Decizia nr. 43/2000
referitoare la excepția de neconstituționalitate a "procedurii de atacare în justiție a soluției de neincepere a urmăririi penale și a temeiului legal invocat pentru susținerea acestei proceduri"
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a "procedurii de atacare în justiție a soluției de neincepere a urmăririi penale și a temeiului legal invocat pentru susținerea acestei proceduri", excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 6.610/1999 al acelei instanțe.
La apelul nominal se prezintă Ioan Popa, în calitate de mandatar al părții Daliana Popa, lipsind Alexandru Cristea, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibila, arătând ca, potrivit
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei, iar în speta se critica a fi neconstitutionala nu o dispoziție de lege, ci procedura de neincepere a urmăririi penale.
Mandatarul Ioan Popa lasă la aprecierea Curții
Constituționale modul de soluționare a excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 6.610/1999, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a procedurii de atacare în justiție a soluției de neincepere a urmăririi penale și a temeiului legal invocat pentru susținerea acestei proceduri, respectiv a art. 111 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia.
În speta, persoana vătămată Daliana Popa, prin plângerea prealabilă depusa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, a solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a lui Alexandru Petru Cristea pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută la art. 197 alin. 1 din Codul penal. Prin rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia s-a dispus neinceperea urmăririi penale. Împotriva acestei soluții persoana vătămată a formulat plângeri succesive, pe cale ierarhica, la toate organele Ministerului Public, plângerile sale fiind respinse. În final, persoana vătămată, printr-o noua plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a precizat ca dorește să se adreseze justiției împotriva soluției de neincepere a urmăririi penale. La data de 15 noiembrie 1999 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a trimis plângerea, spre competența soluționare, Judecătoriei Alba Iulia, arătând ca art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanța independenta.
În fața instanței de judecată reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia a ridicat excepția de neconstituționalitate a procedurii inițiate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și de persoana vătămată, precum și a temeiului legal invocat pentru susținerea acestei proceduri.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia deduce ca, prin referirea la dreptul comun, ca temei al acțiunii, s-a avut în vedere art. 111 din Codul de procedură civilă și susține ca o "asemenea procedura este în contradictie cu dispozițiile art. 123 din Constituție, care arata ca justiția se face în numele legii, intemeiata pe lege. Orice acțiune penală se derulează numai conform normelor de procedura penală, aceasta fiind de stricta interpretare. În speta, procedeul practicat de părțile adverse este în afară legii, deoarece nu exista norma procedurala care să susțină o astfel de acțiune". Se susține, în continuare, ca procedura respectiva este în contradictie și cu prevederile art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În sfârșit, se mai menționează că "Decizia Curții Constituționale nr. 486/1999 care declara neconstitutional textul art. 278 din Codul de procedură penală a apărut ulterior soluției de neinculpare a făptuitorului".
Judecătoria Alba Iulia, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata.
În conformitate cu prevederile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca, "fiind vorba de acte și de măsuri luate în cursul procesului penal, este firesc ca acestea să fie supuse nu numai controlului ierarhic (în cadrul Ministerului Public), dar și unui control din partea instanțelor judecătorești. Acest din urma control este impus, în mod evident, de dispozițiile art. 21 din Constituție". Se invoca în acest sens Decizia nr. 486/1997 a Curții Constituționale. De asemenea, se arata ca deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii, cu putere numai pentru viitor, "din data de 6 martie 1998 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
Deciziei nr. 486/1997 ) interpretarea data de art. 278 din Codul de procedură penală se face în sensul nelimitarii accesului la justiție. Cum deocamdată nu exista dispoziții procedurale care să limiteze în timp atacarea la instanța a soluțiilor de neurmărire, rezultă ca în orice moment, conform legislației actuale, persoanele pot ataca aceste soluții în fața instanțelor". În opinia Guvernului "calea de atac la instanțe acordată împotriva soluțiilor de neurmărire date de procuror este legitima și absolut necesară". În ceea ce privește art. 111 din Codul de procedură civilă, Guvernul considera ca acesta nu este neconstitutional, retinand ca "ceea ce invoca, de fapt, prin excepție, nu este neconstituționalitatea acestui articol, ci procedura adoptată de părți în dosarul respectiv". În concluzie, se apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece "procedurile în sine, fără a face referire la o anumită dispoziție dintr-un act normativ, modalitățile de abordare a unei probleme, nu pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Aceasta este o problemă de aplicare a legii și de interpretare de către instanțe a temeiului legal al unei cereri".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Articolul 144
din Constituție, enumerand atribuțiile Curții Constituționale, prevede, la lit. c), ca aceasta "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor", dispoziție preluată și de
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care mai precizează ca excepția de neconstituționalitate poate viza dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța, care sunt în vigoare și de care depinde soluționarea cauzei. Aceste dispoziții constituționale și legale sunt de stricta interpretare.
I. În cauza de fața excepția de neconstituționalitate vizează, astfel cum rezultă din Încheierea din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Alba Iulia, procedura utilizata pentru atacarea în justiție a unei soluții de neincepere a urmăririi penale date de procuror. Dispoziția legală care reglementează o procedură poate fi declarata neconstitutionala în măsura în care este contrară prevederilor sau principiilor Constituției. Autorul excepției considera ca temeiul de drept al acțiunii în justiție împotriva soluției de neincepere a urmăririi penale, soluție data de procuror, ar fi art. 111 din Codul de procedură civilă, dar nu susține ca acest text legal ar fi contrar vreunei norme constituționale. Asa fiind, Curtea observa ca indicarea gresita a temeiului de drept al unei cereri introduse în justiție nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii.
Fața de cele arătate, Curtea constata ca excepția a fost ridicată cu încălcarea dispozițiilor
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, instanța de judecată trebuia sa o respingă ca fiind inadmisibila, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională. Întrucât instanța de judecată nu a aplicat aceste dispoziții legale, Curtea urmează sa respingă aceasta excepție ca fiind inadmisibila.
II. De altfel, autorul excepției de neconstituționalitate critica o procedură jurisdicțională urmată în sensul constituțional al dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, astfel cum acest sens rezultă din Decizia Curții Constituționale nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, prin care s-a stabilit ca "art. 278 din Codul de procedură penală este constituțional numai în măsura în care nu oprește persoana nemultumita de soluționarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta și care nu ajung în fața instanțelor judecătorești să se adreseze justiției în temeiul art. 21 din Constituție, ce urmează a se aplică în mod direct". Prin aceasta decizie, care, conform prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituție, este obligatorie erga omnes, Curtea a statuat ca accesul liber în justiție, pe baza prevederilor art. 21 din Constituție, al persoanelor interesate, nemultumite de modul de soluționare pe cale ierarhica în cadrul Ministerului Public a plangerilor lor împotriva măsurilor luate ori actelor efectuate de procuror, nu poate fi îngrădit de nici o lege.
În cauza, Curtea constata ca, în mod implicit, atât autorul excepției, cat și instanța de judecată critica tocmai aceasta decizie, neprocedand la aplicarea acesteia, contrar dispozițiilor imperative ale art. 145 alin. (2) teza întâi din Constituție, conform cărora "Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii [...]".
III. În legătură cu susținerea referitoare la încălcarea prevederilor pct. 1 al art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, text potrivit căruia "Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdictiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat", Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru soluționarea excepției de fața, deoarece soluția data de procuror într-o cauza de urmărire penală nu echivaleaza nici cu o condamnare și nici cu o achitare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a "procedurii de atacare în justiție a soluției de neincepere a urmăririi penale și a temeiului legal invocat pentru susținerea acestei proceduri", excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 6.610/1999 al acelei instanțe.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2000.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Florentina Geangu ────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.