Decizia nr. 602/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ionel Dănuț Ciobanu în Dosarul nr. 2.779/2/2020/a1 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.215D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece accesul la justiție poate fi condiționat de plata unor taxe judiciare de timbru.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 23 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.779/2/2020/a1, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Ionel Dănuț Ciobanu cu ocazia soluționării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată într-o cauză având ca obiect anularea unei hotărâri a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate contravin

Declarației Universale

a Drepturilor Omului, prin încălcarea vădită a dispozițiilor

art. 7

coroborat cu dispozițiile

art. 8

și ale

art. 25 pct. 1 , precum și dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

6.

Se afirmă că „instanța se transformă în Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), neidentificând-se în fapt, iar, în drept, este eronat reținut, pentru ce impune această taxă judiciară de timbru nedatorată“.

7.

Se mai afirmă că taxa judiciară de timbru de 350 lei, impusă nelegal ca obligație în sarcina autorului excepției, în temeiul

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , este eronat reținută, întrucât anularea hotărârii CNCD supuse controlului judiciar al instanței este a unui act în domeniul discriminării, a unor fapte de discriminare ce au avut loc într-un raport de muncă. Prin urmare, o astfel de încadrare reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție și a dreptului fundamental instituit prin

art. 6 paragraful 1 din Convenție

și

Declarația Universală

a Drepturilor Omului.

8.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că textul legal nu încalcă niciunul dintre articolele din Constituție invocate de autor, dreptul de acces la justiție putând fi supus unor condiții, în măsura în care ele nu sunt disproporționate, ceea ce nu este cazul în speță, dat fiind nivelul de numai 50 de lei al taxei judiciare de timbru pentru acțiunea în anularea hotărârii CNCD și nivelul de numai 300 de lei al taxei judiciare de timbru solicitat pentru acordarea unor despăgubiri de ordinul milioanelor de lei. De asemenea, taxele se aplică oricărei persoane care solicită anularea unei hotărâri a CNCD și acordarea unor despăgubiri, textul legal respectând principiul egalității cetățenilor în fața legii. În consecință, nu sunt încălcate nici prevederile

art. 6 paragraful 1 din Convenție

și nici cele ale

art. 7

coroborat cu

art. 8

și

art. 25 pct. 1 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora:

În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:

a)

cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau a oricărui altui înscris - 50 lei;

b)

cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei.

13.

Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din

Constituție cuprinse în art. 1

privind statul român,

art. 11

referitor la dreptul internațional și dreptul intern,

art. 15

privind universalitatea,

art. 16

privind egalitatea în drepturi a cetățenilor,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 41

referitor la muncă și protecția socială a muncii,

art. 42

privind interzicerea muncii forțate,

art. 43

referitor la dreptul la grevă,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată,

art. 47

referitor la nivelul de trai și

art. 135 alin. (2) lit. f)

privind economia. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și

art. 7

-

8

și

art. 25 pct. 1 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia s-a limitat la trimiterea la dispozițiile constituționale și convenționale invocate, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată. Or, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile

art. 146 din Constituție . De altfel, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

15.

Însă, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale și convenționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției. În același sens a statuat Curtea, spre exemplu, și prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011,

Decizia nr. 610 din 22 septembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 3 noiembrie 2016, paragraful 16, și

Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 11 martie 2022, paragraful 22, prilej cu care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.

16.

În consecință, dat fiind caracterul general al textelor constituționale și convenționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, Curtea constată că nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

este inadmisibilă.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ionel Dănuț Ciobanu în Dosarul nr. nr. 2.779/2/2020/a1 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2023.