Convenția nr. 138/1973

Articolul 1

Orice stat membru care aplica prezenta convenție se angajează sa urmărească o politica naționala care să asigure abolirea efectivă a muncii copiilor și sa ridice în mod progresiv vîrsta minimă de încadrare în funcție sau de folosire la munca la un nivel care să permită adolescentilor cea mai completa dezvoltare fizica și mintală.

Articolul 2

1. Orice stat membru care ratifica prezenta convenție va specifică, printr-o declarație anexată ratificării sale, o vîrsta minimă de încadrare în funcție sau folosire la munca pe teritoriul sau sau pe mijloacele de transport înmatriculate pe teritoriul sau; cu excepția dispozițiilor art. 4 și 8 ale prezentei convenții, nici o persoană de vîrsta inferioară acestei limite minime nu va putea fi încadrată într-o funcție sau folosită la munca în vreo profesie oarecare.

2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție va putea, în consecința, sa informeze, prin noi declarații, pe directorul general al Biroului Internațional al Muncii ca ridica vîrsta minimă stabilită anterior.

3. Vîrsta minimă stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol nu va putea fi inferioară virstei la care încetează școlarizarea obligatorie și, în nici un caz, virstei de 15 ani.

4. Deosebit de dispozițiile paragrafului 3 al prezentului articol, orice stat membru a carei economie și instituții școlare nu sînt suficient de dezvoltate va putea, după consultarea organizațiilor celor ce angajează și a organizațiilor lucrătorilor, interesate, dacă acestea exista, sa stabilească, într-o primă etapa o vîrsta minimă de 14 ani.

5. Orice stat membru care va stabili o vîrsta minimă de 14 ani, în virtutea paragrafului precedent, trebuie să declare în rapoartele pe care este obligat să le prezinte în baza art. 22 al Constituției Organizației Internaționale a Muncii:

a) fie ca motivul hotărîrii sale persista;

b) fie ca renunța de a se prevala de paragraful 4 de mai sus cu începere de la o anumită data.

Articolul 3

1. Vîrsta minimă de încadrare în orice fel de funcție de folosire în orice fel de muncă ce prin natura sa sau prin condițiile în care se exercită este susceptibilă de a dăuna sănătății, securității sau moralității adolescentilor nu trebuie să fie sub 18 ani.

2. Funcțiile sau muncile prevăzute la paragraful 1 de mai sus vor fi determinate de către legislația naționala sau autoritatea competentă, după consultarea organizațiilor celor care angajează și a organizațiilor lucrătorilor, interesate, dacă astfel de organizații exista.

3. Fără a mai tine seama de dispozițiile paragrafului 1 de mai sus, legislația naționala sau autoritatea competentă poate, după consultarea organizațiilor celor care angajează și a organizațiilor lucrătorilor, interesate, dacă ele exista, să permită încadrarea în funcție sau folosirea în munca a adolescentilor începînd cu vîrsta de 16 ani, cu condiția ca sănătatea, securitatea și moralitatea lor să fie pe deplin garantate și sa primească, pentru ramura respectiva de activitate, o instruire corespunzătoare sau o școlarizare profesională.

Articolul 4

1. În măsura în care este necesar și după consultarea organizațiilor celor care angajează și a organizațiilor lucrătorilor, interesate, dacă ele exista, autoritatea competentă poate excepta de la aplicarea prezentei convenții anumite categorii de funcții sau de munci dacă aplicarea dispozițiilor convenției la aceste categorii ridica dificultăți de executare deosebite și importante.

2. Orice stat membru care ratifica prezenta convenție trebuie ca în primul sau raport asupra aplicării acesteia, pe care este obligat sa-l prezinte conform art. 22 al Constituției Organizației Internaționale a Muncii, sa indice motivat categoriile de funcții sau munci care au fost exceptate în baza paragrafului 1 al prezentului articol; în rapoartele ulterioare se va arata starea legislației și practicii proprii în ce privește aceste categorii, precizîndu-se în ce măsura s-a aplicat sau s-a propus să se aplice prezenta convenție în ce privește numitele categorii.

3. Prezentul articol nu exceptează de la aplicarea prevederilor prezentei convenții funcțiile sau muncile arătate la art. 3.

Articolul 5

1. Orice stat membru a cărui economie și servicii administrative nu sînt suficient de dezvoltate va putea, după consultarea organizațiilor celor care angajează și ale lucrătorilor, interesate, dacă ele exista, sa limiteze, într-o primă etapa, cîmpul de aplicare a prezentei convenții.

2. Statul membru care se prevalează de paragraful 1 al prezentului articol trebuie să arate, printr-o declarație anexată ratificării sale, ramurile de activitate economică sau tipurile de întreprinderi cărora urmează a li se aplică dispozițiile prezentei convenții.

3. Cîmpul de aplicare a prezentei convenții trebuie să cuprindă cel puțin: industriile extractive; industriile de manufactura; de construcții și lucrări publice; electricitatea, gazele, apa; serviciile sanitare; transporturile, antrepozitele și comunicațiile; plantațiile și alte întreprinderi agricole exploatate în principal în scopuri comerciale, cu excepția întreprinderilor familiale sau de mici proporții care produc pentru consumul local și nu folosesc în mod regulat lucrători salarizați.

4. Orice stat membru care a limitat cîmpul de aplicare a convenției în virtutea prezentului articol:

a) trebuie să arate, în rapoartele pe care este obligat să le prezinte în baza art. 22 al Constituției Organizației Internaționale a Muncii, situația generală a folosirii muncii adolescentilor și copiilor în ramurile de activitate exceptate de la aplicarea prezentei convenții, precum și orice progres realizat în vederea largirii aplicării dispozițiilor convenției;

b) poate oricînd sa extindă cîmpul de aplicare a convenției printr-o declarație adresată directorului general al Biroului Internațional al Muncii.

Articolul 6

Prezenta convenție nu se aplică muncii efectuate de copii sau adolescenti în institutele de învățămînt general, în școlile profesionale sau tehnice ori în alte institute de formare profesională și nici muncii efectuate de persoane sub 14 ani în întreprinderi, dacă aceasta munca se îndeplinește în conformitate cu condițiile stabilite de autoritatea competentă după consultarea organizațiilor celor care angajează și ale lucrătorilor, interesate, dacă astfel de organizații exista, și dacă face parte integrantă:

a) fie dintr-o școala sau dintr-un curs de formare profesională a cărui responsabilitate revine conducătorului unei școli sau unei instituții de formare profesională;

b) fie dintr-un program de formare profesională aprobat de autoritatea competentă și executat în principal sau în întregime într-o întreprindere;

c) fie dintr-un program de orientare destinat sa faciliteze alegerea unei profesii sau a unui tip de formare profesională.

Articolul 7

1. Legislația naționala poate autoriza încadrarea în munci ușoare a persoanelor între 13 și 15 ani sau executarea de către aceste persoane a astfel de munci cu condiția ca muncile respective:

a) sa nu fie susceptibile de a le prejudicia sănătatea sau dezvoltarea;

b) sa nu fie de natura a le prejudicia: interesul pentru școala, participarea la programele de orientare sau formare profesională aprobate de autoritatea competentă, posibilitatea de a beneficia de instruirea primită.

2. Legislația naționala poate, de asemenea, cu excepția condițiilor prevăzute de alin. a) și b) ale paragrafului 1 de mai sus, să permită încadrarea în funcție sau folosirea la munca a persoanelor în vîrsta de cel puțin 15 ani care nu și-au terminat încă scolarizatea obligatorie.

3. Autoritatea competența va determina activitățile în care încadrarea în funcție sau folosirea la munca poate fi permisă în conformitate cu paragrafele 1 și 2 ale prezentului articol și va fixa durata în ore și condițiile funcției sau muncii respective.

4. Fără a mai tine seama de prevederile paragrafelor 1 și 2 ale prezentului articol, un stat membru care s-a folosit de dispozițiile paragrafului 4 al art. 2 poate, atît timp cît înțelege să se prevaleze de aceste dispoziții, sa înlocuiască virstele de 12 și 14 ani cu virstele de 13 și 15 ani indicate la paragraful 1 și vîrsta de 14 ani cu vîrsta de 15 ani indicată la paragraful 2 al prezentului articol.

Articolul 8

1. După consultarea organizațiilor celor care angajează și ale lucrătorilor, dacă acestea exista, autoritatea competentă poate autoriza, de la caz la caz, prin derogare de la interdicția de încadrare în funcție sau folosire la munca prevăzută de art. 2 al prezentei convenții, participarea la activități de genul spectacolelor artistice.

2. Autorizările astfel acordate trebuie să limiteze durata în ore a serviciului sau muncii autorizate și să-i fixeze condițiile.

Articolul 9

1. Autoritatea competența va lua toate măsurile necesare, inclusiv prevederea de sancțiuni corespunzătoare, în vederea asigurării aplicării efective a prezentei convenții.

2. Legislația naționala sau autoritatea competentă va stabili persoanele cărora le revine sarcina respectării dispozițiilor de aplicare ale prezentei convenții.

3. Legislația naționala sau autoritatea competentă va stabili registrele sau alte documente pe care cel care angajează este obligat să le țină și să le păstreze la dispoziția sa; aceste registre sau documente vor indica numele și vîrsta sau data nașterii, certificate, pe cît posibil, în modul cuvenit, a persoanelor încadrate în munca de el sau care muncesc pentru el și a căror vîrsta este sub 18 ani.

Articolul 10

1. Prezenta convenție revizuieste Convenția asupra virstei minime (industrie), 1919, Convenția asupra virstei minime (munca maritima), 1920, Convenția asupra virstei minime (agricultura), 1921, Convenția asupra virstei minime (carbunari și fochisti), 1921, Convenția asupra virstei minime (munci neindustriale), 1932, Convenția (revizuită) asupra virstei minime (munca maritima), 1936, Convenția (revizuită) asupra virstei minime (industrie), 1937, Convenția (revizuită) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937, Convenția asupra virstei minime (pescari), 1959 și Convenția asupra virstei minime (munci subterane), 1965.

2. Intrarea în vigoare a prezentei convenții nu închide calea ratificării ulterioare a Convenției (revizuite) asupra virstei minime (munca maritima), 1936, Convenției (revizuite) asupra virstei minime (industrie), 1937, Convenției (revizuite) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937, Convenției asupra virstei minime (pescari), 1959 și Convenției asupra virstei minime (munci subterane), 1965.

3. Convenția asupra virstei minime (industrie), 1919, Convenția asupra virstei minime (munca maritima), 1920, Convenția asupra virstei minime (agricultura), 1921 și Convenția asupra virstei minime (carbunari și fochisti), 1921 vor inceta sa mai fie deschise ratificării ulterioare din momentul în care toate statele membre părți ale acestei convenții vor consimți la aceasta închidere, fie ratificind prezenta convenție, fie printr-o declarație comunicată directorului general al Biroului Internațional al Muncii.

4. Cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei convenții:

a) faptul ca un stat parte la Convenția (revizuită) asupra virstei minime (industrie), 1937, accepta obligațiile prezentei convenții și fixează, conform art. 2 al acesteia, o vîrsta minimă de cel puțin 15 ani, atrage de plin drept denunțarea imediata a Convenției (revizuite) asupra virstei minime (industrie) 1937;

b) faptul ca un stat membru parte la Convenția asupra virstei minime (munci neindustriale), 1932, accepta obligațiile prezentei convenții pentru muncile neindustriale în sensul numitei convenții, atrage de plin drept denunțarea imediata a Convenției asupra virstei minime (munci neindustriale), 1932;

c) faptul ca un stat membru parte la Convenția (revizuită) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937, accepta obligațiile prezentei convenții pentru muncile neindustriale în sensul numitei convenții și fixează, conform art. 2 al prezentei convenții, o vîrsta minimă de cel puțin 15 ani, antreneaza de plin drept denunțarea imediata a Convenției (revizuite) asupra virstei minime (munci neindustriale), 1937;

d) faptul ca un stat membru parte la Convenția (revizuită) asupra virstei minime (munca maritima), 1936, accepta obligațiile prezentei convenții pentru munca maritima și, fie ca fixează, conform art. 2 al prezentei convenții, o vîrsta minimă de cel puțin 15 ani, fie ca precizează ca art. 3 al prezentei convenții se aplică muncii maritime, atrage de plin drept denunțarea imediata a Convenției (revizuită) asupra virstei minime (munca maritima), 1936;

e) faptul ca un stat membru parte la Convenția asupra virstei minime (pescari), 1959, accepta obligațiile prezentei convenții pentru pescuitul maritim și, fie ca fixează, conform art. 2 al prezentei convenții, o vîrsta minimă de cel puțin 15 ani, fie ca precizează ca art. 3 al prezentei convenții se aplică la pescuitul maritim, atrage de plin drept denunțarea imediata a Convenției asupra virstei minime (pescari), 1959;

f) faptul ca un stat membru parte la Convenția asupra virstei minime (munci subterane), 1965, accepta obligațiile prezentei convenții și, fie ca fixează, conform art. 2 al prezentei convenții, o vîrsta minimă cel puțin egala cu cea pe care a indicat-o în executarea convenției din 1965, fie ca precizează ca o astfel de vîrsta se aplică conform art. 3 al prezentei convenții la muncile subterane, atrage de plin drept denunțarea imediata a Convenției asupra virstei minime (munci subterane), 1965.

5. Cu începere de la intrarea în vigoarea a prezentei convenții:

a) acceptarea obligațiilor prezentei convenții atrage denunțarea Convenției asupra virstei minime (industrie), 1919, în ce privește aplicarea art. 12 al acesteia;

b) acceptarea obligațiilor prezentei convenții pentru agricultura atrage denunțarea Convenției asupra virstei minime (agricultura), 1921 în ce privește aplicarea art. 9 al acesteia;

c) acceptarea obligațiilor prezentei convenții pentru munca maritima atrage denunțarea Convenției asupra virstei minime (munca maritima), 1920, în ce privește aplicarea art. 10 al acesteia și a Convenției asupra virstei minime (carbunari și fochisti), 1921 cu privire la aplicarea art. 12 al acesteia.

Articolul 11

Ratificarile formale ale prezentei convenții se vor comunică directorului general al Biroului Internațional al Muncii, care le va inregistra.

Articolul 12

1. Prezenta convenție nu va obliga decît statele membre ale Organizației Internaționale a Muncii, a căror ratificare va fi înregistrată de către directorul general.

2. Ea va intra în vigoare după 12 luni de la înregistrarea de către directorul general a primelor doua ratificări din partea statelor membre.

3. Drept urmare, aceasta convenție va intra în vigoare, pentru fiecare stat membru, după 12 luni de la data la care a fost înregistrată ratificarea sa.

Articolul 13

1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție o poate denunta la expirarea unei perioade de 10 ani după data intrării inițiale în vigoare a convenției, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internațional al Muncii, care îl va inregistra.

Denunțarea nu va avea efect decît după un an de la înregistrarea ei.

2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție și care, timp de un an după expirarea perioadei de 10 ani menționată în paragraful precedent, nu va uza de facultatea de denunțare prevăzută de prezentul articol, va fi ținut pentru o perioadă de 10 ani și, în consecința, va putea denunta prezenta convenție la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condițiile prevăzute de prezentul articol.

Articolul 14

1. Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizației Internaționale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor și denuntarilor comunicate lui de către statele membre ale organizației.

2. Notificînd statelor membre ale organizației înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general va atrage atenția statelor membre ale organizației asupra datei la care prezenta convenției va intra în vigoare.

Articolul 15

Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va comunică secretarului general al Națiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu art. 102 al Cartei Națiunilor Unite, informații complete asupra tuturor ratificărilor și tuturor actelor de denunțare înregistrate conform articolelor precedente.

Articolul 16

Ori de cîte ori va considera necesar, Consiliul de administrație al Biroului Internațional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicării prezentei convenții și va constata dacă este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parțiale a acesteia.

Articolul 17

1. În cazul în care conferința va adopta o noua convenție de revizuire, totală sau parțială, a prezentei convenții și dacă noua convenție nu dispune altfel:

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenții de revizuire va atrage de plin drept, fără a se mai tine seama de art. 13 de mai sus, denunțarea imediata a prezentei convenții, sub rezerva ca noua convenție de revizuire sa fi intrat în vigoare;

b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenții de revizuire, prezenta convenție va inceta de a mai fi deschisă ratificării de către statele membre.

2. Prezenta convenție va rămîne în orice caz în vigoare, în forma și conținutul sau, pentru statele membre care au ratificat-o dar care nu vor ratifica convenția de revizuire.

Articolul 18

Versiunile franceza și engleza ale textului prezentei convenții au egala valoare.