Decizia nr. 293/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 pct. 5

și

6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Dumitru Măcelaru în Dosarul nr. 540/100/2019 al Tribunalului Maramureș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.994D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar note scrise în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate, prin care invocă noi temeiuri constituționale față de cele invocate în fața instanței de judecată și solicită judecarea cauzei în lipsă.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 325 din 19 mai 2022 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.

Prin Încheierea din 18 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 540/100/2019, Tribunalul Maramureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 pct. 5

și

6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Excepția a fost ridicată de Dumitru Măcelaru într-o cauză având ca obiect recalcularea pensiei militare.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 40 pct. 5

și

6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

sunt neconstituționale, întrucât Guvernul poate fi abilitat de Parlament să emită ordonanțe strict în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar

Legea nr. 223/2015

privind pensiile militare de stat este o lege organică.

7.

Se menționează că, în raport cu prevederile

art. 115 alin. (4) din Constituție , ordonanțele de urgență pot fi emise numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, fapt ce exclude modificarea sau completarea unor prevederi legale existente, cu precădere a celor din legi organice.

8.

Se apreciază că, la data adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , nu a existat nicio situație extraordinară apărută intempestiv în problematica pensiilor militare de stat, care să impună luarea unor măsuri imediate de reglementare ce nu suferă amânare, întrucât actul normativ criticat nu a reglementat o situație nouă, ci a modificat două prevederi care nu au convenit Guvernului.

9.

Prin urmare, autorul excepției susține că reglementarea urgenței frizează ridicolul, în elaborarea dispozițiilor criticate legiuitorul delegat a ignorat cu bună știință conotația sub aspect etimologic și semantic a cuvintelor „extraordinară“ și „urgență“.

10.

Tribunalul Maramureș - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie (a se vedea, în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 255 din 11 mai 2005

sau

Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014 ), așa încât modificarea legislativă a urmărit menținerea echilibrului bugetar și respectarea obligațiilor asumate de către România prin aderarea la Uniunea Europeană, fiind astfel justificată urgența.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de către autorul excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 40 pct. 5

și

6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare. Însă, analizând susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că acesta critică

art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

din punctul de vedere al neconstituționalității extrinseci, articol care modifică și completează

Legea nr. 223/2015

privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 .

15.

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 115 alin. (1)

și

(4)

privind delegarea legislativă.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză, prin

Decizia nr. 205 din 28 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 18 august 2020,

Decizia nr. 848 din 12 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 23 martie 2020,

Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020,

Decizia nr. 237 din 16 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 30 iulie 2019,

Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019,

Decizia nr. 786 din 29 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 2 mai 2019,

Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 8 martie 2019, instanța de contencios constituțional respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

17.

Astfel, respingând criticile de neconstituționalitate extrinsecă privind modificarea unor prevederi ale

Legii nr. 223/2015

prin dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , prin

Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019 , precitată, paragraful 47, și

Decizia nr. 349 din 22 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 august 2018, paragraful 17, Curtea a reținut că interdicția extinderii prerogativelor legislative delegate ale Guvernului și asupra domeniului legilor organice este prevăzută, în mod expres, de

art. 115 alin. (1) din Constituție , în care se arată că „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice“. Aceste prevederi constituționale nu au în vedere însă și ordonanțele de urgență, al căror domeniu de reglementare este delimitat de prevederile

art. 115 alin. (6) din Constituție . În același context, Curtea a amintit că, prin

Decizia nr. 27 din 10 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, a statuat în sensul că ordonanța, fiind expresia unei delegări legislative, în mod necesar implică și posibilitatea modificării sau abrogării legilor în vigoare, în funcție de limitele abilitării legislative. De asemenea, prin

Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, Curtea a reținut că, prin ordonanțe, Guvernul poate să reglementeze primar, să modifice sau să abroge reglementarea existentă.

18.

Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă, raportată la dispozițiile

art. 115 alin. (4) din Constituție , din perspectiva lipsei situației extraordinare care a determinat emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019 , precitată, paragraful 49, și

Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019 , precitată, paragraful 34, că în nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015

modificările aduse

Legii nr. 223/2015

au fost justificate de faptul că în cuprinsul acestei legi „există prevederi arbitrare în interpretare care pot determina diferențieri de tratament aplicabil pensionarilor în etapa de stabilire, recalculare și/sau actualizare a pensiilor militare de stat“, iar „în condițiile neadoptării măsurilor de modificare și completare a

Legii nr. 223/2015 , este imposibilă emiterea normelor juridice de rang inferior și există riscul apariției unui nou val de litigii de anvergura celui din anii 2010-2012“. Curtea a apreciat că situația extraordinară care a impus reglementarea de urgență a dispozițiilor

art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

are în vedere consecințele neconstituționale pe care le atrage o reglementare care este susceptibilă de a genera tratamente diferite pentru persoane aflate în situații identice și față de care apariția unui val semnificativ de litigii este doar un efect secundar. O reglementare neclară, care are ca efect interpretări arbitrare, este contrară nu doar prevederilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , dar și principiului constituțional al egalității în drepturi, potrivit căruia persoanele care se află în situații similare trebuie să se bucure de un tratament juridic identic, iar constatarea acestor consecințe, în timpul demersurilor autorităților, prilejuite de imediata intrare în vigoare a unei asemenea reglementări, justifică o intervenție legislativă imediată a Guvernului, potrivit

art. 115 alin. (4) din Constituție , destinată prevenirii acestor rezultate contrare

Legii fundamentale . Așa fiind, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate nu contravin textului constituțional mai sus amintit, sens în care s-a pronunțat și prin

Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018 , precitată.

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20.

În final, cu privire la solicitarea autorului excepției de neconstituționalitate, formulată în cuprinsul notelor scrise transmise, de a se analiza, în mod suplimentar, încălcarea

art. 1 alin. (5) ,

art. 44 ,

61 ,

73

și

art. 115 alin. (6) din Constituție , Curtea constată că nu poate primi această solicitare, întrucât, potrivit jurisprudenței sale, temeiurile excepției de neconstituționalitate sunt cele precizate prin încheierea de sesizare a instanței de judecată în fața căreia a fost invocată excepția, astfel că în fața Curții Constituționale nu pot fi invocate alte temeiuri ale excepției decât cele stabilite prin încheierea de sesizare (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012,

Decizia nr. 272 din 23 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 4 septembrie 2013, sau

Decizia nr. 332 din 21 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 2 iulie 2019).

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Măcelaru în Dosarul nr. 540/100/2019 al Tribunalului Maramureș - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Maramureș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 mai 2023.