Convenția nr. 108/1958

Articolul 1

1. Prezenta convenție se aplică fiecărui marinar utilizat, în indiferent ce calitate, la bordul oricărei nave, în afară navelor de război, care este înmatriculată pe un teritoriu pentru care aceasta convenție este în vigoare și care este în mod normal afectată navigației maritime,

2. În cazul în care ar exista vreo indoiala cu privire la problema de a ști dacă anumite categorii de persoane trebuie să fie considerate personal navigant, în sensul prezentei convenții, aceasta problema va fi soluționată, în fiecare țara, de către autoritatea competentă, după consultarea organizațiilor armatorilor și ale personalului navigant interesate.

Articolul 2

1. Orice stat membru pentru care prezenta convenție este în vigoare va elibera fiecăruia dintre cetățenii săi, exercitând profesia de marinar, la cererea sa, un "act de identitate pentru personal navigant", conform prevederilor art. 4 de mai jos. Cu toate acestea, în cazul cînd nu ar fi posibil să se elibereze un astfel de document anumitor categorii de personal navigant, numitul stat membru va putea elibera, în locul menționatului document, un pasaport specificand ca titularul este marinar și avînd, în sensul prezentei convenții, aceleași efecte ca și actul de identitate pentru personalul navigant.

2. Orice stat membru pentru care prezenta convenție este în vigoare va putea elibera un act de identitate pentru personalul navigant oricărui marinar utilizat la bordul unei nave înmatriculate pe teritoriul sau sau înscris la un birou de plasare de pe teritoriul sau, dacă cel interesat cere aceasta.

Articolul 3

Actul de identitate al personalului navigant va fi păstrat întotdeauna de către marinar.

Articolul 4

1. Actul de identitate pentru personalul navigant va fi întocmit după un model simplu: el va fi confectionat dintr-un material rezistent și se va prezenta astfel încît orice modificare să poată fi cu usurinta observata.

2. Actul de identitate pentru personalul navigant va indica numele și calitatea autorității care l-a eliberat, data și locul eliberării și va conține o declarație stabilind ca acest document este un act de identitate pentru personalul navigant potrivit prezentei convenții.

3. Actul de identitate pentru personalul navigant va conține următoarele date referitoare la titular:

a) numele întreg (prenumele și numele de familie, dacă este cazul);

b) data și locul nașterii;

c) naționalitatea;

d) semnalmente;

e) fotografia;

f) semnatura titularului sau, dacă acesta este incapabil să semneze, o amprenta a degetului mare.

4. Dacă un stat membru eliberează un act de identitate pentru personalul navigant unui marinar străin, el nu va fi obligat sa înscrie nici o declarație privind naționalitatea respectivului marinar. De altfel, o asemenea declarație nu va constitui o dovadă concludenta a naționalității sale.

5. Orice limitare a duratei de valabilitate a unui act de identitate pentru personalul navigant va fi clar indicată în document.

6. Sub rezerva prevederilor conținute în paragrafele precedente, forma și cuprinsul exacte ale actului de identitate pentru personalul navigant vor fi determinate de către statul membru care îl eliberează, după consultarea organizațiilor armatorilor și ale personalului navigant interesate.

7. Legislația naționala va putea sa impună înscrierea unor informații complementare în actul de identitate pentru personalul navigant.

Articolul 5

1. Orice marinar care este deținătorul unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil eliberat de către autoritatea competentă a unui teritoriu pentru care prezenta convenție este în vigoare, va fi reprimit pe mentionatul teritoriu.

2. Cel interesat va trebui de asemenea să fie reprimit pe teritoriul avut în vedere în paragraful precedent în timpul unei perioade de cel puțin un an după data eventualei expirari a valabilității actului de identitate pentru personalul navigant al cărui titular este.

Articolul 6

1. Orice stat membru va autoriza intrarea dintr-un teritoriu, pentru care prezenta convenție este în vigoare, a oricărui marinar posesor al unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil, în cazul cînd aceasta intrare este solicitată pentru o permisie la uscat, cu durata temporară în timpul escalei navei.

2. Dacă actul de identitate pentru personalul navigant conține spații libere pentru înscrierile corespunzătoare, orice stat membru va trebui, de asemenea, să permită intrarea în vigoare, a oricărui marinar posesor al unui act de identitate pentru personalul navigant, valabil, atunci cînd intrarea este solicitată de către cel interesat:

a) pentru a fi imbarcat la bordul navei sale sau pentru a fi transferat pe o alta nava;

b) pentru a trece în tranzit în scopul de a-și ajunge nava într-o alta țara sau în scopul de a fi repatriat;

c) în orice alt scop aprobat de către autoritățile statului interesat.

3. Înainte de a autoriza intrarea în teritoriul sau pentru unul dintre motivele enumerate în paragraful precedent, orice stat membru va putea pretinde o dovadă satisfăcătoare, inclusiv un act scris, din partea marinarului, armatorului sau agentului interesat, sau a consulului interesat, asupra intentiei marinarului și a faptului ca el este în măsura să-și pună în aplicare proiectul. Statul membru va putea de asemenea sa limiteze durata șederii marinarului la o perioadă considerată rezonabila în raport cu scopul șederii.

4. Prezentul articol nu trebuie să fie interpretat în sensul unei restrangeri a dreptului oricărui stat membru de a împiedica intrarea sau șederea pe teritoriul sau a unei persoane oarecare.

Articolul 7

Ratificarile formale ale prezentei convenții vor fi comunicate directorului general al Biroului Internațional al Muncii, care le va inregistra.

Articolul 8

1. Prezenta convenție nu va angaja decât statele membre ale Organizației Internaționale a Muncii ale căror ratificări vor fi înregistrate de către directorul general.

2. Ea va intra în vigoare după douasprezece luni de la înregistrarea de către directorul general a primelor doua ratificări din partea statelor membre.

3. Drept urmare, aceasta convenție va intra în vigoare, pentru fiecare stat membru, după douasprezece luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată.

Articolul 9

1. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție poate să o denunțe la expirarea unei perioade de zece ani de la data intrării în vigoare inițiale a convenției printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internațional al Muncii și înregistrat de către acesta, Denunțarea nu va avea efect decât la un an de la data înregistrării sale.

2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție și care în termen de un an de la expirarea perioadei de zece an, menționată în paragraful precedent, nu va face uz de dreptul de a o denunta, prevăzut în prezentul articol, se va angaja pentru o noua perioada de zece ani și, în consecința, va putea denunta prezenta convenție la expirarea fiecărei perioade de zece ani, în condițiile prevăzute în prezentul articol.

Articolul 10

1. Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va notifica tuturor statelor membre ale Organizației Internaționale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor și denuntarilor care îi vor fi comunicate de către membrii organizației.

2. Notificând statelor membre ale organizației înregistrarea celei de-a doua ratificări care îi va fi fost comunicată, directorul general va atrage atenția statelor membre ale organizației asupra datei la care prezenta convenție va intra în vigoare.

Articolul 11

Directorul general al Biroului Internațional al Muncii va comunică secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, în scopul înregistrării, conform articolului 102 din Carta Națiunilor Unite, informații complete în legătură cu toate ratificarile și toate actele de denunțare pe care le va fi înregistrat conform articolelor precedente.

Articolul 12

Ori de câte ori va considera necesar, Consiliului de administrație al BIroului Internațional al Muncii va prezenta conferintei generale un raport asupra aplicării prezentei convenții și va examina dacă este cazul sa înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii ei totale sau parțiale.

Articolul 13

În cazul în care conferința va adopta o noua convenție privind revizuirea totală sau parțială a prezentei convenții și dacă noua convenție nu dispune altfel:

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenții privind revizuirea atrage, de plin drept, fără a se mai tine seama de prevederile art. 9 de mai sus, denunțarea imediata a prezentei convenții, sub rezerva ca noua convenție sa fi intrat în vigoare;

b) cu începere de la data intrării în vigoare a noii convenții, privind revizuirea, prezenta convenție încetează sa mai fie deschisă ratificării statelor membre.

Prezenta convenție va rămîne în orice caz în vigoare în forma și cu conținutul sau pentru statele membre care o vor fi ratificat, dar care nu vor ratifica convenția privind revizuirea.

Articolul 14

Versiunile franceza și engleza ale textului prezentei convenții au aceeași valabilitate.