Decizia nr. 357/2023

Articolul 56

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010 , de la care derogă textul legal criticat, prevedea inițial, ca regulă generală, încetarea de drept a contractului individual de muncă la data îndeplinirii vârstei standard de pensionare și a condiției stagiului minim. Având în vedere că vârsta standard de pensionare diferă în funcție de sexul persoanei, Curtea Constituțională a apreciat că, pentru a se asigura egalitatea dintre bărbați și femei și pentru respectarea dreptului la muncă, textul în discuție este constituțional dacă acestea din urmă pot să își continue activitatea, la cerere, până la împlinirea vârstei de 65 de ani. În consecință, textul a fost modificat, astfel încât considerentele deciziei instanței de control constituțional să fie respectate, în sensul că femeile pot, la cerere, să își continue activitatea până la vârsta de 65 de ani. Așadar, din cele de mai sus rezultă că în ceea ce privește dreptul la pensie, femeile care ocupă funcția de asistenți medicali generaliști, moașe și asistenți medicali se află, încă de la data intrării în vigoare a textului legal criticat, în ipoteza specială în care se pot pensiona la 65 de ani, spre deosebire de celelalte femei, cu alte profesii, pentru care abia prin

Legea nr. 93/2019

s-a prevăzut expres această posibilitate. Indiferent de forma textului

art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010 , de la care se derogă prin norma criticată, rezultă clar că pensionarea celor trei categorii de persoane mai sus menționate, în condițiile acestei legi, se face doar la cerere, regula fiind pensionarea la vârsta de 65 de ani. Prin urmare, apreciază că reglementarea posibilității de continuare a activității celor trei categorii de persoane mai sus menționate după împlinirea vârstei standard de pensionare, până la împlinirea vârstei de 65 de ani, nu se justifică, atât timp cât ieșirea la pensie la vârstele standard stabilite

de Legea nr. 263/2010

este o opțiune a respectivelor salariate, având drept consecință încetarea contractului individual de muncă. O continuare a activității în acest caz ar presupune încheierea unui nou contract de muncă cu angajatorul respectiv, în condițiile legislației aplicabile. Așadar, în considerarea celor mai sus expuse, Guvernul apreciază că textul legal criticat nu creează în sine o discriminare a persoanelor de sex feminin care ocupă funcțiile de asistenți medicali generaliști, moașe și asistenți medicali, față de celelalte persoane de același sex care ocupă alte funcții, dat fiind că situațiile în care se află acestea din perspectiva condițiilor în care se pot pensiona sunt diferite, ci aspectele expuse de autoarele excepției țin mai degrabă de modalitatea în care textele legale au fost interpretate și aplicate în situația lor particulară. Din aceleași motive, consideră că nu este încălcat nici dreptul la muncă, garantat de

art. 41 din Constituție , persoanele vizate de textul legal criticat fiind libere să încheie un nou contract de muncă, în condițiile legii, fie cu același angajator, fie cu un altul. În ceea ce privește

art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție , Guvernul apreciază că nu se poate primi critica privind încălcarea acestuia, dat fiind că acesta impune reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, or, în situația supusă atenției este vorba despre regimul special al încetării contractului individual de muncă în cazul anumitor categorii de persoane.

20.

În punctul de vedere exprimat în Dosarul Curții Constituționale nr. 841D/2020, Guvernul, apreciind că aspectele învederate în excepția de neconstituționalitate privesc modul de interpretare și aplicare a legii, ce revine competenței exclusive a instanțelor de judecată, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

21.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

22.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

23.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008

privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2008, așa cum a fost completată prin

art. III pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2014

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 15 mai 2014. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare: „Prin derogare de la dispozițiile

art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată , cu modificările și completările ulterioare, contractul de muncă al asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la

alin. (5^1).“

24.

Autoarele excepției de neconstituționalitate susțin că aceste dispoziții de lege sunt contrare următoarelor prevederi constituționale:

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi a cetățenilor,

art. 41 alin. (1)

privind dreptul la muncă și

art. 73 alin. (3) lit. p) , potrivit căruia regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială sunt reglementate prin lege organică.

25.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008

reglementează condițiile în care asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pot pensiona. Astfel, potrivit

art. 22 alin. (4)

din ordonanța de urgență amintită, așa cum a fost modificată prin

art. III pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2014 , aceste persoane se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex. Reglementarea derogă de la normele de drept comun în materia dreptului la pensie în sistemul public, respectiv de la dispozițiile

art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, potrivit cărora vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei.

26.

Potrivit dispozițiilor

art. 22 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 , la cerere, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pot pensiona, în condițiile prevăzute de

Legea nr. 263/2010 , cu modificările și completările ulterioare.

27.

În mod derogatoriu de la dispozițiile de drept comun în materia încetării de drept a raportului de muncă, respectiv

art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii republicată , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispozițiile

art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008

prevăd încetarea de drept a contractului de muncă al asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali la îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la

art. 22 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 .

28.

Curtea constată, prin urmare, că legiuitorul a prevăzut pentru asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali un regim juridic privind condițiile de pensionare și de încetare de drept a contractului de muncă ce derogă, în parte, de la normele de drept comun. Prin urmare, normele

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2008

au, față de prevederile

Legii nr. 263/2010

și ale

Legii nr. 53/2003 , natura unor reglementări speciale, aplicabile cu prioritate în raport cu normele de drept comun.

29.

Autoarele excepției de neconstituționalitate consideră că tratamentul juridic instituit prin dispozițiile

art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008

este discriminatoriu față de cel stabilit prin

art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/200 3, susținând că, în redactarea actuală, acest ultim text de lege permite continuarea raportului de muncă și după data pensionării.

30.

Față de această critică, instanța de control constituțional reține că susținerile autoarelor excepției se fundamentează pe un mod eronat de interpretare a dispozițiilor

art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 . Astfel, prevăzând faptul că pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă raportul de muncă încetează de drept în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani, textul de lege are în vedere ipoteza în care salariata, care ar putea să se pensioneze la vârsta de 63 de ani, potrivit dispozițiilor

art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , alege să nu se pensioneze, ci să își continue raportul de muncă până la vârsta de 65 de ani, vârstă la care se pot pensiona și bărbații. Doar în cazul persoanelor de sex feminin, atingerea vârstei legale de pensionare - 63 de ani - permite dreptul la obținerea pensiei pentru limită de vârstă, fără a impune, totodată, încetarea de drept a raportului de muncă. Acesta va înceta, totuși, de drept la împlinirea vârstei de 65 de ani. De asemenea, raportul de muncă va înceta dacă salariata optează să se pensioneze după împlinirea vârstei de 63 de ani, dar înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani.

31.

Dispozițiile actuale ale

art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003

trebuie interpretate în lumina celor statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 387 din 5 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 24 iulie 2018, în sensul că aceste dispoziții de lege sunt constituționale în măsura în care sintagma „condiții de vârstă standard“ nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. În paragraful 36 al deciziei menționate, Curtea a reținut că încetarea raportului de muncă al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate și trebuie să rămână o opțiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecință asupra încetării contractului individual de muncă ce decurge ope legis dobândește valențe neconstituționale, în măsura în care ignoră voința femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaților. Astfel, dispozițiile

art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003

sunt constituționale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie și încetarea contractului individual de muncă în curs, fie pentru continuarea acestui contract, până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbați, la acea dată. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, contractul individual de muncă în curs încetează de drept, iar dreptul la muncă va putea fi exercitat numai după încheierea unui nou contract, dacă angajatorul consimte în acest sens. Din contră, în măsura în care salariata optează pentru continuarea raportului de muncă, până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, exercițiul dreptului la muncă nu este condiționat de încheierea unui nou contract și de voința angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan.

32.

Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea apreciază că susținerile referitoare la diferența de tratament juridic instituită prin cele două reglementări este neîntemeiată.

33.

În ceea ce privește criticile raportate la încălcarea dreptului la muncă, instanța de control constituțional apreciază că acestea sunt neîntemeiate, întrucât textul de lege criticat nu împiedică exercitarea dreptului la muncă până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Din contră, așa cum s-a reținut, dispozițiile

art. 22 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008

prevăd că vârsta de pensionare este de 65 de ani. Pensionarea anterioară împlinirii acestei vârste exprimă intenția salariatei de a înceta raportul de muncă în curs, iar efectele pe care legiuitorul le dă acestei manifestări de voință nu pot fi privite ca având semnificația încălcării dreptului la muncă.

34.

În sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile

art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție , Curtea reține că, așa cum s-a arătat mai sus, tratamentul juridic reglementat de

art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008

nu este discriminatoriu în raport cu cel instituit prin

art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 . De altfel, Curtea reține că interdicția de a reglementa în domeniul legilor organice privește doar ordonanțele simple, menționate în

art. 115 alin. (1) din Constituție , și nu ordonanțele de urgență, emise în temeiul

art. 115 alin. (4) și următoarele din Constituție .

35.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul „Sanitas“ din Spitalul Județean de Urgență „Mavromati“ din Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant al membrelor Maria Stolniceanu și altele, de Violeta Agache, de Olimpia Spatariu, de Viorica Giocași, de Ștefana Temneanu și de Matilda Ariana Drăgoi în dosarele nr. 69/40/2020, nr. 2.381/40/2019, nr. 517/40/2019, nr. 516/40/2020, nr. 535/40/2020 și nr. 2.382/40/2019 ale Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 22 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008

privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2023.