Decizia nr. 863/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Constanța Puiu și Iosif Puiu în Dosarul nr. 29.112/301/2015/A4/a2.2 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.799D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că instanța care judecă cererea de reexaminare este independentă, iar critica privind încălcarea

art. 115 din Constituție

nu poate fi primită, deoarece Guvernul este legiuitor delegat în ceea ce privește adoptarea ordonanțelor de urgență.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 26 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 29.112/301/2015/A4/a2.2, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost ridicată de Constanța Puiu și Iosif Puiu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de ședință prin care li s-a respins cererea de ajutor public judiciar.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat aduce atingere dreptului la un proces echitabil, respectiv la o instanță independentă, deoarece cererea de reexaminare se soluționează de aceeași instanță de judecată, adică de magistrații care sunt colegi cu aceia din primul complet care a examinat cererea.

6.

Dispozițiile

art. 15 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

încalcă dispozițiile

art. 139

și

115 din Constituție , având în vedere faptul că numai Parlamentul poate stabili taxe prin lege, precum și faptul că ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile prevăzute de

Constituție . Totodată, prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

au fost încălcate și dispozițiile

art. 115 din Constituție , deoarece Guvernul s-a subrogat în drepturile Parlamentului.

7.

Formularea textelor legale care reglementează materia ajutorului public judiciar este vagă, lăsând la aprecierea subiectivă a instanței acordarea acestuia, fapt care încalcă regula predictibilității actului de justiție și, implicit,

art. 1 alin. (5) ,

art. 15 ,

art. 16 alin. (1) ,

art. 4 alin. (2)

și

art. 21 alin. (1)

și

(2) din Constituție .

8.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, având următorul cuprins: „Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.“

13.

În opinia autorilor excepției, textul de lege criticat aduce atingere următoarelor articole din

Constituție :

art. 1 alin. (5)

privind supremația

Constituției

și a legilor în România,

art. 15

- Universalitatea,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea cetățenilor în fața legii,

art. 4 alin. (2)

referitor la egalitatea între cetățeni,

art. 21 alin. (1)

și

(2)

privind accesul liber la justiție,

art. 139

privind stabilirea prin lege a impozitelor și a taxelor,

art. 115 alin. (6)

potrivit căruia ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile prevăzute de

Constituție . Acesta încalcă și

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil și

art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și

art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție .

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate prin

Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014 ,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014,

Decizia nr. 781 din 29 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 14 iunie 2019, paragraful 18, și

Decizia nr. 827 din 11 decembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 11 iunie 2019, paragrafele 22 și 23.

15.

În deciziile antereferite, Curtea a reținut că judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părților, și inexistența căii de atac a recursului la o instanță superioară. Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistrații aceleiași instanțe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparțial și dreptului la apărare. Prezumția de imparțialitate și independență a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că aceștia lucrează la aceeași instanță precum colegii lor care au soluționat fondul cererii. Pe de altă parte, Curtea a reținut că soluționarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective și presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului și a familiei sale.

16.

Referitor la imparțialitatea magistratului, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, consacrat de

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , Curtea a mai reținut că, prin Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunțată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că imparțialitatea poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate subiectivă, și un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă (paragraful 30). Această definiție este reluată și în Hotărârea din 24 mai 1989, pronunțată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, prin care Curtea de la Strasbourg arată că imparțialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară (paragraful 47). În schimb, aprecierea obiectivă a imparțialității constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naștere unor suspiciuni de lipsă de imparțialitate. Acest demers se bazează pe o abordare funcțională sau organică, ce privește în special ipoteza aceluiași magistrat care a exercitat funcții succesive asupra aceluiași justițiabil (Hotărârea din 5 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Kyprianou împotriva Ciprului, paragraful 121).

17.

Referitor la judecarea cauzei de către completele aceleiași instanțe, prin

Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reținut că această soluție legislativă nu relevă niciun fine de neconstituționalitate. Astfel, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil.

18.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19.

Toate celelalte critici privind încălcarea

art. 1 alin. (5) ,

art. 15 ,

art. 16 alin. (1) ,

art. 4 alin. (2) ,

art. 139

și

art. 115 alin. (6) din Constituție , a

art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și a

art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție

sunt formulate cu privire la alte ipoteze normative din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , care, în lipsa identificării textelor de către autori nu pot forma obiectul excepției. Așa fiind, criticile respective urmează să fie respinse, deoarece instanța de control constituțional nu se poate substitui autorilor excepției pentru a identifica textele de lege supuse controlului.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constanța Puiu și Iosif Puiu în Dosarul nr. 29.112/301/2015/A4/a2.2 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile

art. 15 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2021.