Anexă · Ministerul Educației

Anexa din 18 august 2022

privind programele pentru susținerea evaluării naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a

prezumat în vigoare

Data actului: 18 august 2022
Emitent: Ministerul Educației
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 842 bis din 29 august 2022
Citează: 1 act
Structură: 0 articole · 150.071 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

ORDINUL nr. 4.730 din 18 august 2022 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 29 august 2022.

PROGRAMA

pentru

EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU ABSOLVENȚII CLASEI a VIII-a

DISCIPLINA

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

București, 2022

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Prezenta programă este realizată în conformitate cu prevederile din

Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română, clasele a V-a – a VIII-a , aprobată prin OMEN nr. 3393/28.02.2017.

Limba și literatura română

are statut de disciplină obligatorie în cadrul

Evaluării naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a .

Variantele de subiecte pentru

Evaluarea Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a

evaluează competențele și conținuturile din prezenta programă, iar baremele de evaluare și de notare prevăd acordarea punctajelor pentru orice modalitate corectă de rezolvare a cerințelor. Astfel, subiectele de limba și literatura română de la

Evaluarea națională pentru absolvenții clasei a VIII-a

evaluează competențele de receptare a mesajului scris de diverse tipuri, în scopuri diverse, de exprimare scrisă și de utilizare corectă, adecvată și eficientă a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse, precum și exprimarea identității lingvistice și culturale proprii în context național și internațional.

Etapele intermediare ale formării competențelor specifice pe care le conține programa de evaluare și detalierea conținuturilor sunt prezentate în programa școlară în vigoare.

În evaluarea competențelor și a conținuturilor se vor urmări permanent aspectele normative ortografice, ortoepice, morfologice și de punctuație, utilizându-se constant

Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române ( Editura Univers Enciclopedic Gold, ediția a III-a revăzută și adăugită, 2021

–

DOOM 3 ) ,

Dicționarul explicativ al limbii române

etc.

Competențe generale și competențe specifice

Receptarea textului scris de diverse tipuri

Identificarea informațiilor importante, a temei, a ideilor principale/secundare din texte literare și nonliterare, continue, discontinue și multimodale

Corelarea informațiilor explicite și implicite din texte literare și nonliterare, continue, discontinue și multimodale

Recunoașterea modurilor în care sunt organizate informațiile în texte literare și nonliterare, continue, discontinue și multimodale

Prezentarea unor răspunsuri personale, critice sau creative pe marginea unor texte diverse

Compararea diferitelor puncte de vedere exprimate pe marginea unor texte diverse

Compararea a cel puțin două texte sub aspectul temei, al ideilor și al structurii

Evaluarea informațiilor și a intențiilor de comunicare din texte literare, nonliterare, continue, discontinue și multimodale

Argumentarea punctelor de vedere pe marginea a două sau mai multe texte de diverse tipuri, având în vedere posibilitatea unor interpretări multiple

Redactarea textului scris de diverse tipuri

Redactarea unui rezumat sau a unui text, simplu sau complex, având în vedere etapele procesului de scriere și structurile specifice, pentru a comunica idei și informații sau pentru a relata experiențe trăite sau imaginate

Redactarea unui text complex, de exprimare a unor puncte de vedere argumentate, pe diverse teme sau cu referire la diverse texte citite

Adecvarea textului scris la situația și scopul de comunicare

Analizarea constantă a propriului scris/a unor texte diverse din punctul de vedere al corectitudinii, al lizibilității, al coerenței și al clarității

Aplicarea constantă a normelor privind etica redactării pentru crearea unor texte originale

Utilizarea corectă, adecvată și eficientă a limbii în procesul comunicării orale și scrise

Analizarea elementelor de dinamică a limbii, prin utilizarea achizițiilor de sintaxă, morfologie, fonetică, lexic și semantică prin raportare la limbile moderne

Folosirea achizițiilor privind structuri morfosintactice complexe ale limbii române literare, pentru înțelegere corectă și exprimare nuanțată a intențiilor comunicative

Aplicarea achizițiilor lingvistice pentru înțelegerea și producerea unor texte diverse

Aplicarea conștientă a regulilor și a convențiilor ortografice și ortoepice pentru o comunicare corectă

Valorificarea relației dintre normă, abatere și uz în adecvarea strategiilor individuale de comunicare

Raportarea conștientă la normă în exprimarea intenției de comunicare, din perspectivă morfosintactică, fonetică și lexicală

Redactarea unor texte, valorificând gândirea logică și analogică (analiză, sinteză, generalizare și abstractizare) prin utilizarea deprinderilor de comunicare corectă în limba română literară

Exprimarea identității lingvistice și culturale proprii în context național și internațional

Identificarea unor valori culturale promovate în textele autorilor români din diferite perioade istorice

Asocierea unor experiențe proprii de viață și de lectură cu acelea provenind din alte culturi

Compararea unor elemente comune identificate în cultura proprie și în cultura altor popoare sau a unor tradiții românești cu tradiții din alte culturi

Argumentarea unui punct de vedere privitor la valori culturale sau la elemente specifice ale culturii naționale și ale culturii altor popoare

Conținuturi

Teme generale

Eu și universul meu familiar; Eu și lumea din jurul meu; Orizonturile lumii și ale cunoașterii; Reflecții asupra lumii

Lectură

Cuvinte-cheie, idee principală, idee secundară, temă; planul simplu de idei; planul dezvoltat de idei.

Tipare textuale de structurare a ideilor: textul narativ (narativul literar – în proză, în versuri: timp, spațiu; instanțele comunicării narative: autor, narator, personaje; mijloace de caracterizare; narațiunea la persoana a III-a și la persoana I; acțiune, momentele subiectului/etapele acțiunii; narativul nonliterar: acțiune, participanți, timp, spațiu; narativul în texte multimodale: text și imagine – banda desenată); textul descriptiv (literar – în proză, în versuri; nonliterar); textul dialogat (dialogul în textul literar; dialogul în textul scris și în spectacol; dialogul în textul nonliterar – interviul); textul explicativ; textul argumentativ.

Versificație: rima, strofa, măsura versurilor, ritmul (intuitiv).

Tipuri de texte: textul epic, textul liric (exprimarea emoțiilor și a sentimentelor), textul dramatic și arta spectacolului (autor, personaj dramatic; rolul indicațiilor scenice; rolul dialogului; actori, decor, costume, lumini, muzică).

Texte care combină diverse structuri textuale (explicativ, narativ, descriptiv, dialogat, argumentativ etc.).

Strategii de comprehensiune:

inferențe simple (relații cauză-efect, problemă-soluție etc.); predicții; împărtășirea impresiilor de lectură; reprezentări mentale, integrarea informațiilor textului în propriul univers cognitiv și afectiv; reflecții asupra limbajului și a structurii textelor de tip epic, liric, dramatic; compararea a două sau mai multe texte sub aspectul conținutului și al structurii.

Strategii de interpretare:

răspuns afectiv; mesajul/mesajele textului; interpretarea limbajului figurat (personificarea, comparația, epitetul, enumerația, repetiția, metafora, aliterația, hiperbola, antiteza); interpretări multiple; argumentarea punctelor de vedere pe marginea textelor citite; dezbateri pe marginea textelor citite.

Redactare

−

Etapele scrierii: generarea ideilor, planificarea, scrierea, rescrierea textului pentru a-i da coerență și claritate, pentru a nuanța ideile; corectarea greșelilor; prezentarea textului: scrisul de mână, așezarea în pagină; părțile textului: introducere, cuprins, încheiere; paragrafe; prezentarea textului: organizarea unui text în funcție de situația de comunicare; adecvarea la temă.

−

Planul simplu de idei; planul dezvoltat de idei, rezumatul; transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă.

−

Tipare textuale de structurare a ideilor: narativ, descriptiv, dialogat, explicativ, argumentativ, integrarea părților; comparație, analogie, pro-contra, „întrebările jurnalistului” (cine? ce? când? unde? de ce?); integrarea părților.

Comentarea unor pasaje din textele citite, descrierea unei emoții; caracterizarea personajului; modalități de exprimare a preferințelor și a opiniilor; alte tipuri de texte: scrisoarea, e-mailul, jurnalul etc.;

Etica redactării: originalitate; stil: proprietatea termenilor, puritate și adecvare situațională, originalitate, naturalețe, eufonie, varietate, originalitate, concizie, corectitudine gramaticală, respectarea normelor ortografice și de punctuație.

Elemente de construcție a comunicării

Gramatică

Enunțul: enunțuri asertive, interogative, exclamative, imperative; enunțuri eliptice; propoziția simplă; propoziția dezvoltată; propoziția afirmativă; propoziția negativă; norme de punctuație.

Fraza: coordonarea prin juxtapunere și prin joncțiune; conjuncții coordonatoare; subordonarea prin conjuncții subordonatoare, prin pronume și adverbe relative; norme de punctuație (virgula, punctul-și-virgula).

Construcții sintactice: construcții active/construcții pasive cu verbul

a fi ; construcții impersonale; construcții cu pronume reflexive; construcții incidente; construcții concesive și condiționale.

Predicatul verbal; predicatul nominal; numele predicativ; acordul numelui predicativ; subiectul exprimat (simplu și multiplu); subiectul neexprimat (inclus, subînțeles); acordul predicatului cu subiectul; atributul (realizări prin adjectiv, substantiv, pronume, numeral, adverb); apoziția; norme de punctuație;

complementul:

complementul

direct,

complementul

indirect,

complementul

prepozițional; circumstanțialul de mod, circumstanțialul de timp, circumstanțialul de loc, circumstanțialul de cauză, circumstanțialul de scop; topica în propoziție; norme de punctuație (virgula).

Realizări propoziționale ale unor funcții sintactice: atributiva, completiva directă, completiva indirectă, completiva prepozițională, circumstanțiala de loc, de timp, de mod, cauzala, finala.

Verbul (flexiunea verbului în raport cu numărul, persoana, modul și timpul): moduri verbale (indicativul, imperativul, conjunctivul și condiționalul-optativ) și timpurile lor; timpuri simple și compuse; structura timpurilor compuse: verbe auxiliare ( a fi ,

a avea ,

a vrea ); verbe copulative ( a fi ,

a deveni ,

a ajunge ,

a ieși ,

a se face ,

a părea ,

a rămâne ,

a însemna ); forme verbale nepersonale; utilizări sintactice ale formelor verbale nepersonale: infinitivul, gerunziul, participiul, supinul; posibilități combinatorii ale verbului.

Prepoziția.

Substantivul: genul, numărul, cazul; tipuri de substantive: comun, propriu; substantive colective, substantive defective; punctuația vocativului; corelarea cazului morfologic cu funcția sintactică; posibilități combinatorii ale substantivului; articolul; posibilități combinatorii ale substantivului.

Pronumele: tipuri de pronume – pronumele personal, personal de politețe (flexiunea pronumelui personal în raport cu persoana, numărul, genul; flexiunea cazuală); pronumele reflexiv (diferența dintre pronumele reflexiv și pronumele personal); posibilități combinatorii ale pronumelui; anticiparea și reluarea prin clitice pronominale în cazul unor complemente; aspecte ortografice; pronumele posesiv și adjectivul pronominal posesiv; pronumele demonstrativ și adjectivul pronominal demonstrativ; folosirea corectă a pronumelor și a adjectivelor pronominale: interogativ, relativ și nehotărât, a adjectivului pronominal de întărire; pronumele și adjectivul pronominal negativ și negația în propoziție; posibilități combinatorii ale pronumelor și ale adjectivelor pronominale.

Adjectivul: gradele de comparație; articolul demonstrativ; acordul adjectivului cu substantivul; topica adjectivului; adjectivul participial; posibilități combinatorii ale adjectivului.

Adverbul: tipuri de adverbe (de mod, de timp, de loc); gradele de comparație.

Numeralul: tipuri de numeral (cardinal, ordinal); aspecte normative; posibilități combinatorii ale numeralului.

Interjecția; onomatopeele; interjecția predicativă.

Ortoepie și ortografie

Alfabetul limbii române, ordonarea cuvintelor după criteriul alfabetic, dicționarul, articolul de dicționar; tipuri de sunete: vocală, consoană, semivocală; corespondența sunet-literă; structura fonologică a cuvintelor: diftong, triftong, hiat; silaba, despărțirea în silabe (principiul fonetic); accentul, utilizarea corectă a accentului, variante accentuale admise/neadmise de normă; scrierea și pronunția cuvintelor de origine străină, conținând foneme nespecifice limbii române.

Vocabular

Cuvântul, unitate de bază a vocabularului: formă și sens (sensul de bază și sensul secundar; sensul propriu, sensul figurat); rolul contextului în crearea sensului; categorii semantice: sinonime, antonime, omonime, cuvinte polisemantice; câmpul lexical; mijloace de îmbogățire a vocabularului (interne: derivarea, compunerea, conversiunea; cuvânt de bază și cuvânt derivat; familia lexicală; externe: împrumuturi lexicale); îmbinări libere de cuvinte, locuțiuni, cuvinte compuse; confuzii paronimice, pleonasmul.

Variație stilistică

Limba standard; normă și abatere; limba vorbită și limba scrisă (selecția lexicală, construcția frazei); istoria cuvintelor – variații ale formei și ale sensului în timp; limbaj popular, variație regională a limbii, variații de registru, jargonul, argoul; limbaj colocvial, limbaj cultivat (familiarizare); termeni științifici; valori stilistice ale diminutivelor; organizarea coerentă a textului: succesiunea ideilor, folosirea corectă a timpurilor verbale și a anaforelor.

Elemente de interculturalitate

Identitate personală – identitate națională – diversitate culturală și lingvistică; elemente de mitologie românească; carte românească de învățătură: de la prima carte tipărită la cartea digitală; modele comportamentale în legende greco-romane, în textele literaturii universale; valori ale culturii populare în spațiul românesc; valori etice în legendele popoarelor; relații culturale constructive; noi și ceilalți; valori culturale românești în lume; despre limba și cultura țărilor din vecinătatea României; limba română în Europa; comunitatea lingvistică a vorbitorilor de limbă română de pretutindeni; contacte culturale.

Notă:

Conținuturile vor fi abordate din perspectiva competențelor generale și specifice.

PROGRAMA

pentru

EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU ABSOLVENȚII CLASEI a VIII-a

DISCIPLINA

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

pentru școlile și secțiile cu predare în limba maghiară

București, 2022

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Prezenta programă este realizată în conformitate cu prevederile din

Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română pentru școlile și secțiile cu predare în limba maghiară

, clasele a V-a – a VIII-a, aprobată prin OMEN nr. 3393/28.02.2017.

Variantele de subiecte pentru

Evaluarea Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a

evaluează competențele și conținuturile din prezenta programă, iar baremele de evaluare și de notare prevăd acordarea punctajelor pentru orice modalitate corectă de rezolvare a cerințelor.

Etapele intermediare ale formării competențelor specifice pe care le conține programa de evaluare și detalierea conținuturilor sunt prezentate în programa școlară în vigoare.

În evaluarea competențelor și a conținuturilor se vor urmări permanent aspectele normative ortografice, ortoepice, morfologice și de punctuație, utilizându-se constant

Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române

(Editura Univers Enciclopedic Gold, ediția a III-a revăzută și adăugită, 2021 –

DOOM3 ),

Dicționarul explicativ al limbii române

etc. .

Competențe generale și competențe specifice

Receptarea textului scris de diverse tipuri

Identificarea informațiilor esențiale și de detaliu din texte continue/discontinue/multimodale

Corelarea informațiilor explicite și implicite dintr-unul sau mai multe texte continue/discontinue/ multimodale

Identificarea temei și a ideilor principale și secundare din texte continue/discontinue/multimodale, prin punerea în relație a diverselor părți ale textului

Recunoașterea structurilor logice în care sunt organizate informațiile într-unul sau mai multe texte continue/discontinue/multimodale

Compararea a cel puțin două texte sub aspectul temei, al ideilor și al structurii

Distingerea sensului unor cuvinte/sintagme, prin raportare la tema textului citit sau la context

Recunoașterea modificării sensului unor cuvinte și sintagme, pe baza relației dintre diverse coduri de comunicare

Identificarea corectitudinii grafice, lexico-semantice, morfo-sintactice și de punctuație, în texte continue/discontinue/multimodale

Recunoașterea particularităților grafice, lexico-semantice, morfosintactice și de punctuație în comunicarea artistică/nonartistică

Compararea a cel puțin două texte sub aspectul tipurilor de comunicare artistică/nonartistică

Compararea informațiilor și a structurilor logice dintr-unul sau mai multe texte continue/ discontinue/multimodale, pentru exprimarea unui punct de vedere personal

Redactarea textului scris de diverse tipuri

Redactarea unui text pe baza structurii narative, descriptive, explicative, adecvate unei situații de comunicare

Redactarea unui răspuns personal și/sau creativ pe baza unor texte, pe teme diverse, care actualizează tipuri de comunicare artistică/nonartistică

Corelarea achizițiilor lexico-semantice cu structurile morfo-sintactice ale limbii române, în elaborarea de texte narative, descriptive, explicative

Utilizarea achizițiilor metalingvistice în exprimarea nuanțată, în redactarea unor texte care actualizează tipuri de comunicare artistică/nonartistică

Compararea răspunsurilor și a punctelor de vedere exprimate, pe teme diverse, care actualizează tipuri de comunicare artistică/nonartistică

Argumentarea punctului de vedere pe texte/teme, care actualizează tipuri de comunicare artistică/nonartistică

Manifestarea unei preocupări pentru originalitate și etica redactării

Manifestarea sensibilității multi- și interculturale, prin valorile promovate în contexte culturale și sociale diverse

Identificarea valorilor promovate în cultura română, maternă și universală

Manifestarea interesului față de limba română, ca limbă națională

Recunoașterea multilingvismului în contexte socioculturale diverse

Exprimarea unei atitudini pozitive față de diversitatea lingvistică și culturală, față de valorile promovate în contexte culturale și sociale diverse

Conținuturi

Teme:

Eu și universul meu familiar

– Identitate personală. Jocuri și jucării. Valorile mele

Eu și lumea din jurul meu

– Familia. Timpul liber. Valorile mele, valorile celorlalți

Orizonturile lumii și ale cunoașterii

– Tradiții și obiceiuri. Călătorii/aventură. Valori și atitudini în diverse culturi

Reflecții asupra lumii

– Microunivers și macrounivers. Spațiu și timp. Simț civic, responsabilitate, etică

Lectură

Discursul narativ și comunicarea narativă: narativul literar (discurs narativ) – autor, narator, personaj, acțiune, etapele acțiunii; indici spațio-temporali – unde și când se desfășoară acțiunea; narațiunea la persoana a III-a și la persoana I; personajul, mijloace de caracterizare; figuri de stil (personificarea, enumerația, repetiția, antiteza, comparația, hiperbola);

aplicativ: construcția textului – compoziția textului (părți, capitole); raport incipit – final; discursul narativ și semnificațiile acestuia ; narativul nonliterar (comunicare narativă); narativul ficțional (literar și nonliterar): narațiunea care combină textul și imaginea (banda desenată); narativul nonficțional.

Cuvinte-cheie, idee principală, idee secundară, temă.

Modurile de expunere: narațiune, descriere (autoportret, portret, tablou), dialog, monolog.

Discursul liric și textul versificat: text liric/text versificat; relația conținut – formă (discurs liric/discurs narativ în versuri – narativ literar în versuri); autor/voce lirică; versificație (măsură, tipuri de rimă; figuri de stil: epitetul, metafora);

aplicativ: construcția textului liric – compoziția textului (părți, strofă, vers), imaginea poetică și tabloul, discursul liric și semnificațiile acestuia; versificație: versul liber.

Aplicativ: discursul dramatic – rolul dialogului; personaj dramatic, indicații scenice; text dramatic și spectacol: arta spectacolului (actori, decor, costume, lumini, muzică); autorul/personajul ca enunțiator real/fictiv; discursul dramatic și semnificațiile acestuia; comunicarea cotidiană (interviul) .

Textul explicativ; textul continuu, discontinuu, multimodal; textul argumentativ (structură, conectori); a plicativ: descrierea științifică .

Redactare

Etapele scrierii: generarea ideilor, planificarea, scrierea, revizia, redactarea ciornei pe baza planului, încadrarea în subiect, rescrierea textului pentru a-i da coerență și claritate, pentru a nuanța ideile, corectarea greșelilor; părțile textului: introducere, cuprins, încheiere; paragrafe; organizarea unui text în funcție de situația de comunicare; prezentarea textului: scrisul de mână, așezarea în pagină.

Planul simplu, planul dezvoltat de idei; relatarea; transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă; povestirea; rezumatul.

Structuri textuale: secvențe de tip narativ, explicativ, descriptiv, dialogal; integrarea părților; modalități de exprimare a preferințelor și a opiniilor.

Stil: corectitudinea gramaticală, respectarea convențiilor ortografice și de punctuație, proprietatea termenilor, puritatea și adecvarea situațională; claritate, concizie, varietate.

Semnele de punctuație și de ortografie.

Elemente de construcție a comunicării

Nivel sintactico-morfologic

Enunțul: propoziția și fraza:

aplicativ: organizarea structural-ierarhică a enunțului; lungimea enunțului; precizie și ambiguitate; propoziții fără predicat; propoziția simplă, propoziția dezvoltată, fraza; exprimarea afirmativă, negativă; exprimarea enunțiativă, interogativă, exclamativă; exprimarea unor acțiuni, stări, existențe sigure, dorite, posibile; exprimarea unui îndemn, a unei porunci etc.; exprimarea asertivă (aprobare, dezaprobare, avertizare, formulare de cereri); exprimarea sentimentelor; exprimarea argumentativă, persuasivă; tipare frastice: propoziții relative și conjuncționale; raporturile de coordonare și de subordonare în propoziție și în frază; propoziția principală/propoziția secundară; propoziția regentă/elementul regent; expansiunea și contragerea.

Textul: coeziunea sintactică (conectorii pragmatici), coerența semantică (concordanța timpurilor), scopul comunicativ; topica în propoziție și în cadrul grupurilor sintactice.

Exprimarea unei acțiuni, stări și existențe – verbul: modul indicativ (timpurile prezent, imperfect, perfect compus și viitor literar; verbele „a avea”, „a vrea” – exersarea contextuală a valorilor predicative, auxiliare);

aplicativ: verbul „a fi” (exersarea contextuală a valorii predicative și auxiliare) ; verbul în propoziție: predicat verbal și nominal (verbele copulative „a fi”, „a deveni”, „a ieși”, „a ajunge”, „a se face”, „a rămâne”); modul imperativ (afirmativ și negativ); modul conjunctiv, timpurile prezent și perfect; modul condițional-optativ, timpurile prezent și perfect; moduri personale și nepersonale; verbele reflexive,

verbele impersonale, locuțiunile verbale;

aplicativ: diateza activă, reflexivă, pasivă; alte forme de exprimare a timpului trecut (indicativ – perfect simplu și mai-mult-ca-perfect) .

Denumirea obiectelor, a ființelor și a fenomenelor naturii – substantivul: substantivul comun și propriu; genul și numărul substantivului; articularea substantivului (articolul hotărât, articolul nehotărât, articolul posesiv- genitival); cazurile substantivului; substantivul în propoziție – subiect (simplu/multiplu), nume predicativ, atribut substantival, complement direct, complement indirect, complementul circumstanțial de loc, complementul circumstanțial de timp, complementul circumstanțial de mod, complementul circumstanțial de cauză, complementul circumstanțial de scop;

aplicativ: substantivele colective și defective.

Exprimarea obiectului direct, indirect și a circumstanțelor – prepoziția, locuțiunea prepozițională.

Exprimarea persoanei – pronumele personal (persoana, genul și numărul; formele accentuate și neaccentuate); exprimarea politeții – pronumele de politețe; forme pronominale pentru exprimarea apropierii, a depărtării, a identității, a diferențierii și a non-identității – pronumele demonstrativ; exprimarea reflexivității – pronumele reflexiv; exprimarea posesiei – pronumele posesiv; exprimarea interogației – pronumele interogativ; exprimarea relației – pronumele relativ; exprimarea negației – pronumele negativ; alte forme de substituție a substantivului – pronumele nehotărât; cazurile pronumelui; pronumele în propoziție – subiect, nume predicativ cu verbul „a fi”, atribut pronominal, complement direct/indirect, complement circumstanțial de loc/timp/mod;

aplicativ: pronumele în propoziție – complement circumstanțial de cauză, complement circumstanțial de scop .

Exprimarea cantității și a ordinii – numeralul: numeralul cardinal, numeralul ordinal, numeralul colectiv;

aplicativ: numeralul fracționar; numeralul distributiv/multiplicativ/adverbial .

Exprimarea însușirilor – adjectivul; genul și numărul adjectivului; acordul adjectivului cu substantivul determinat; topica adjectivului; adjective variabile și adjective invariabile; adjectivul în propoziție: atribut adjectival, nume predicativ cu verbul „a fi”; articularea (articolul demonstrativ);

aplicativ: gradele de comparație; forme ale superlativului.

Exprimarea coordonatelor acțiunii – spațiu, timp, modalitate (adverbul, locuțiunea adverbială); adverbul de loc, de timp și de mod; exprimarea interogației – adverbele interogative; gradele de comparație; adverbul în propoziție – complement circumstanțial de loc/timp/mod, atribut adverbial;

aplicativ: exprimarea afirmației; exprimarea negației; exprimarea relației – adverbul relativ; exprimarea coordonatelor imprecise/a probabilității – adverbul nehotărât .

Exprimarea emoțiilor și a sunetelor din natură – interjecția, interjecția predicativă.

Exprimarea raporturilor de coordonare și subordonare – conjuncția, conjuncțiile coordonatoare și subordonatoare;

aplicativ: locuțiunile conjuncționale .

Nivelul semantico-lexical

Vocabularul limbii române; cuvântul – unitatea de bază a vocabularului; formă și conținut; sensul propriu și sensul figurat; sinonime; antonime; omonime; polisemie;

aplicativ: arhaismele; regionalismele; neologismele; împrumuturile; categorii semantice (contextualizare/ recontextualizare); paronimele frecvente; pleonasmul; dinamica vocabularului – normă/abatere de la normă;

câmpul lexico-semantic; mijloace interne de îmbogățire a vocabularului;

aplicativ: sufixele diminutivale și augmentative

N ivelul fonetic

Sunetul și litera: corespondența dintre ele; reguli de despărțire a cuvintelor în silabe;

aplicativ: scrierea corectă a cuvintelor care conțin diftong, triftong, hiat ; accentul; alfabetul limbii române; vocale și consoane; punctuația la sfârșitul propozițiilor; relația dintre intonație, topică și punctuație; alte convenții grafice: scrierea cu majuscule.

Elemente

interculturalitate

Cartea – obiect cultural; valori promovate în cultura română, maternă, universală (literatura, arta, tradițiile și obiceiurile); oameni și fapte: valori promovate în cultura română, maternă, universală.

Notă:

Conținuturile vor fi abordate din perspectiva competențelor specifice.

PROGRAMA

pentru

EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU ABSOLVENȚII CLASEI A VIII-A

DISCIPLINA

LIMBA ȘI LITERATURA MAGHIARĂ MATERNĂ

A vizsgaprogram az érvényben levő, 3393 / 28.02.2017 számmal jóváhagyott Magyar nyelv és irodalom tanterv alapján készült. A kompetencia alapú tantervvel összehangban a kimeneti követelményrendszer

tantervi

alapkompetenciák,

hozzájuk

tartozó

specifikus kompetenciák

és

részrendszereik

(képesség-

és

készségrendszerek,

ismeretkészletek) értékelését, mérését célozza. A program szerkezete a tantervi követelményrendszer szerint a következőképpen

épül

fel:

alapkompetenciák

mentén

specifikus

kompetenciák alrendszerében követhetőek az adott képesség-, készségrendszer összetevőire vonatkozó követelmények, ezeknek rendelődnek alá az eszköztudás részeként a tartalmak.

Alapkompetenciák:

Írott szövegek értése és értelmezése

Specifikus kompetenciák

Képességek, készségek és tartalmak

Különböző típusú nyomtatott szövegek értő/értelmező olvasása

A leíró és elbeszélő szövegek sajátosságainak felismerése a beszélői/elbeszélői nézőpont megfigyelése; a történetmondás lineáris rendjének megfigyelése; explicit és implicit információk visszakeresése a szövegből; részletek társítása nevekhez, helyszínekhez; szavak, kifejezések magyarázata; egyszerűbb ok- okozati összefüggések felismerése; a téma megragadása; kulcsszavak kikeresése a szövegből; szövegtömörítés a lényeg/fő gondolat kiemelésével és átfogalmazásával; a lényeges és a kiegészítő/részletező információk elkülönítése; az összetartozó információk kapcsolása; ismeretterjesztő szövegek tartalmának összefoglalása; a tényállítások és a

hipotézisek/vélemények megkülönböztetése

Elbeszélő szövegek: helyszín és szereplők; az események lineáris, időbeli elrendezése az elbeszélő szövegben; tárgyilagos és személyes nézőpont. A leíró szöveg rendezőelve: általános és egyedi jegyek; lényeges és kevésbé lényeges jellemzők; egész-rész, fentről le–lentről fel, körkörös szerveződés. Epikus szövegek: narrátor, cselekmény, szereplők/ szereplőcsoportok; egyszerű tér- és idővonatkozások az epikus szövegekben; a beszélő és szerző viszonya az epikus szövegekben; az elbeszélői nézőpont: külső és belső nézőpont; elbeszélői és szereplői nézőpontok az epikus szövegekben, az epikus művek cselekményszerkezete ;

Lírai szövegek: líra, líraiság; az érzelmek közvetett és közvetlen kifejezése; a lírai szöveg hangulata;

vershangzás: ritmus, rím, rímfajták

Az irodalmi szöveg nyelvi megalkotottságának felismerése

A szóképek lehetséges jelentéseinek/asszociációs lehetőségeinek föltárása, kapcsolatteremtés a retorikai alakzatok, a szóképek, a hasonlat és a szöveghatás/-hangulat között; az epikai közlésformák (elbeszélő, leíró, párbeszédes, monologikus) szövegbeli funkcióinak megfigyelése és értelmezése; a hősteremtés eljárásainak és a jellemzés fajtáinak megfigyelése

Szóképek és alakzatok: hasonlat, megszemélyesítés, metafora; felsorolás, ismétlés, ellentét, retorikai kérdés, halmozás, párhuzam, fokozás, túlzás, felkiáltás. Közlésformák: párbeszédes, elbeszélő, leíró. A szereplők rendszere: főszereplők, mellékszereplők, epizódszereplők. A jellemteremtés eljárásai: közvetlen − narrátor, más szereplő általi − és közvetett − beszéltetés, cselekedtetés, környezet − jellemzés; cselekvő és nem

cselekvő hős, statikus és változó

jellem; késleltetés, előreutalás, sejtetés az epikus szövegekben

Az olvasói tapasztalatok működtetése a különböző műfajú irodalmi szövegek befogadásában

Lírai és epikus műfajok felismerése; a műfaj jellemző sajátosságainak felismerése, a téma és műfaj összefüggéseinek felismerése; a műfaj és a hangnem/hangnemek közti összefüggés felfedezése

Irodalmi műfajok: dal, leíró költemény, életkép, ballada, mese és mesefajták, monda és mondaváltozatok, humoreszk, novella, ifjúsági regény, regény, napló, levél, anekdota. Hangnemek: tárgyilagos, személyes, humoros,

komikus, tragikus, ironikus, ünnepélyes, patetikus, elégikus

Külső tényvonatkozások és fiktív mozzanatok megkülönböztetése különböző szövegekben

A köznapi szövegek valóságvonatkozásainak megfigyelése; tényállítások és hipotézisek/ vélemények/ ízlésítéletek megkülönböztetése; a valószerű és valószerűtlen, illetve valósnak tűnő elemek megkülönböztetése, a valóságot átformáló/torzító eljárások felismerése; a művön kívüli valóságnak megfeleltethető és a fiktív elemek elkülönítése; a manipulatív szándék felismerése; a fiktív tér, a fiktív idő és a fiktív cselekménymozzanatok felismerése, a reális élethelyzet/léttapasztalat felismerése az irodalmi mű fiktív világában; motívumok kontextuális

vizsgálata

Nézőpont: az objektív és szubjektív leírás eszköztára. A tárgyilagos és személyes nézőpont kifejezőeszközei.

Tömegkommunikáció és manipuláció; tény és vélemény

Az irodalmi szöveg értékviszonyainak

felismerése

A szereplők által közvetített értékek/értékrendek azonosítása

az elbeszélő szövegekben

Alapvető erkölcsi értékek: anyagi értékek, szellemi értékek, erkölcsi

értékek, érzelmi értékek

Írásbeli szövegalkotás

Specifikus kompetenciák

Képességek, készségek és tartalmak

Különböző típusú szövegek alkotása a kommunikációs funkciók működtetésével

Történet összefoglalása/újraírása a címzett és nézőpont megváltoztatásával; szövegtranszformáció: párbeszédből elbeszélés, elbeszélésből párbeszéd, megadott szöveghez eltérő befejezés illesztése, a történet folytatása, egy-egy szereplő további sorsának elképzelése, szöveg szűkítése, bővítése; bekezdések írása megadott tételmondattal, megadott kulcsszavak használatával, kezdő

és/vagy zárómondattal

Elbeszélő szövegek: kronologikus beszámoló, történetmondás, személyes történetmondás, napló, internetes napló, útirajz, tudósítás, élménybeszámoló)

Tárgyleírás, helyleírás valóságos vagy elképzelt helyszínről; tájleírás; személyleírás; jellemzés

Leíró szövegek: személyleírás, jellemzés, önjellemzés, tárgyleírás,

helyleírás, ismertetés, ismeretterjesztő szövegek

Reflektált szövegalkotás különböző beszédhelyzetekben, a beszédhelyzethez igazodó komplex

szövegek alkotása

Véleménynyilvánítás az értékítélet indoklásával, érvek felkutatása, rendszerezése; az érvek meggyőző megformálása; érvek és ellenérvek egymás mellé állítása; konklúzió

Dokumentum szövegek: tájékoztató, utasító és meggyőző szövegek, ajánlás. Hagyományos magánlevél, e-mail, ajánlások, naplóbejegyzés

A kommunikációs helyzethez igazodó tudatos válogatás a stílusjegyek és

regiszterek között

A beszédszándéknak megfelelő, kulturált nyelvi regiszter megválasztása

Szövegalkotás megadott témában, céltételezés/funkció: az írói szándék és a címzett (egyén, csoport, nyilvánosság) figyelembevétele;

nézőpont, állásfoglalás, meggyőzés

Helyesírás

Helyesírási készségek alkalmazása önállóan alkotott szövegekben

Mondatfajták és írásjelek; az egyszerű és az összetett mondat központozása; a párbeszéd és az idézet írásmódja; a hangok hosszúságának szabályzatnak megfelelő jelölése a begyakorolt szókészlet körében; az egybeírás és különírás gyakoribb típusai; az ismertebb személynevek, intézménynevek, egyszerűbb földrajzi nevek helyesírása; hangjelölés a gyakrabban előforduló idegen szavakban; a számok betűkkel való írása, keltezés, számneves szerkezetek egybe- és különírása; az igealakokkal, főnevek, melléknevek és névmások alakjával kapcsolatos

helyesírási készségek; szóelválasztás

A nyelvi megformálásra való érzékenység és igényesség a szóbeli és írásbeli kommunikációban

Specifikus kompetenciák

Képességek, készségek és tartalmak

Az elemi mondat nyelvi megformálásának mint viszonyrendszernek a megértése

Események időbelisége és időrendisége, az események nem tényszerű voltára utaló nyelvi eszközök, a tagadás és negatív jellemzés nyelvi eszközei

Események időben lehorgonyzásának nyelvi eszközei, az időre jelöletlen igealakok értelmezése, időjelölés az igei és névszói állítmányú mondatban; kronológia. Módra jelölt igealakok, - hat/-het képzős igék, módosítószók. A negatív jellemzés

eszközei

Események, körülmények és résztvevők leképeződése a mondat egységeire (A mondat struktúrája: az ige és vonzatai,

mondatrészek; az igekötők és

Eseményszerkezet és mondatszerkezet. Az ige alanyi vonzata: a főnévi csoport jelöletlensége; személyes névmás

és A–Á egyeztetés. Az ige tárgyi

egyéb igemódosítók; igei poliszémia; műveltető, kölcsönös, visszaható ige és vonzatai); a mondat szerkezeti egységeinek (mondatrészeknek) egymástól való függése

vonzata: a tárgyi szerepű főnévi csoport esetragja; tárgyas igék és a határozottsági egyeztetés. A határozói szerepű főnévi csoport mint vonzat vagy szabad bővítmény; esetragok, névutók a határozói főnévi csoporton; határozószók. Bővítmények összefüggései: visszaható és kölcsönös névmás .

Névszói (főnévi és melléknévi) állítmány és vonzatai; birtoklásállítás és birtokos

névmás

Az események szereplőire való utalások nyelvi eszközei

A főnévi csoport belső szerkezete: névelő és referencialitás; köznév és tulajdonnév; névmások: személyes névmás ragos és névutós alakja, deiktikus szerepű mutató névmás, általános és határozatlan névmás. Főnévi módosítók − „jelzők” − : melléknévi és melléknévi igenévi módosító, számnévi módosító, főnévi módosító. Birtokos szerkezet, mint forma: egyeztetés, a birtok alakja, birtok és birtokos többessége.

Mennyiség és számosság

kifejezése: szám, számlálószó, többesjelek. )

Mondat- és szövegépítő eljárások jelentésének levezetése nyelvi szerkesztési jellemzők mentén

A szórend, a szó- és mondathangsúly és a mondatjelentés kétirányú viszonyai

Hangsúly, hanglejtés: szóhangsúly, mondathangsúly, főhangsúly, kontrasztív hangsúly; grammatikai és kontextuális kötöttségek a hangsúlyozásban; mondatfajta- jelölő dallamívek. Szórendi lehetőségek és a kontextus;

névmások és topiktartás/-váltás, kontrasztivitás

Több esemény/jelenet nyelvi megjelenítése, a mondategész jelentése és a mondatok összefűzési módja közötti kapcsolat

Egyszerű mondat és igenevek. Összetett mondat. Mellérendelés és mellérendelő mondat: kapcsolatos mellérendelés, kronológia; ellentétes mellérendelés, elvárás és elvárástörlés; választó mellérendelés; következtető és magyarázó mellérendelés, ok és okozat. Kötőszók. Alárendelő mondat: mutató névmás és utalószói funkció, vonatkozó névmás mint kötőszó, egyéb kötőszók; feltételesség és hasonlítás kifejezése mellékmondatokkal.

Mondatsorrend és közbeékelés.)

Különböző kommunikációs szempontoknak megfelelő szövegek alkotása és szövegtranszformáció

Beszédcselekvések és beszédaktusok nyelvi markerei. Beszédszádékok és beszédaktusok. Egyes beszédaktusok sajátos szóosztályai: indulatszó, kérdőszó

− „névmás” −, tagadó- és tiltószó; mondatfajták. A társas érintkezés formulái, udvariassági repertoár, regiszterek, nyelvváltozat.

Szövegszerűség, grammatikai kapcsolóelemek; A szöveg mikro- és makroszerkezete; témafolytonosság, kulcsszó, tételmondat; szövegpanelek: közmondások, szólásmondások, szavajárás, kifejezések stb.

Makroszerkezeti egység és szövegtípus.)

A szókészlet változásának és változatosságának, valamint a szavak szerkesztettségének felismerése

A nyelvi állandóság és változás jelenségei

Az elemkészlet változása és változatai időben: elavult szavak és jelentések, új szavak és jelentések; belső szóalkotás: szóképzés, szóösszetétel; kölcsönzés,

jelentésváltozás

A szavak jelentése, használati köre, a regiszter, az írott és beszélt nyelvi stílusok jellemző szókészlete

Jelentés és kontextus. A jelentésmező tagolása. Állandósult szókapcsolat: idióma, helyzetmondat, klisé. Lexikális döntések: regiszter, nézőpont, szóhangulat, jelentésárnyalatok; jelentéstani kapcsolatok: szinonímia, antonímia, metaforikus jelentéskiterjesztés. Kihagyásos szerkezetek és metonimikus jelentéskiterjesztés. Grammatikai

és írásbeli homonímia

A szókincs rétegzettsége, nyelvváltozatok szókincsbeli és jelentésbeli eltérései

Az elemkészlet változatai társadalmi térben és földrajzi térben. A csoportidentitás nyelvi

jelölői

A társas-társadalmi együttéléshez szükséges nyelvi magatartás magánjellegű és kisközösségi helyzetekben

Beszédszándékok és egyes gyakori beszédcselekvések nyelvi repertoárja, a nyelv másokra gyakorolt hatása, a szövegek

hatásmechanizmusa

Beszédszándékok. Beszédcselekvések és beszédaktusok. Szövegtípusok. Szöveg és regiszter. Szöveg és

stílus. )

Tényállítások és hipotézisek/vélemények, szövegben ki nem fejtett tartalmak

Háttérmondatok. Az irónia mint beszédszándék. Nyelvi manipuláció és meggyőzési

stratégiák

Nyelvváltozatok közötti eltérések a szöveg, a mondat, a szóalak vagy a hangzás szintjén, a különböző változatok értéke, a kódváltás

Szöveg és helyzet. Szöveg és nyelvváltozat: regionális nyelvváltozat, kontaktusváltozat, sztenderd. Nyelvváltozat és

identitás. A nyelvváltozatok és

társadalmi megítélésük a beszédhelyzet függvényében

Programa

Disciplina Limba și literatura germană maternă Evaluarea Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a

STATUTUL DISCIPLINEI

Limba și literatura germană maternă are, în cadrul Evaluării Naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a, statut de disciplină obligatorie pentru elevii care au urmat cursurile gimnaziale în limba maternă.

3393/28.02.2017.

Prezenta programă vizează evaluarea competențelor elevilor de receptare a mesajului scris, din texte literare, în scopuri diverse, de exprimare scrisă și de utilizare corectă și adecvată a limbii germane materne în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse. Deoarece competențele de evaluat sunt ansambluri de cunoștințe, deprinderi și atitudini formate în clasele a V-a - a VIII-a, subiectele din cadrul Evaluării Naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a vor evalua atât competențele specifice, cât și conținuturile asociate acestora, conform programei școlare aprobate prin ordinul cu nr.

Evaluarea Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a la disciplina limba și literatura germană maternă are în vedere viziunea comunicativ-pragmatică, abordarea funcțională și aplicativă a elementelor de construcție a comunicării, cu accent pe identificarea rolului acestora în construirea mesajelor și pe utilizarea lor corectă și adecvată în propria exprimare scrisă. Sarcinile de lucru vizează exerciții de tip analitic (de recunoaștere, de motivare, de diferențiere) și de tip sintetic (de modificare, de completare, de exemplificare, de construcție) și de evidențiere a aspectelor ortografice și de punctuație, în situațiile care impun o asemenea abordare. Prin sarcinile de lucru se urmărește atât înțelegerea unui text literar dat (identificarea unor trăsături ale textului și exprimarea unui punct de vedere asupra acestora etc.), precum și redactarea de către elev a unor compuneri vizând scrierea despre un text literar (rezumat, caracterizare de personaj, comentarea sumară a unor secvențe, exprimarea unui punct de vedere privind ideile sau structurarea textului etc.). De asemenea, sarcinile de lucru vor avea în vedere evaluarea competențelor de redactare a unor texte argumentative (motivarea apartenenței la o specie literară).

COMPETENȚE DE EVALUAT

Tabelul de mai jos cuprinde atât competențele generale care vizează receptarea și redactarea mesajelor scrise din programa școlara, cât și detalierile lor în competențele specifice și conținuturile asociate urmărite în cadrul Evaluării Naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a la limba și literatura germană maternă.

Gelesenes verstehen und mit Texten umgehen

Spezifische Kompetenzen

Lerninhalte

1.1. Einem Text gezielt Informationen entnehmen

Schlüsselwörter herausschreiben

Wortfamilien/Synonyme/Antonyme in gelesenen Texten finden

den Titel eines Textes erklären

gattungsspezifische Merkmale eines Textes erarbeiten: Märchen, Fabel, Ballade, Kurzgeschichte

Stilmittel in einer Ballade identifizieren: Epitheton, Vergleich, Aufzählung, Wiederholung, Personifikation, Alliteration, Hyperbel

die Struktur einer Ballade erkennen: Strophe, Reim, dramatischer Aufbau

die Problematik des Textes erkennen

Texte situationsgerecht verfassen

Spezifische Kompetenzen

Lerninhalte

2.1 Texte mit vorgegebener Struktur verfassen

und keine Einzelheiten einbauen; zum Inhalt keine persönliche Meinung äußern

2.2 Beim Verfassen von Texten einen angemessenen Wortschatz gebrauchen

einen Brief persönlichen Inhalts verfassen

einen Tagebucheintrag verfassen

eine Gestalt anhand von äußeren und inneren Merkmalen charakterisieren

einen Textinhalt aus verschiedenen Erzählperspektiven wiedergeben

einen Text sinnvoll fortsetzen

kurze Dialoge verfassen

die eigene Meinung schriftlich äußern

eine Vorgeschichte zu einem Text schreiben

ein anderes Ende zu einem Text schreiben

einen Text, der die Gedanken und Gefühle einer Figur ausdrückt, verfassen

Hauptgedanken formulieren

einen Text nacherzählen

Fragen zur Klärung von Sinnzusammenhängen formulieren und beantworten

den Inhalt eines Textes in chronologischer Reihenfolge mit eigenen Worten zusammenfassen

die Merkmale der Inhaltsangabe beachten; die Einleitung einer Inhaltsangabe formulieren und dabei folgende Elemente angeben: Textart, Titel, Autor/in, Thema; die Inhaltsangabe im Präsens verfassen; keine direkte Rede

Präfixe und Suffixe richtig gebrauchen

neue Wörter durch Zusammensetzung bilden

Wortfamilien bilden

Homonyme in bedeutungstragenden Sätzen verwenden

die Bedeutung der Wörter in verschiedenen Kontexten erschließen

Wortfelder zusammenstellen und erweitern

treffende und differenzierte Ausdrucksweisen (Synonyme, Antonyme) gebrauchen

Spezifische Kompetenzen

Lerninhalte

abgeleitete und zusammengesetzte Wörter voneinander unterscheiden und bedeutungsgemäß in Sätze einbauen

2.3 Morphosyntaktische und orthografische Gesetzmäßigkeiten in Texten anwenden

Interpunktion und Orthografie

Morphologie

Syntax

Regeln zur Zeichensetzung anwenden: Punkt, Ausrufezeichen, Fragezeichen am Satzende, Doppelpunkt vor angekündigter direkter Rede und bei Aufzählungen, Anführungszeichen bei direkter Rede, Beistrich bei Aufzählungen und vor den meisten Konjunktionen, Kommas in Satzgefügen

Regeln zur Rechtschreibung anwenden: die Dehnung der Vokale, die Schreibung des [s]-Lautes, die Verdoppelung der Konsonanten, der Gebrauch von das-dass, gleich- und ähnlich klingende Konsonanten, die Groß- und Kleinschreibung

Substantiv und Artikel: Numerus, Genus, Deklination mit Schwerpunkt Dativ und Akkusativ

Gebrauch der Präpositionen mit dem richtigen Fall

die Deklination des Adjektivs

das Pronomen: Personal-, Possessiv- und Relativpronomen

das Verb und seine Zeitformen (Präsens – Präteritum – Perfekt - Plusquamperfekt - Futurum I)

die Modalverben und ihre Zeitformen (Präsens und Präteritum)

die feste Verbindung zwischen Verb und Präposition anwenden

Konjunktivformen bilden und situationsbezogen verwenden (Konjunktiv I - indirekte Rede; Konjunktiv II - irrealer Komparativ- und Konditionalsatz, Wunschsatz)

die Zeitformen des Vorgangspassivs bilden: Präsens, Präteritum, Perfekt und Futur I

das Aktiv ins Vorgangspassiv umwandeln und umgekehrt

die Satzglieder erkennen: Subjekt, Prädikat (einteilig und mehrteilig), Objekte (Akkusativ-, Dativ-, Präpositionalobjekt), Temporal-, Konditional-, Kausalbestimmung

das Attribut als Satzgliedteil: adjektivisches und substantivisches Attribut (Genitivattribut, Präpositionalattribut, Apposition)

Inhalt der Nebensätze: Subjektsatz, Objektsatz, Attributsatz, Temporalsatz (der Vor-, Gleich- und Nachzeitigkeit), Konditionalsatz und Kausalsatz

Form der Nebensätze: eingeleitet (Konjunktionalsatz, Relativsatz, indirekter Fragesatz), nicht eingeleitet (verkappter Nebensatz, Infinitivgruppe)

Nebensätze (Subjektsatz, Objektsatz, Attributsatz, Temporalsatz, Konditionalsatz, Kausalsatz) in Satzglieder umwandeln und umgekehrt

PROGRAMA

pentru

EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU ABSOLVENȚII CLASEI a VIII-a

DISCIPLINA

LIMBA ȘI LITERATURA SÂRBĂ MATERNĂ

București, 2022

STATUTUL DISCIPLINEI

Limba și literatura sârbă maternă

are, în cadrul

Evaluării Naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a , statut de disciplină obligatorie pentru elevii care au urmat cursurile gimnaziale în limba maternă.

3393/28.02.2017.

Evaluării Naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a

vor evalua atât competențele specifice, cât și conținuturile asociate acestora, conform

Programei școlare pentru disciplina Limba și literatura maternă sârbă, clasele a V-a – a VIII-a , aprobate prin OMEN nr.

Evaluarea Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a

la disciplina limba și literatura sârbă maternă are în vedere viziunea comunicativ-pragmatică, abordarea funcțională și aplicativă a elementelor de construcție a comunicării, cu accent pe identificarea rolului acestora în construirea mesajelor și pe utilizarea lor corectă și adecvată în propria exprimare scrisă. Sarcinile de lucru vizează exerciții de tip analitic (de recunoaștere, de motivare, de diferențiere) și de tip sintetic (de modificare, de completare, de exemplificare, de construcție) și de evidențiere a aspectelor ortografice și de punctuație, în situațiile care impun o asemenea abordare. Prin sarcinile de lucru se urmărește atât înțelegerea unui text literar dat (identificarea unor trăsături ale textului și exprimarea unui punct de vedere asupra acestora etc.), precum și redactarea de către elev a unor compuneri vizând scrierea despre un text literar (rezumat, caracterizare de personaj, comentarea sumară a unor secvențe, exprimarea unui punct de vedere privind ideile sau structurarea textului etc.). De asemenea, sarcinile de lucru vor avea în vedere evaluarea competențelor de redactare a unor texte argumentative (motivarea apartenenței la o specie literară).

În evaluarea competențelor și a conținuturilor se vor urmări permament aspectele normative ortoepice, ortografice, morfologice și de punctuație, utilizându-se constant

Pravopis srpskog jezika

(Mitar Pešikan, Jovan Jerković, Mato Pižurica, školsko izdanje Zavoda za udžbenike i nastavna sredstva Beograd i MATICE SRPSKE, 2004. god.),

Pravopis srpskog jezika

(Izdanje MATICE SRPSKE, Novi Sad, 1993. god.),

Rečnik srpskog jezika

(Izdanje MATICE SRPSKE, Novi Sad, 2011. god.),

Gramatika srpskog jezika

(Živojin Stanojčić, Ljubomir Popović, Zavod za udžbenike i nastavna sredstva Beograd, 1999. godina).

COMPETENȚE DE EVALUAT

Tabelul de mai jos cuprinde atât competențele generale care vizează receptarea și redactarea mesajelor scrise din programa școlară, cât și detalierile lor în competențele specifice și conținuturile asociate urmărite în cadrul Evaluării Naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a la limba și literatura sârbă maternă.

1. Receptarea textului scris de diverse tipuri

Competențe specifice

Identificarea informațiilor importante din texte continue, discontinue și multimodale

Corelarea informațiilor explicite și implicite din texte continue, discontinue și multimodale

Prezentarea unor răspunsuri personale, creative și critice pe marginea unor texte de diverse tipuri

Recunoașterea structurilor logice în care sunt organizate informațiile din texte continue, discontinue și multimodale

Compararea diferitelor tipuri de răspuns, a punctelor de vedere exprimate pe marginea unor texte diverse

Evaluarea informațiilor și a intențiilor de comunicare din texte continue, discontinue și multimodale

Compararea a cel puțin două texte sub aspectul temei, al ideilor și al structurii

Argumentarea punctelor de vedere pe marginea a două sau mai multe texte de diverse tipuri, având în vedere posibilitatea unor interpretări multiple

Conținuturi

Кључне речи, главне идеје, тема књижевног дела

Једноставан нацрт

Текст са елементима нарације:

Књижевни текст са елементима приповедања у прози и стиху (аутор, приповедач, приповедање, прича, главни лик, средства карактеризације, време и простор у књижевном тексту, приповедање у I., II. и III. лицу, предмет књижевног дела/заплет, споредне идеје, развијање радње, дијалог у књижевном тексту)

Некњижевни текст са елементима описивања

Књижевни текст с елементима описивања у прози и стиху

Некњижевни текст са елементима описивања

Информативни/објашњавајући текст

Епско дело – текст у прози

Лирско дело – текст у стиху (изражавање емоција и осећања)

Драма – текст у дијалогу (аутор, лик, улога сценских режија, улога дијалога/говора, глумци, сценографија, костими, светла, музика)

Аргументативни текст

Версификација: стих, строфа, рима, ритам

Перцептивне стратегије текста:

Утисци из прочитаног текста, разматрање језичке разноликости и структуре наративних, описних, епских, лирских и драмских текстова

Стратегије тумачења:

Тумачење уметничких, језичких средстава (персонификација, поређења, епитета), набрајања, понављања, метафора, алитерација, хипербола, антитеза)

Изношење сопствених мишљења о прочитаним текстовима

Књижевни текстови :

Старац преварио дивове

– народна бајка;

Основна школа

– Бранислав Нушић;

У цара Тројана козје уши

– народна приповетка;

Зидање Скадра

– епска народна песма;

Данак у крви

– Иво Андрић;

Цар Лазар и царица Милица

– епска народна песма;

Косовка девојка

– епска народна песма;

Географија

– Бранислав Нушић;

Аналфабета

– Бранислав Нушић;

Ропство Јанковић Стојана

– епска народна песма;

Покошена ливада

– Десанка Максимовић;

Плави чуперак

– Мирослав Антић;

Мостови

– Иво Андрић;

Кад млидијах умрети

– Бранко Радичевић;

Све, све, али занат

– народна приповетка;

Хасанагиница

– лирско епска народна песма;

Све ће то народ позлатити

– Лаза Лазаревић;

Покондирена тиква

– Јован Стерија Поповић.

Некњижевни текстови :

Могу бити коришћени само они књижевни текстови који су тематски везани за опште теме које проистичу из наставног плана и програма за српски језик и књижевност бр. 3393/28.02.2017.

2. Redactarea textului scris de diverse tipuri

Competențe specifice

Redactarea unui text scurt pe teme familiare, având în vedere etapele procesului de scriere și structurile specifice, pentru a comunica idei și informații sau pentru a relata experiențe trăite sau imaginate

Redactarea unui text complex, în care să își exprime puncte de vedere argumentate, pe diverse teme sau cu referire la diverse texte citite

Adecvarea textului scris la situația și scopul de comunicare

Analizarea constantă a propriului scris/a unor texte diverse din punctul de vedere al corectitudinii, al lizibilității, al coerenței și al clarității

Aplicarea constantă a normelor privind etica redactării pentru crearea unor texte originale

Conținuturi

Изглед текста: рукопис, постављање текста на страници

Стилске фигуре: наративни стилски поступак, дескриптивни стилски поступак, експланаторно-стилски поступак, наративно-описни стилски поступак, дијалошки стилски поступак, стилски поступак са елементима поређења, аргументативни стилски поступак – ред аргумената у тексту

Текстуални шаблони/обрасци за структурирање идеја: дефиниција, подела и класификација, примери, „новинарска питања” (Ко?, Шта?, Када?, Где?, Зашто?)

Израда функционалних текстова: писмо, разгледница, молба, позивница, упитник

Прилагођавање писмене комуникације задатој теми

Структура писмене комуникације: увод, садржај, закључак, пасуси

Стил: граматичка исправност, употреба правописних правила, континуитет мисли, изражавање чињеница, прикладност, кохерентност, оригиналност, разноврсност, сажетост

Садржај, стварање садржаја

Претварање директног говора у индиректни говор

Интерпретација задатих делова из прочитаног текста, опис изазваних емоција (радости, изненађења, страха)

3. Utilizarea corectă, adecvată și eficientă a limbii în procesul comunicării orale și scrise

Competențe specifice

Aplicarea achizițiilor lexicale și semantice de bază, în procesul de înțelegere și de exprimare corectă a intențiilor comunicative

Redactarea unor texte, valorificând gândirea logică și competența lingvistică, în procesul de învățare pe tot parcursul vieții

Aplicarea conștientă a regulilor și a convențiilor ortografice și ortoepice pentru o comunicare corectă

Raportarea conștientă la normă în exprimarea intenției de comunicare, din perspectivă morfosintactică, fonetică și lexicală

Folosirea achizițiilor privind structuri morfosintactice complexe ale limbii sârbe literare pentru înțelegere corectă și exprimare nuanțată a intențiilor comunicative

Aplicarea achizițiilor lingvistice pentru înțelegerea și producerea unor texte diverse

Analizarea elementelor de dinamică a limbii, prin utilizarea achizițiilor de sintaxă, morfologie, fonetică, lexic și semantică prin raportare la limbile moderne

Valorificarea relației dintre normă, abatere și uz în adecvarea strategiilor individuale de comunicare

Conținuturi

Фонетика

Самогласници и сугласници

Слог

Једначење сугласника по звучности и месту творбе

Палатализација

Јотовање

Прелаз сугласника

Непостојано

Речник

Породица речи

Синоними

Антоними

Хомоними

Суфиксација и префиксација

Сложенице

Архаизми

Неологизми

Варваризми

Професионализми

Провинцијализми

Фразеолошке јединице

Морфологија

Именице

Врсте именица

Граматичке категорије: род, број, падеж

Деклинација именица

Придеви

Врсте придева

Граматичке категорије: род, број, падеж

Неодређени и одређени придевски облици

Поређење придева

Заменице

Личне заменице; Промена личних заменица

Придевске заменице: присвојне заменице

Граматичке категорије: лице, број, падеж

Бројеви

Подела бројева

Бројне именице

Глаголи

Глаголски вид (глаголи по трајању радње: свршени и несвршени)

Глаголска времена и начини: перфекат, презент, футур I, футур II

Граматичке категорије: лице, број, време

Прилози

Подела прилога

Поређење прилога

Предлози

Везници

Речце

Узвици

Синтакса

Главни реченички чланови: субјекат (граматички, логички), предикат ( глаголски, именски)

Зависни реченички чланови: атрибут, апозиција, прави и неправи објекат, прилошке одредбе

4. Exprimarea identității lingvistice și culturale proprii în context național și internațional

Competențe specifice

Asocierea unor experiențe proprii de viață și de lectură cu acelea provenind din alte culturi

Compararea unor tradiții sârbe și a unor tradiții din alte culturi

Exprimarea unui punct de vedere față de anumite tradiții și valori ale culturii materne sau ale unei alte culturi, descrise în cărțile citite

Argumentarea unui punct de vedere privitor la tiparele identificate în cultura proprie și în cultura altor popoare

Conținuturi

Матерњи језик – основни ресурс за лични развој и богаћење културних садржаја

Српски језик и култура у Европи

Емпатија и отвореност. Ми и други.

PROGRAMA

pentru

EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU ABSOLVENȚII CLASEI a VIII-a

DISCIPLINA

LIMBA ȘI LITERATURA SLOVACĂ MATERNĂ

București, 2022

STATUTUL DISCIPLINEI

Limba și literatura slovacă maternă

are, în cadrul

Evaluării Naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a , statut de disciplină obligatorie pentru elevii care au urmat cursurile gimnaziale în limba maternă.

Evaluării Naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a

vor evalua atât competențele specifice, cât și conținuturile asociate acestora, conform

Programei școlare pentru disciplina Limba și literatura maternă slovacă, clasele a V-a – a VIII-a , aprobate prin OMEN nr. 3393/28.02.2017.

Evaluarea Națională pentru absolvenții clasei a VIII-a

la disciplina limba și literatura slovacă maternă are în vedere viziunea comunicativ-pragmatică, abordarea funcțională și aplicativă a elementelor de construcție a comunicării, cu accent pe identificarea rolului acestora în construirea mesajelor și pe utilizarea lor corectă și adecvată în propria exprimare scrisă. Sarcinile de lucru vizează exerciții de tip analitic (de recunoaștere, de motivare, de diferențiere) și de tip sintetic (de modificare, de completare, de exemplificare, de construcție) și de evidențiere a aspectelor ortografice și de punctuație, în situațiile care impun o asemenea abordare. Prin sarcinile de lucru se urmărește atât înțelegerea unui text literar dat (identificarea unor trăsături ale textului și exprimarea unui punct de vedere asupra acestora etc.), precum și redactarea de către elev a unor compuneri vizând scrierea despre un text literar (rezumat, caracterizare de personaj, comentarea sumară a unor secvențe, exprimarea unui punct de vedere privind ideile sau structurarea textului etc.). De asemenea, sarcinile de lucru vor avea în vedere evaluarea competențelor de redactare a unor texte argumentative (motivarea

apartenenței la o specie literară).

În evaluarea competențelor și a conținuturilor se vor urmări permament aspectele normative

ortografice,

morfologice

și

punctuație,

utilizându-se

constant

Pravidlá slovenského pravopisu

(VEDA, vydavateľstvo Slovenskej akadémie vied, 4. nezm. vyd., 2013),

Slovník súčasného slovenského jazyka A – G, H – L, M – N, O – Pn

(VEDA, vydavateľstvo Slovenskej akadémie vied, 2006, 2011, 2015, 2021),

Krátky slovník slovenského jazyka

(VEDA, vydavateľstvo Slovenskej akadémie vied, 4. doplnené a upravené vyd., 2003).