticile privind modalitatea de recoltare a probelor biologice, Curtea menționează că, potrivit

art. 88 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , recoltarea mostrelor biologice se face numai în prezența unui polițist rutier, în condițiile

art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală , în interiorul unităților de asistență medicală autorizate și în ambulanțe care au echipaj cu medic ori în autospeciale cu această funcție aparținând Serviciului mobil de urgență, reanimare și descarcerare, sau în interiorul unităților medico-legale.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Lala în Dosarul nr. 4.186/325/2018 al Judecătoriei Timișoara și constată că prevederile

art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 septembrie 2021.