Decizia nr. 74/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 alin. ultim din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată și modificată prin

Legea nr. 145/1999 , excepție ridicată de Louis Hodits în Dosarul nr. 1.516/1998 al Curții de Apel Targu Mures - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând ca aceasta are ca obiect o problemă de aplicare a legii, de competența exclusiva a instanței judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 1.516/1998, Curtea de Apel Targu Mures Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată și modificată prin

Legea nr. 145/1999 , excepție ridicată de Louis Hodits.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia considera ca dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 114/1996 , republicată și modificată prin

Legea nr. 145/1999 , contravin prevederilor art. 25 alin. (1) și (2) din Constituție.

Curtea de Apel Targu Mures - Secția civilă, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate nu poate fi primită, litigiul fiind guvernat de dispozițiile

Legii nr. 5/1973 , pe temeiul cărora s-a promovat acțiunea. În ceea ce privește însă fondul excepției, instanța apreciază ca "părăsirea definitivă a locuinței este o chestiune de fapt ce urmează a fi apreciată de instanțele judecătorești și nu contravine cu nimic normei înscrise la art. 25 din Constituția României". Tot astfel, arata instanța, "Posibilitatea limitării prin lege a libertății de a circula în țara și străinătate nu aduce atingere drepturilor și libertăților persoanei și cu atât mai mult raporturilor dintre proprietari și chiriași. Într-o accentuata criza de locuințe generata de actuala perioada de tranzitie, răspunzând și interesului general de a reglementa închirierea locuințelor, legiuitorul a considerat util sa statueze în legătură cu beneficiarul contractului de închiriere atunci când titularul a decedat sau a părăsit definitiv domiciliul, prevederea legală în cauza fiind în concordanta cu Constituția".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca nefiind intemeiata critica de neconstituționalitate adusă

art. 27 din Legea nr. 114/1996 . Se arata ca între reglementarea din legea menționată și textul art. 25 alin. (2) din Constituție "nu exista o conexiune directa, în măsura sa pună problema unei încălcări a Constituției". Și, tot astfel, se precizează ca "dreptul de a te stabili oriunde în țara și de a te reintoarce, ulterior, nu determina un statut de favoare în contextul unui raport juridic contractual referitor la închirierea unei locuințe". În finalul punctului de vedere se mai arata: "Se poate susține ca dispozițiile art. 27 din lege reprezintă o concretizare a prevederilor art. 41 alin. (2) fraza I din Constituție, în sensul că proprietatea privată se bucura de ocrotirea legii."

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile

art. 27 din Legea nr. 114/1996

nu contravin dreptului la libera circulație consacrat de art. 25 din Constituție, ale cărui condiții de exercitare sunt lăsate pe seama legiuitorului. Acest drept nu trebuie absolutizat, ci urmează a fi apreciat în concordanta cu dispozițiile legale, care pot prevedea limitări ale exercițiului acestui drept.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția are ca obiect dispozițiile

art. 27 din Legea locuinței nr. 114/1996 , lege republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997. Examinând excepția ridicată, Curtea constata ca la data sesizării de către instanța judecătorească (și anume 22 decembrie 1998) textul art. 27 avea următorul conținut: "În cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, închirierea continua, după caz:

a) în beneficiul soțului sau al sotiei, dacă a locuit împreună cu titularul;

b) în beneficiul descendenților sau al ascendenților, dacă au locuit împreună cu acesta;

c) în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere.

În cazul mai multor cereri, contractul de închiriere se transfera prin hotărâre judecătorească.

În lipsa persoanelor care pot solicita locuinta, potrivit celor de mai sus, contractul de închiriere încetează în termen de 30 de zile de la data părăsirii domiciliului de către titularul contractului sau de la data înregistrării decesului."

Ulterior, prin

Legea nr. 145/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, textul art. 27 a fost modificat, având în prezent următoarea redactare: "În cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, precum și în cazul titularului de contract, nerezident, care, fără a fi detașat, nu a mai folosit locuinta mai mult de 2 ani, fără întrerupere, închirierea continua, după caz:

a) în beneficiul soțului sau al sotiei, dacă a locuit împreună cu titularul;

b) în beneficiul descendenților sau al ascendenților, dacă au locuit împreună cu acesta;

c) în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere.

În cazul mai multor cereri, beneficiul contractului de închiriere se dispune prin hotărâre judecătorească.

În lipsa persoanelor care pot solicita locuinta, potrivit alin. 1, contractul de închiriere încetează în termen de 30 de zile de la data părăsirii domiciliului de către titularul contractului sau de la data înregistrării decesului ori de la împlinirea termenului de 2 ani de nefolosire neîntreruptă a locuinței."

Fața de cele de mai sus Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității

art. 27 alin. ultim din Legea nr. 114/1996 , în redactarea data prin

Legea nr. 145/1999 , deoarece, potrivit

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare [...]".

Norma constituțională, pretins incalcata prin dispoziția legală criticata, este aceea a art. 25 alin. (1) și (2) din Constituție, text care prevede: "(1) Dreptul la libera circulație, în țara și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țara, de a emigra, precum și de a reveni în țara."

I. Examinând textul de lege criticat, cu raportare la norma constituțională invocată, Curtea constata ca aceasta din urma nu are nici o legătură cu reglementările cuprinse în

Legea nr. 114/1996

în ceea ce privește raporturile dintre proprietari și chiriași. Ca urmare, nu poate fi vorba despre încălcarea prin legea menționată a textului constituțional indicat de autorii excepției.

Într-adevăr, textul alineatului ultim al art. 27 are în vedere situația în care titularul contractului de închiriere a unei locuințe părăsește domiciliul fără a lasă în locuinta persoane care să poată solicita continuarea locatiunii. În aceasta situație contractul de închiriere încetează în termenul prevăzut de lege. Pentru a produce efectele grave pe care legea le prevede, părăsirea domiciliului trebuie să fie definitivă.

II. De altfel, Curtea retine ca, în speta, autorul excepției susține că nu sunt întrunite condițiile prevăzute la

art. 27 din Legea nr. 114/1996

pentru a fi reziliat contractul de închiriere. Competența de a stabili dacă sunt întrunite aceste condiții aparține instanței judecătorești, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "[...]Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".

Curtea Constituțională a stabilit în mod constant în practica sa (astfel cum rezultă, de exemplu, din Decizia nr. 151 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 2 decembrie 1998, și din Decizia nr. 160 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 9 decembrie 1998, ca aspectele privind situația de fapt, precum și modalitatea de interpretare și de aplicare a legii nu intră în domeniul contenciosului constituțional, fiind de competența instanțelor judecătorești.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 alin. ultim din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată și modificată prin

Legea nr. 145/1999 , excepție ridicată de Louis Hodits în Dosarul nr. 1.516/1998 al Curții de Apel Targu Mures - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 aprilie 2000.