Convenția nr. 131/1970

Articolul 1

1. Orice stat membru al Organizației Internaționale a Muncii care ratifica prezenta convenție se angajează sa stabilească un sistem de salarii minime care să protejeze toate grupurile de salariați ale căror condiții de muncă sînt de asemenea natura încît acestor salariați trebuie să li se asigure o protecție corespunzătoare.

2. Autoritatea competența din fiecare țara, de acord cu organizațiile reprezentative ale celor care angajează și ale lucrătorilor, interesate, dacă acestea exista, sau după deplina consultare a acestora, va stabili grupurile de salariați care trebuie protejati.

3. Orice stat membru care ratifica prezenta convenție este obligat ca, în primul sau raport asupra aplicării convenției pe care urmează a-l prezenta în baza art. 22 al Constituției Organizației Internaționale a Muncii, să facă cunoscut grupurile de salariați care nu vor fi protejati în virtutea prezentului articol, indicind motivele. În rapoartele ulterioare se va arata situația legislației și practicii proprii privitoare la grupurile neprotejate, precizîndu-se în ce măsura s-a dat urmare sau ce urmare se propune a se da convenției privitoare la aceste grupuri.

Articolul 2

1. Salariile minime vor avea putere de lege și nu vor putea fi scăzute; neaplicarea lor va duce la aplicarea de sancțiuni corespunzătoare, penale sau de alta natura, persoanei sau persoanelor responsabile.

2. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 1 de mai sus, libertatea de negociere colectivă va trebui să fie pe deplin respectata.

Articolul 3

Elementele care se iau în considerare pentru a determina nivelul salariilor minime vor cuprinde, pe măsura posibilităților și tinindu-se seama de practica și condițiile naționale, următoarele:

a) nevoile lucrătorilor și ale familiei lor față de nivelul general al salariilor în țara, costul vieții, prestațiile de securitate socială și nivelele de trai ale altor grupuri sociale;

b) factorii de ordin economic, inclusiv cerințele dezvoltării economice, productivitatea și interesul care exista pentru a realiza și a menține un înalt nivel de folosire a forței de muncă.

Articolul 4

1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție trebuie să instituie și sa mențină metode adaptate condițiilor și nevoilor tarii, permitind fixarea și corectarea din timp în timp a salariilor minime care se plătesc grupurilor de salariați protejati în virtutea articolului 1 de mai sus.

2. Se vor lua măsuri pentru consultarea deplina a organizațiilor reprezentative ale celor care angajează și ale lucrătorilor, interesate, sau, în absenta unor astfel de organizații, a reprezentanților celor care angajează și a lucrătorilor interesați, asupra stabilirii și aplicării metodelor arătate mai sus sau asupra modificărilor ce ar urma să fie aduse acestora.

3. În anumite cazuri, tinindu-se seama de natura metodelor existente de fixare a salariilor minime, se vor lua totodată măsuri care să permită ca la aplicarea directa a respectivelor metode sa participe:

a) reprezentanții organizațiilor interesate ale celor care angajează și ale lucrătorilor sau, în absenta unor astfel de organizații, reprezentanții interesați ai celor care angajează și ai lucrătorilor, aceasta participare trebuind să se efectueze pe bază de egalitate;

b) persoane cărora le este recunoscută competența de a reprezenta interesele generale ale tarii și care vor fi numite după consultarea deplina a organizațiilor reprezentative interesate ale celor care angajează și ale lucrătorilor, acolo unde aceste organizații exista și unde o astfel de consultare este conformă cu legislația sau practica naționala.

Articolul 5

Pentru a asigura aplicarea efectivă a tuturor dispozițiilor relative la salariile minime, se vor lua măsuri corespunzătoare, cum ar fi un sistem adecvat de inspecție completat prin orice alte măsuri necesare.

Articolul 6

Prezenta convenție nu trebuie considerată ca fiind o convenție de revizuire a vreuneia dintre convențiile existente.

Articolul 7

Ratificarile formale ale prezentei convenții vor fi comunicate directorului general al Biroului Internațional al Muncii, care le va inregistra.

Articolul 8

1. Prezenta convenție nu va obliga decît statele membre ale Organizației Internaționale a Muncii, ale căror ratificări vor fi înregistrate de către directorul general.

2. Ea va intra în vigoare la 12 luni după înregistrarea de către directorul general a primelor doua ratificări.

3. Drept urmare, aceasta convenție va intra în vigoare pentru fiecare stat membru la 12 luni după data înregistrării ratificării sale.

Articolul 9

1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării în vigoare inițiale a convenției, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internațional al Muncii și înregistrat de către acesta. Denunțarea nu va avea efect decît după un an de la înregistrarea sa.

2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție și care, într-un interval de un an după expirarea perioadei de 10 ani menționată la paragraful precedent, nu va face uz de facultatea de a o denunta prevăzută de prezentul articol, va fi ținut pentru o noua perioada de 10 ani și, drept urmare, va putea denunta prezenta convenție la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condițiile prevăzute de prezentul articol.

Articolul 10

1. Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizației Internaționale a Muncii înregistrarea oricărei ratificări și denuntari comunicate de statele membre ale organizației.

2. Notificînd statelor membre ale organizației înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general va atrage atenția statelor membre ale organizației asupra datei la care prezenta convenție va intra în vigoare.

Articolul 11

Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va comunică secretarului general al Națiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu articolul 102 al Cartei Națiunilor Unite, informații complete asupra tuturor ratificărilor și tuturor actelor de denunțare pe care le va inregistra potrivit articolelor precedente.

Articolul 12

De fiecare data cînd va considera necesar, Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicării prezentei convenții și va examina dacă este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parțiale a acesteia.

Articolul 13

1. În cazul în care conferința va adopta o noua convenție de revizuire totală sau parțială a prezentei convenții și dacă noua convenție nu dispune altfel:

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenții de revizuire va atrage de plin drept, fără a se mai tine seama de art. 9 de mai sus, denunțarea imediata a prezentei convenții, cu condiția ca noua convenție de revizuire sa fi intrat în vigoare;

b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenții de revizuire, prezenta convenție va inceta de a mai fi deschisă ratificării de către statele membre.

2. Prezenta convenție va rămîne în orice caz în vigoare în forma și conținutul sau pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica convenția de revizuire.

Articolul 14

Versiunile franceza și engleza ale textului prezentei convenții au egala valoare.