Convenția nr. 129/1969

Articolul 1

1. În sensul prezentei convenții, termenul întreprindere agricolă cuprinde întreprinderi sau părți ale întreprinderilor care au ca obiect agricultura, creșterea animalelor, silvicultura, horticultura, transformarea primara a produselor agricole de către cel care le exploatează sau orice alta forma de activitate agricolă.

2. Dacă este necesar, autoritatea competentă va determina, după consultarea organizațiilor cele mai reprezentative ale celor care angajează și ale lucrătorilor, interesate, dacă acestea exista, linia de demarcare între agricultura, pe de o parte, și industrie și comerț, pe de altă parte, în asa fel încît nici o întreprindere agricolă sa nu ramina în afară sistemului național de inspecție a muncii.

3. În cazurile de neclaritate, dacă convenția se aplică sau nu unei întreprinderi sau unei părți dintr-o întreprindere, problema va fi soluționată de autoritatea competentă.

Articolul 2

În prezenta convenție, termenul dispoziții legale cuprinde, în afară de legislație, hotărîrile arbitrale și contractele colective care au putere de lege și a căror aplicare cade în sarcina inspectorilor muncii.

Articolul 3

Orice stat membru al Organizației Internaționale a Muncii care aplica prezenta convenție trebuie să aibă un sistem de inspecție a muncii în agricultura.

Articolul 4

Sistemul de inspecție a muncii în agricultura se va aplica întreprinderilor agricole în care lucrează lucrători salariați sau ucenici, oricare le-ar fi modul de remunerare, natura, forma sau durata contractului lor de muncă.

Articolul 5

1. Orice stat membru care ratifica prezenta convenție poate ca, printr-o declarație anexată la ratificarea sa, să-și ia obligația sa extindă sistemul sau de inspecție a muncii din agricultura la una sau mai multe dintre categoriile următoare de persoane care lucrează în întreprinderile agricole:

a) fermieri care nu folosesc mina de lucru din afară, dijmasi și alte categorii asemănătoare de lucrători agricoli;

b) persoane asociate la administrarea unei întreprinderi colective, cum sînt membrii unei cooperative;

c) membrii familiei celui care exploatează pămîntul, asa cum sînt definiți de legislația naționala.

2. Drept urmare, orice stat membru care a ratificat prezenta convenție va putea să facă cunoscut directorului general al Biroului Internațional al Muncii o declarație prin care se angajează sa extindă sistemul sau de inspecție a muncii din agricultura la una sau mai multe dintre categoriile de persoane enumerate la paragraful precedent, care n-au fost încă menționate într-o declarație anterioară.

3. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție va indica, în rapoartele pe care este obligat să le prezinte în baza art. 22 al Constituției Organizației Internaționale a Muncii, în ce măsura a dat urmare sau își propune sa dea urmare dispozițiilor convenției în ce privește acele categorii de persoane enumerate la paragraful 1 de mai sus, care nu a făcut obiectul unor astfel de declarații.

Articolul 6

1. Sistemul de inspecție a muncii în agricultura va avea următoarele sarcini:

a) să asigure aplicarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile de muncă ale lucrătorilor în exercitarea profesiei lor, cum sînt dispozițiile privind durata muncii, salariile, repausul săptămînal și concediile, securitatea, igiena și bunăstarea, munca femeilor, a copiilor și a adolescentilor și alte materii conexe, în măsura în care inspectorii de muncă au ca sarcina asigurarea aplicării amintitelor dispoziții;

b) sa furnizeze, celor care angajează și lucrătorilor, informații și sfaturi tehnice asupra mijloacelor cele mai eficiente de respectare a dispozițiilor legale;

c) sa atragă atenția autorității competente asupra defectuozitatilor sau abuzurilor care nu-și găsesc o acoperire corespunzătoare în dispozițiile legale în vigoare și să facă acesteia propuneri privind îmbunătățirea legislației.

2. Legislația naționala poate incredinta inspectorilor muncii din agricultura funcții de asistența sau de control în ce privește aplicarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile de viața ale lucrătorilor și familiilor lor.

3. Dacă inspectorilor muncii din agricultura li se încredințează și alte funcții, acestea nu trebuie să împiedice exercitarea funcțiilor lor principale și nici sa aducă în vreun fel oarecare prejudicii autorității sau imparțialității necesare inspectorilor în relațiile lor cu cei care angajează și cu lucrătorii.

Articolul 7

1. Inspecția muncii în agricultura va fi plasata sub supravegherea și controlul unui organ central, dacă aceasta subordonare este compatibila cu practica administrativă a statului membru.

2. În cazul unui stat federativ, expresia "organ central" poate indica un organ central stabilit fie la nivel federal, fie la nivelul unei dintre entitatile componente ale federației.

3. Inspecția muncii în agricultura va putea fi asigurata, de exemplu:

a) printr-un organ unic de inspecție a muncii, competent pentru toate ramurile activității economice;

b) printr-un organ unic de inspecție a muncii care să aibă o specializare funcțională asigurata prin pregătirea adecvată a inspectorilor însărcinați cu exercitarea funcției lor în agricultura;

c) printr-un organ unic de inspecție a muncii care să aibă o specializare instituțională asigurata prin crearea unui serviciu calificat tehnic al cărui agenți își vor exercita funcțiile lor în agricultura;

d) printr-o inspecție specializată însărcinată cu exercitarea funcțiilor sale în agricultura, dar a carei activitate va fi plasata sub supravegherea unui organ central avînd aceleași prerogative în materie de inspecție a muncii în alte ramuri ale activității economice ca industrie, transporturi și comerț.

Articolul 8

1. Personalul inspecției muncii din agricultura trebuie să fie format din funcționari publici al căror statut și condiții de serviciu să le asigure stabilitatea în funcție și să-i facă independenți față de orice schimbări de guvern și orice influența dăunătoare din afară.

2. Atunci cînd legislația sau practica naționala permit, statele membre au facultatea ca în sistemul lor de protecție a muncii în agricultura sa includă delegați sau reprezentanți ai organizațiilor profesionale a căror activitate va completa pe aceea a funcționarilor publici; acești delegați sau reprezentanți vor beneficia de garanții în ce privește stabilitatea funcțiilor lor și vor fi feriti de orice influența dăunătoare din afară.

Articolul 9

1. Sub rezerva condițiilor stabilite de legislația naționala pentru recrutarea funcționarilor publici, inspectorii muncii din agricultura vor fi recrutati numai pe baza capacității candidaților de a îndeplini sarcinile ce urmează sa și le asume.

2. Mijloacele de verificare a acestei capacități vor fi determinate de către autoritatea competentă.

3. Inspectorii muncii din agricultura trebuie să primească o pregătire profesională adecvată exercitării funcției lor și vor fi luate măsuri pentru a li se asigura în mod corespunzător perfecționarea pe parcursul serviciului.

Articolul 10

Femeile, la fel ca bărbații, pot face parte din personalul serviciilor de inspecție a muncii din agricultura; dacă este necesar, se vor putea stabili sarcini distincte pentru inspectorii bărbați și inspectorii femei.

Articolul 11

Orice stat membru este obligat sa ia măsurile necesare pentru a asigura ca experți și tehnicieni calificați corespunzător și care pot să-și aducă contribuția la soluționarea problemelor care necesita cunoștințe tehnice, sa colaboreze cu inspecția muncii din agricultura, potrivit metodelor socotite ca fiind cele mai adecvate condițiilor naționale.

Articolul 12

1. Autoritatea competența trebuie să ia măsurile necesare pentru a favoriza o cooperare efectivă între serviciile de inspecție a muncii din agricultura și serviciile guvernamentale sau instituțiile publice și alte instituții care pot fi chemate sa desfășoare activități asemănătoare.

2. Dacă împrejurările o cer, autoritatea competentă poate incredinta, ca măsura ajutatoare, unele funcții de inspecție la nivel regional sau local serviciilor guvernamentale corespunzătoare sau instituțiilor publice, sau poate face ca astfel de servicii sau instituții sa participe la respectiva activitate de inspecție, în asa fel încît aplicarea principiilor prezentei convenții sa nu aibă de suferit.

Articolul 13

Autoritatea competența va lua măsurile cuvenite pentru a favoriza colaborarea dintre funcționarii inspecției muncii în agricultura, cei care angajează și lucrători sau organizațiile acestora, dacă ele exista.

Articolul 14

Se vor lua măsuri pentru ca numărul inspectorilor muncii din agricultura să fie suficient spre a putea să asigure exercitarea eficace a funcțiilor serviciului de inspecție. La stabilirea numărului acestor inspectori se va ține seama de:

a) importanța sarcinilor ce urmează a se îndeplini și, în special:

(i) numărul, natura, importanța și situația întreprinderilor agricole supuse controlului inspecției;

(îi) numărul și diversitatea categoriilor de persoane care lucrează în aceste întreprinderi;

(iii) numărul și complexitatea dispozițiilor legale a căror aplicare urmează a fi asigurata;

b) mijloacele materiale de executare puse la dispoziția inspectorilor;

c) condițiile practice în care trebuie efectuate inspecțiile pentru a fi eficace.

Articolul 15

1. Autoritatea competența trebuie să ia măsurile necesare pentru a pune la dispoziția inspectorilor muncii din agricultura:

a) birouri locale de inspecție care să corespundă nevoilor serviciului, accesibile, pe cît posibil, tuturor celor interesați, și amplasate în funcție de situația geografică a întreprinderilor agricole și de existenta de cai de comunicații la indemina;

b) înlesniri de transport necesare exercitării funcției lor, dacă nu exista mijloace de transport public corespunzătoare.

2. Autoritatea competența trebuie să ia măsurile necesare pentru ca inspectorilor de protecție a muncii din agricultura sa li se restituie toate cheltuielile de deplasare și toate cheltuielile accesorii necesare exercitării funcției lor.

Articolul 16

1. Inspectorii muncii din agricultura, purtind asupra lor actele care le atesta funcția, vor fi autorizați:

a) sa pătrundă liber, fără avertisment prealabil, la orice ora din zi sau noapte, în locurile de muncă supuse controlului inspecției;

b) sa pătrundă, în timpul zilei, în orice local în care considera ca exista motive întemeiate pentru efectuarea controlului;

c) sa procedeze la orice investigații, controale sau cercetări apreciate ca necesare, pentru a se asigura ca dispozițiile legale sînt respectate în mod efectiv și, în special:

(i) sa pună întrebări, singuri sau în prezenta martorilor, conducătorului întreprinderii, personalului acesteia sau oricărei alte persoane din cadrul întreprinderii, asupra tuturor problemelor privind aplicarea dispozițiilor legale;

(îi) sa ceara, potrivit modalităților stabilite de legislația naționala, sa li se prezinte toate înscrisurile, registrele și alte documente a căror deținere este prevăzută de legislația referitoare la condițiile de muncă și de viața, în scopul verificării conformitatii acestora cu dispozițiile legale și pentru a le copia sau scoate extrase;

(iii) sa ia pentru analiza mostre din produsele, materiile sau substantele utilizate sau manipulate, cu condiția ca cel care angajează sau reprezentantul acestuia să fie încunoștințat ca materiile sau substantele respective au fost luate în acest scop.

2. Inspectorii nu pot pătrunde, în virtutea alineatelor a) sau b) ale paragrafului precedent, în locuinta particulară a conducătorului unei întreprinderi agricole, afară de cazul în care au acordul acestuia sau sînt în posesia unei autorizații speciale eliberata de autoritatea competentă.

3. Cu ocazia inspecției, inspectorii vor informa despre prezenta lor în întreprindere pe cel care angajează sau pe reprezentantul acestuia, precum și pe lucrători sau reprezentanții lor, în afară de cazul în care apreciază ca o astfel de înștiințare risca sa dăuneze eficacitatii controlului.

Articolul 17

Serviciile de inspecție a muncii din agricultura vor fi chemate sa participe, în cazurile și condițiile prevăzute de autoritatea competentă, la controlul preventiv al noilor instalații, noilor substanțe și al noilor procedee de manipulare sau de transformare a produselor, susceptibile de a constitui un pericol pentru sănătate sau securitate.

Articolul 18

1. Inspectorii muncii din agricultura vor fi autorizați sa ia măsurile destinate eliminării defectiunilor constatate la o instalatie, la o amenajare sau în metodele de lucru din întreprinderile agricole, inclusiv utilizarea substanțelor periculoase, pe care le considera ca ameninta sănătatea sau securitatea.

2. Pentru a putea lua astfel de măsuri, inspectorii vor avea dreptul, dacă măsurile lor nu au fost contestate pe căile judiciare sau administrative prevăzute de legea naționala, sa dispună sau să facă să se dispună:

a) să se aducă instalațiilor, localurilor, utilajelor, echipamentului sau altor aparate, într-un termen fixat, modificările necesare pentru asigurarea aplicării stricte a dispozițiilor legale privind sănătatea și securitatea;

b) să fie luate măsuri imediat executorii, putindu-se merge pînă la încetarea lucrului, în cazurile de pericol iminent pentru sănătate și securitate.

3. Dacă procedura prevăzută la paragraful 2 de mai sus nu este compatibila cu practica administrativă și judiciară a statului membru, inspectorii vor avea dreptul sa sesizeze autoritatea competentă pentru ca aceasta sa dea ordine precise sau sa determine luarea de măsuri imediat executorii.

4. Defecțiunile constatate de către inspector cu ocazia inspectarii unei întreprinderi, precum și măsurile luate în aplicarea paragrafului 2 sau cerute în aplicarea paragrafului 3, trebuie aduse imediat la cunoștința celui care angajează și a reprezentanților lucrătorilor.

Articolul 19

1. Inspecția muncii din agricultura trebuie să fie informată despre accidentele de muncă și cazurile de boli profesionale din sectorul agricol, în cazurile și potrivit procedurii prevăzute de legislația naționala.

2. Dacă este posibil, inspectorii muncii vor fi chemați sa participe la orice ancheta la fața locului asupra cauzelor accidentelor de muncă sau ale bolilor profesionale cele mai grave, în special cele care privesc accidente sau boli provocatoare de moarte sau soldate cu un număr oarecare de victime.

Articolul 20

Dacă legislația naționala nu prevede altfel, inspectorii muncii din agricultura:

a) nu vor avea dreptul să aibă vreun interes, direct sau indirect, în întreprinderile aflate sub controlul lor;

b) vor fi obligați, prin măsuri penale sau disciplinare corespunzătoare, sa nu dezvaluie, chiar după părăsirea funcției, secretele de fabricație sau de comerț ori procedeele de exploatare pe care le-au cunoscut cu ocazia exercitării funcțiilor lor;

c) vor considera ca absolut confidențială sursa oricărei plîngeri care semnaleaza o defectiune, un pericol în procedeele de muncă sau o încălcare a dispozițiilor legale și nu vor divulga celui care angajează sau reprezentantului acestuia ca s-a procedat la efectuarea inspecției ca urmare a unei plîngeri.

Articolul 21

Numărul și natura inspecțiilor efectuate în întreprinderile agricole vor fi determinate de necesitatea de a se asigura aplicarea efectivă a dispozițiilor legale respective.

Articolul 22

1. Persoanele care încalcă sau neglijează respectarea prevederilor legale a căror aplicare face obiectul controlului inspectorilor muncii din agricultura sînt pasibile de urmărire judiciară sau administrativă imediata, fără avertisment prealabil. Totodată, legislația naționala poate să prevadă excepții pentru cazurile în care este necesar un avertisment prealabil dat în vederea remedierii situației sau pentru a determina luarea de măsuri preventive.

2. Inspectorii de muncă pot decide ca, în locul intentarii acțiunii sau recomandarii efectuării urmăririi, sa dea avertismente sau îndrumări.

Articolul 23

Dacă inspectorii muncii din agricultura nu au competența de a intenta acțiuni de urmărire, ei au dreptul de a sesiza direct autoritatea investită să efectueze astfel de urmăriri, prin procese-verbale constatatoare ale incalcarilor dispozițiilor legale.

Articolul 24

Pentru cazurile de încălcare a dispozițiilor legale a căror aplicare face obiectul controlului inspectorilor muncii din agricultura și pentru cazurile de împiedicare a acestor inspectori în exercitarea funcției lor, în legislația naționala vor fi prevăzute sancțiuni corespunzătoare a căror aplicare trebuie să fie efectivă.

Articolul 25

1. Inspectorii muncii sau birourile locale de inspecție, după caz, au obligația de a prezenta autorității centrale a inspecției rapoarte periodice asupra rezultatelor activității lor în agricultura.

2. Aceste rapoarte vor fi întocmite potrivit indicatorilor autorității centrale a inspecției și vor trata subiecte indicate de aceasta autoritate; ele vor fi prezentate cel puțin la termenele indicate de numita autoritate și, în orice caz, cel puțin o dată pe an.

Articolul 26

1. Autoritatea centrala a inspecției va publică un raport anual asupra activității serviciilor de inspecție din agricultura, fie sub forma unui raport separat, fie ca parte componenta a raportului sau anual general.

2. Aceste rapoarte anuale vor fi publicate într-un termen convenabil, care să nu depășească în nici un caz 12 luni de la sfîrșitul anului la care ele se referă.

3. Copii ale rapoartelor anuale vor fi comunicate directorului general al Biroului Internațional al Muncii în termen de 3 luni de la publicarea lor.

Articolul 27

Rapoartele anuale publicate de către autoritatea centrala de inspecție se vor referi în special la următoarele subiecte, în măsura în care aceste subiecte reies din controlul acestei autorități:

a) legi și regulamente care releva competența inspecției muncii din agricultura;

b) personalul inspecției muncii din agricultura;

c) statistici ale întreprinderilor agricole supuse controlului inspecției și numărul persoanelor care lucrează în aceste întreprinderi;

d) statistici ale inspecțiilor efectuate;

e) statistici ale infracțiunilor comise și ale sancțiunilor aplicate;

f) statistici ale accidentelor de muncă și ale cauzelor acestora;

g) statistici ale imbolnavirilor profesionale și cauzelor acestora.

Articolul 28

Ratificarile formale ale prezentei convenții vor fi comunicate directorului general al Biroului Internațional al Muncii, care le va inregistra.

Articolul 29

1. Prezenta convenție nu va obliga decît statele membre ale Organizației Internaționale a Muncii a căror ratificare va fi înregistrată de către directorul general.

2. Ea va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea de către directorul general a cel puțin două ratificări din partea statelor membre.

3. Drept urmare, pentru fiecare stat membru aceasta convenție va intra în vigoare după 12 luni de la data înregistrării ratificării sale.

Articolul 30

1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție poate să o denunțe, la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării inițiale în vigoare a convenției, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internațional al Muncii și înregistrat de acesta. Denunțarea nu-și va produce efectul decît după un an de la înregistrarea sa.

2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție și care, timp de un an după expirarea perioadei de 10 ani menționată la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de denunțare prevăzută de prezentul articol, va fi ținut pentru o noua perioada de 10 ani și, drept urmare, va putea sa denunțe prezenta convenție la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condițiile prevăzute de prezentul articol.

Articolul 31

1. Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizației Internaționale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor și denuntarilor care îi vor fi comunicate de către statele membre ale organizației.

2. Notificînd statelor membre ale organizației înregistrarea celei de a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general va atrage atenția statelor membre ale organizației asupra datei la care prezenta convenție va intra în vigoare.

Articolul 32

Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va comunică secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu articolul 102 din Carta Națiunilor Unite, informații complete cu privire la toate ratificarile și toate actele de denunțare înregistrate potrivit articolelor precedente.

Articolul 33

Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicării prezentei convenții și va examina dacă este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parțiale a acesteia.

Articolul 34

1. În cazul în care conferința va adopta o noua convenție de revizuire totală sau parțială a prezentei convenții și dacă noua convenție nu va dispune altfel:

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenții de revizuire va determina, de plin drept, fără a se mai tine seama de dispozițiile articolului 30 de mai sus, denunțarea imediata a prezentei convenții, cu condiția ca noua convenție de revizuire sa fi intrat în vigoare;

b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenții de revizuire, prezenta convenție va inceta sa mai fie deschisă ratificării de către statele membre.

2. Prezenta convenție va rămîne în orice caz în vigoare, în forma și conținutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o, dar care nu vor ratifica convenția de revizuire.

Articolul 35

Versiunile franceza și engleza ale textului prezentei convenții au aceeași valabilitate.