Decizia nr. 105/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Costantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, excepție cu a carei soluționare Curtea Constituțională a fost sesizată de Judecătoria Sectorului 2 București prin Încheierea din 22 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.856/1999, aflat pe rolul acelei instanțe.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Cornel Simtian pentru Societatea Comercială "Admet" - S.A. Galați, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societății Comerciale "Admet" - S.A. Galați arata ca excepția ridicată este inadmisibila, deoarece nu se poate susține ca în fond nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 214 alin. 3 din Codul penal. Se mai arata ca printre actele aflate la dosarul instanței care a sesizat Curtea Constituțională se afla un act prin care Stefania Sandu și Constantin Remus Ivan au ridicat în acest dosar excepția lipsei plângerii prealabile și nu excepția de neconstituționalitate. În consecința, solicita respingerea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca în cauza Curtea Constituțională nu a fost legal sesizată, deoarece prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, Curtea a constatat ca dispoziția "cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului", cuprinsă în textul art. 214 alin. 3 din Codul penal, este neconstitutionala. În aceasta situație instanța constatând ca excepția este inadmisibila, trebuia ca, în conformitate cu dispozițiile

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sa o respingă printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională. În concluzie, solicita respingerea excepției ca fiind inadmisibila.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 22 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.856/1999, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, excepție ridicată, asa cum se arata în încheiere, de "apărătorul inculpatului". Instanța retine ca apărătorul inculpatului a ridicat excepția de neconstituționalitate "conform art. 214 alin. 3 din Codul penal și

art. 22 din Legea nr. 47/1992 ", fără sa arate în numele cărui inculpat a fost ridicată excepția, având în vedere ca în cauza erau mai mulți inculpați care, asa cum se retine în încheiere, erau prezenți în instanța. În aceeași încheiere se mai arata ca reprezentantul Ministerului Public "pune concluzii de admitere a excepției și solicita trimiterea dosarului la Curtea Constituțională".

Judecătoria Sectorului 2 București, exprimandu-și opinia, arata ca prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, Curtea Constituțională a constatat ca dispoziția "cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului", din art. 214 alin. 3 din Codul penal, este neconstitutionala. În aceeași încheiere instanța mai arata ca "Fața de cele arătate, întrucât Curtea a constatat printr-o decizie anterioară neconstituționalitatea dispoziției legale criticate, aceasta nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, apreciind o cauza de inadmisibilitate, în temeiul

art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată". Cu toate acestea, instanța "admite excepția de neconstituționalitate invocată de apărătorul inculpatului" și dispune trimiterea dosarului la Curtea Constituțională.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și putea exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca, întrucât Curtea Constituțională a constatat printr-o decizie anterioară ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, instanța trebuia sa respingă excepția prin încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională, potrivit

art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile părții prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Excepția cu a carei soluționare a fost sesizată privește dispozițiile art. 214 alin. 3 din Codul penal, care au următorul conținut: "Dacă bunul este proprietate privată, cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca în aceasta cauza ea nu a fost legal sesizată. Cunoscând ca anterior Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, asupra constituționalității dispoziției "cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului", declarand-o neconstitutionala, instanța se afla în fața unui caz de inadmisibilitate a excepției ridicate și, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, avea obligația sa respingă excepția printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională. Cu toate acestea, Curtea, având în vedere jurisprudenta sa, precum și faptul ca a fost sesizată în forma prevăzută în

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, urmează sa respingă ea însăși, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, excepție cu a carei soluționare a fost sesizată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr. 3.856/1999.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2000.