Convenția din 28 aprilie 1989

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei convenții:

a) operațiune de salvare desemnează orice act sau activitate întreprinsă în scopul acordării de asistența unei nave sau oricăror alte bunuri aflate în pericol în apele navigabile sau în orice alte ape, oricare ar fi acestea;

b) nava desemnează orice nava ori ambarcatiune sau orice structura capabilă sa navigheze;

c) bunuri desemnează orice bunuri care nu sunt în mod permanent sau intentionat anexate țărmului și include mărfuri supuse riscului;

d) dăuna produsă mediului înconjurător desemnează deteriorarea fizica substantiala produsă sănătății umane sau vieții marine ori resurselor din apele de coasta sau interioare sau în zonele adiacente acestora, cauzată prin poluare, contaminare, incendiu, explozie sau alte incidente majore similare;

e) plata desemnează orice recompensa, remunerare sau compensație în conformitate cu prevederile prezentei convenții;

f) Organizație desemnează Organizația Maritima Internationala;

g) secretar general desemnează secretarul general al Organizației.

Articolul 2

Aplicarea convenției

Prezenta convenție se va aplica ori de câte ori într-un stat parte apar proceduri judiciare sau de arbitraj privitoare la aspecte reglementate de prezenta convenție.

Articolul 3

Platformele și unitățile de foraj marin

Prezenta convenție nu se va aplica platformelor fixe sau plutitoare ori unităților mobile de foraj marin, când asemenea platforme sau unități se afla pe locuri angajate în explorarea, exploatarea sau extractia de resurse minerale de pe fundul marii.

Articolul 4

Navele proprietate de stat

1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 5, prezenta convenție nu se va aplica navelor de război sau altor nave necomerciale deținute sau operate de un stat și care au dreptul, în momentul efectuării operațiunilor de salvare, la imunitate suverana, în conformitate cu principiile general recunoscute ale dreptului internațional, numai dacă respectivul stat nu decide altfel.

2. Atunci când un stat parte decide să aplice prezenta convenție și navelor sale de război sau altor nave descrise la alin. 1, acesta trebuie să notifice secretarului general în legătură cu aceasta decizie, specificand termenii și condițiile unei asemenea aplicari.

Articolul 5

Operațiunile de salvare controlate de autoritățile publice

1. Prezenta convenție nu va afecta nici o prevedere a legislației naționale sau a oricărei convenții internaționale privitoare la operațiunile de salvare efectuate de către sau sub controlul autorităților publice.

2. Cu toate acestea, salvatorii care efectuează astfel de operațiuni de salvare vor fi îndreptățiți sa beneficieze de drepturile și compensațiile prevăzute de prezenta convenție cu privire la operațiunile de salvare.

3. Gradul în care o autoritate publică având obligația de a efectua operațiuni de salvare poate beneficia ea însăși de drepturile și compensațiile prevăzute de prezenta convenție va fi determinat de legea statului în care este situata aceasta autoritate.

Articolul 6

Contractele de salvare

1. Prezenta convenție se va aplica oricărei operațiuni de salvare, în măsura în care nu exista un contract care prevede altfel în mod expres sau implicit.

2. Comandantul va avea autoritatea de a încheia contracte pentru operațiuni de salvare în numele proprietarului navei. Comandantul sau proprietarul navei va avea autoritatea de a încheia asemenea contracte în numele proprietarului bunurilor aflate la bordul navei.

3. Nici una dintre prevederile prezentului articol nu va afecta aplicarea art. 7 și nici obligațiile de a preveni sau de a reduce la minimum daunele produse mediului înconjurător.

Articolul 7

Anularea și modificarea contractelor

Un contract sau orice clauze ale acestuia pot fi anulate sau modificate dacă:

a) contractul a fost încheiat sub influența dolului sau a pericolului și clauzele sale sunt neechitabile; sau

b) plata ce trebuie facuta în baza contractului este în mod excesiv prea mare sau prea mica în raport cu serviciile efectiv efectuate.

Articolul 8

Obligațiile salvatorului, ale proprietarului și ale comandantului

1. Salvatorul va fi obligat față de proprietarul navei sau al altor bunuri aflate în pericol:

a) să execute operațiunile de salvare cu grija corespunzătoare;

b) atunci când îndeplinește obligațiile prevăzute la lit. a), sa acorde grija corespunzătoare pentru a preveni sau a reduce la minimum daunele produse mediului înconjurător;

c) să solicite asistența de la alți salvatori ori de câte ori circumstanțe rezonabile impun aceasta; și

d) sa accepte intervenția altor salvatori atunci când, în mod rezonabil, comandantul sau proprietarul navei sau al altor bunuri aflate în pericol cer acest lucru, cu condiția totuși ca suma prevăzută ca recompensa pentru salvator sa nu fie afectată dacă se dovedește ca o asemenea cerere a fost nerezonabila.

2. Proprietarul și comandantul navei sau proprietarul altor bunuri aflate în pericol vor fi obligați față de salvator:

a) sa coopereze pe deplin cu acesta în timpul operațiunilor de salvare;

b) făcând aceasta, sa manifeste grija corespunzătoare pentru a preveni sau a reduce la minimum daunele produse mediului înconjurător; și

c) atunci când nava sau alte bunuri sunt aduse într-un loc sigur, sa accepte repredarea acestora la cererea rezonabila a salvatorului.

Articolul 9

Drepturile statelor riverane

Nici una dintre prevederile prezentei convenții nu va afecta dreptul respectivului stat riveran de a lua măsuri în conformitate cu principiile general recunoscute ale dreptului internațional, pentru a-și proteja litoralul sau interesele conexe de poluare ori amenințarea cu poluarea, ca urmare a unui accident maritim sau a unor acțiuni legate de un asemenea accident care, în mod rezonabil, indreptatesc să se traga concluzia ca se vor produce consecințe dăunătoare, inclusiv dreptul unui stat riveran de a da dispoziții în legătură cu operațiunile de salvare.

Articolul 10

Obligația de a acorda asistența

1. Fiecare comandant este obligat, în măsura în care poate să facă aceasta fără a pune în pericol propria nava și persoanele aflate la bordul acesteia, sa acorde asistența oricărei persoane aflate în pericol de a se pierde pe mare.

2. Statele părți vor adopta măsurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin. 1.

3. Proprietarul navei nu va fi ținut responsabil de încălcarea unei obligații a comandantului conform prevederilor alin. 1.

Articolul 11

Cooperarea

De fiecare data când reglementează sau decide asupra problemelor legate de operațiunile de salvare, cum este admiterea în porturi a navelor în pericol sau prevederea de facilități pentru salvatori, un stat parte va lua în considerare necesitatea cooperării între salvatori, alte părți interesate și autoritățile publice, în vederea asigurării efectuării operațiunilor de salvare în mod eficient și performant, în scopul salvării vietilor omenești sau a bunurilor aflate în pericol, precum și pentru prevenirea daunelor produse mediului înconjurător în general.

Articolul 12

Condițiile pentru recompensa

1. Operațiunile de salvare care au avut un rezultat util dau dreptul la recompensa.

2. Exceptând cazurile în care se prevede altfel, nici o plata nu va fi datorată în temeiul prezentei convenții dacă operațiunile de salvare nu au avut un rezultat util.

3. Acest capitol se va aplica indiferent dacă atât nava salvata, cat și nava care a efectuat operațiunile de salvare aparțin aceluiași proprietar.

Articolul 13

Criterii pentru stabilirea recompensei

1. Recompensa va fi stabilită în asa fel încât să se încurajeze operațiunile de salvare, luându-se în considerare următoarele criterii, indiferent de ordinea în care sunt prezentate mai jos:

a) valoarea salvata a navei și a altor bunuri;

b) calificarea și eforturile depuse de salvatori pentru prevenirea sau reducerea la minimum a daunelor produse mediului înconjurător;

c) măsura în care operațiunile de salvare au reușit;

d) natura și gradul pericolului;

e) calificarea și eforturile depuse de salvatori pentru salvarea navei, a altor bunuri, precum și pentru salvarea vietilor omenești;

f) timpul folosit, cheltuielile și pierderile suferite de salvatori;

g) riscul de responsabilitate sau alte riscuri asumate de salvatori și de echipamentele acestora;

h) promptitudinea serviciilor acordate;

i) disponibilitatea și utilizarea de nave sau alte echipamente destinate operațiunilor de salvare;

j) gradul de pregătire și eficienta a echipamentelor salvatorului, precum și valoarea acestora.

2. Plata unei recompense stabilite în conformitate cu prevederile alin. 1 va fi facuta de toți cei interesați de nava și de alte bunuri, proporțional cu respectivele valori salvate ale fiecăruia. Cu toate acestea, un stat parte poate să prevadă în legislația sa naționala ca plata recompensei să fie facuta de unul dintre cei interesați, condiționat de existenta unui drept de recurs al acestuia împotriva celorlalți interesați pentru părțile din recompensa ce trebuie plătite de fiecare. Nici o prevedere a prezentului articol nu va interzice dreptul la apărare.

3. Recompensele, fără includerea dobânzilor și a costurilor legale recuperabile ce ar putea fi plătite suplimentar, nu vor putea depăși valoarea salvata a navei și a celorlalte bunuri.

Articolul 14

Compensații speciale

1. Dacă salvatorul a efectuat operațiuni de salvare a unei nave care, prin ea însăși sau datorită încărcăturii sale, prezenta un pericol pentru mediul înconjurător, și nu a reușit să obțină o recompensa, în conformitate cu prevederile art. 13, cel puțin echivalenta cu compensația specială evaluată în conformitate cu acest articol, acesta va avea dreptul să obțină o compensație specială de la proprietarul navei, care să acopere cel puțin cheltuielile sale, asa cum este definit mai jos.

2. Dacă, în circumstanțele prezentate la alin. 1, salvatorul, prin operațiunile de salvare efectuate, a prevenit sau a redus la minimum daunele produse mediului înconjurător, compensația specială ce trebuie plătită de proprietar salvatorului în conformitate cu alin. 1 va putea fi majorată cu maximum 30% din cheltuielile suportate de salvator. Cu toate acestea, tribunalul, dacă apreciază ca este corect și just să facă aceasta și luând în considerare criteriile relevante stabilite la art. 13 alin. 1, va putea în continuare sa majoreze aceasta compensație specială, însă în nici un caz majorarea totală nu va putea depăși 100% din cheltuielile suportate de salvator.

3. Cheltuielile salvatorului, în sensul alin. 1 și 2, desemnează cheltuielile proprii suportate în mod rezonabil de salvator în cursul operațiunilor de salvare și o valoare echitabila pentru echipamentul și personalul utilizate efectiv și rezonabil în operațiunile de salvare, luându-se în considerare criteriile stabilite la art. 13 alin. 1 lit. h), i) și j).

4. Compensația specială totală prevăzută de prezentul articol va fi plătită numai dacă și în măsura în care o asemenea compensație este mai mare decât orice recompensa ce ar putea fi recuperată de salvator în temeiul art. 13.

5. Dacă salvatorul a fost neglijent și astfel a dat gres în încercarea de a preveni sau a reduce la minimum daunele produse mediului înconjurător, el va putea fi privat, în totalitate sau în parte, de orice compensație specială datorată în temeiul prezentului articol.

6. Nici o prevedere a prezentului articol nu va afecta dreptul la recurs din partea proprietarului navei.

Articolul 15

Împărțirea între salvatori

1. Împărțirea recompensei plătite în temeiul art. 13 între salvatori va fi facuta pe baza criteriilor conținute de respectivul articol.

2. Împărțirea între proprietar, comandant și alte persoane aflate în serviciul fiecărei nave de salvare se va face în conformitate cu legea pavilionului fiecărei nave. Dacă salvarea nu a fost efectuată de o nava, împărțirea va fi facuta conform legii care guvernează contractul dintre salvator și cei aflați în serviciul sau.

Articolul 16

Salvarea de persoane

1. Nici o remunerație nu este datorată de persoanele ale căror vieți au fost salvate, dar nici o prevedere a prezentului articol nu va afecta dispozițiile legislației naționale privitoare la acest subiect.

2. Un salvator al vieții umane, care a luat parte la serviciile acordate cu ocazia accidentului care a determinat salvarea, este îndreptățit la o cota-parte echitabila din plata acordată salvatorului pentru salvarea navei sau a altor bunuri ori pentru prevenirea sau reducerea la minimum a daunelor produse mediului înconjurător.

Articolul 17

Serviciile acordate în temeiul contractelor existente

Nici o plata nu este datorată în temeiul prevederilor prezentei convenții, în afară cazului în care serviciile acordate depășesc ceea ce este considerat în mod rezonabil ca o prestație datorată în temeiul contractului încheiat înainte de apariția pericolului.

Articolul 18

Efectul neglijentei salvatorului

Un salvator va putea fi privat, în totalitate sau parțial, de plată datorată în temeiul prezentei convenții, în măsura în care operațiunile de salvare au devenit necesare sau mai dificile din cauza greselii sau neglijentei salvatorului sau dacă salvatorul a fost găsit vinovat de frauda ori de alte practici necinstite.

Articolul 19

Interdicția operațiunilor de salvare

Serviciile acordate fără a lua în considerare interdicția expresă și rezonabila a proprietarului sau comandantului navei ori a proprietarului altor bunuri în pericol, care nu sunt și nici nu au fost la bordul navei, nu vor da dreptul la plata în temeiul prezentei convenții.

Articolul 20

Privilegiul maritim

1. Nici o prevedere a prezentei convenții nu va afecta privilegiul maritim al salvatorului deținut în temeiul oricărei alte convenții internaționale sau al legislației naționale.

2. Salvatorul nu va putea beneficia de privilegiul sau maritim atunci când o garanție satisfăcătoare pentru pretențiile sale, incluzând dobânzile și cheltuielile, a fost în mod corespunzător oferită sau depusa.

Articolul 21

Obligația de a depune garanții

1. La cererea salvatorului, o persoană responsabilă pentru plata datorată în temeiul prezentei convenții va depune o garanție satisfăcătoare pentru pretenții, incluzând dobânzile și cheltuielile suportate de salvator.

2. Fără a prejudicia prevederile alin. 1, proprietarul navei salvate va depune toate eforturile pentru a se asigura ca proprietarii încărcăturii au depus garanții satisfăcătoare pentru pretențiile formulate împotriva lor, care includ dobânzile și cheltuielile până la eliberarea încărcăturii.

3. Nava și alte bunuri salvate nu vor putea fi mutate fără consimțământul salvatorului din portul sau locul unde au ajuns pentru prima oara după finalizarea operațiunilor de salvare, până când garanția satisfăcătoare nu a fost depusa pentru pretențiile salvatorului cu privire la respectiva nava sau la bunuri.

Articolul 22

Plățile provizorii

1. Instanța judecătorească competența să se pronunțe asupra pretențiilor salvatorului va putea sa dispună, prin decizie provizorie, plata unei asemenea sume în favoarea salvatorului, a carei valoare apare a fi corecta și justa, în condiții care să includă prevederi privind garanții corespunzătoare, atunci când este necesar, atât cat poate fi corect și just în conformitate cu circumstanțele cazului.

2. În eventualitatea unei plati provizorii făcute în temeiul prezentului articol, garanția depusa în temeiul art. 21 va fi redusă în mod corespunzător.

Articolul 23

Limitarea acțiunilor

1. Orice acțiune privitoare la plățile făcute în temeiul prezentei convenții va fi prescrisă, dacă nu au fost instituite proceduri judecătorești sau de arbitraj, într-o perioadă de 2 ani. Termenul prescripției începe să curgă din ziua în care operațiunile de salvare au luat sfârșit.

2. Persoana împotriva căreia s-au formulat pretenții va putea oricând înăuntrul termenului de prescripție sa extindă acest termen printr-o declarație adresată pretendentului. Acest termen, la rândul lui, va putea fi extins prin aceeași procedura.

3. O acțiune în despăgubire împotriva unei persoane responsabile va putea fi formulată chiar și după expirarea termenului de prescripție prevăzut la alineatele precedente, dacă s-a introdus în termenul prevăzut de legea statului în care au fost instituite procedurile.

Articolul 24

Dobânda

Dreptul salvatorului la dobânda aferentă oricărei plati datorate în temeiul prezentei convenții va fi determinat în conformitate cu legea statului în care este situata instanța judecătorească competența care a fost sesizată asupra cazului.

Articolul 25

Mărfuri proprietate de stat

Exceptând cazul în care statul proprietar consimte altfel, nici o prevedere a prezentei convenții nu va putea fi invocată ca temei pentru sechestrul, arestul sau detenția, prin nici un proces legal și prin nici o alta procedura în rem, a mărfurilor necomerciale aparținând unui stat și care au dreptul, la momentul operațiunii de salvare, la imunitate suverana în temeiul principiilor general recunoscute ale dreptului internațional.

Articolul 26

Mărfuri umanitare

Nici o prevedere a prezentei convenții nu va putea fi invocată ca temei pentru sechestrul, arestul sau detenția mărfurilor umanitare donate de un stat, dacă acest stat a fost de acord sa plătească pentru serviciile de salvare acordate acelor mărfuri umanitare.

Articolul 27

Publicarea deciziilor de arbitraj

Statele părți vor incuraja, în măsura posibilului și cu consimțământul părților, publicarea deciziilor de arbitraj pronunțate în cazurile de salvare.

Articolul 28

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

1. Prezenta convenție va rămâne deschisă pentru semnare la sediul Organizației, de la 1 iulie 1989 până la 30 iunie 1990, data după care va rămâne deschisă pentru aderare.

2. Statele își pot exprima consimțământul de a deveni parte la prezenta convenție prin:

a) semnare fără rezerve în ceea ce privește ratificarea, acceptarea sau aprobarea; sau

b) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare ori aprobare; sau

c) aderare.

3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea vor fi efectuate prin depunerea unui instrument în acest scop la secretarul general.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va intra în vigoare la un an de la data la care 15 state și-au exprimat consimțământul de a deveni parte la aceasta.

2. Pentru un stat care își exprima consimțământul de a deveni parte la prezenta convenție după ce condițiile de intrare în vigoare au fost îndeplinite, acest consimțământ va produce efecte la un an de la exprimarea lui.

Articolul 30

Rezerve

1. Orice stat va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să își rezerve dreptul de a nu aplica prevederile prezentei convenții:

a) atunci când operațiunile de salvare au loc în apele interioare și toate navele implicate sunt de navigație interioară;

b) atunci când operațiunile de salvare au loc în apele interioare și nici o nava nu este implicata;

c) atunci când toate părțile interesate sunt cetățeni ai acelui stat;

d) atunci când bunurile implicate sunt proprietate cultural-maritima de interes preistoric, arheologic sau istoric și sunt situate pe fundul marii.

2. Rezervele făcute la momentul semnării sunt supuse confirmării în urma ratificării, acceptării sau aprobării.

3. Orice stat care a făcut o rezervă la prezenta convenție o va putea retrage în orice moment prin intermediul unei notificări adresate secretarului general. Aceasta retragere va produce efecte de la data primirii notificării. Dacă notificarea stipulează ca respectiva retragere a unei rezerve va produce efecte de la o dată specificată în aceasta, iar această dată este ulterioară datei primirii notificării de către secretarul general, retragerea va produce efecte de la această dată ulterioară.

Articolul 31

Denunțarea

1. Prezenta convenție poate fi denunțată de orice stat parte în orice moment după expirarea unui an de la data la care prezenta convenție intră în vigoare pentru statul respectiv.

2. Denunțarea se va efectua prin depunerea unui instrument de denunțare la secretarul general.

3. O denunțare va produce efecte la un an de la primirea instrumentului de denunțare de către secretarul general sau după o perioadă mai lungă care poate fi specificată în instrumentul de denunțare.

Articolul 32

Revizuirea și amendarea

1. Organizația va putea convoca o conferința în scopul revizuirii sau amendării prezentei convenții.

2. Secretarul general va convoca o conferința a statelor părți la prezenta convenție, în scopul revizuirii sau amendării convenției, la cererea a 8 state părți sau a unei pătrimi din numărul statelor părți, oricare din aceste cifre este mai mare.

3. Orice consimțământ de a deveni parte la prezenta convenție, exprimat după data intrării în vigoare a unui amendament la prezenta convenție, va fi considerat ca aplicându-se convenției asa cum este amendata.

Articolul 33

Depozitarul

1. Prezenta convenție va fi depusa la secretarul general.

2. Secretarul general:

a) va informa toate statele părți care au semnat prezenta convenție sau au aderat la aceasta și toți membrii organizației despre:

(i) fiecare noua semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, precum și data acesteia;

(îi) data intrării în vigoare a prezentei convenții;

(iii) depunerea oricărui instrument de denunțare a prezentei convenții și data la care s-a primit aceasta, precum și data la care denunțarea produce efecte;

(iv) orice amendare adoptată în conformitate cu art. 32;

(v) primirea oricărei rezerve, declarații sau notificări făcute în temeiul prezentei convenții;

b) va transmite copii certificate conforme de pe prezenta convenție tuturor statelor care au semnat prezenta convenție sau au aderat la aceasta.

3. De îndată ce prezenta convenție intră în vigoare, o copie certificată conformă de pe aceasta va fi transmisă de către depozitar secretarului general al Națiunilor Unite, pentru a fi înregistrată și publicată în conformitate cu prevederile art. 102 din Carta Națiunilor Unite.

Articolul 34

Limbi

Prezenta convenție este întocmită într-un singur exemplar original, în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola, toate textele fiind egal autentice.

Drept care, subsemnații, împuterniciți legal în acest scop de Guvernele respective, au semnat prezenta convenție.

Adoptată la Londra la 28 aprilie 1989.