Decizia nr. 137/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepții ridicate de Camera de Comerț, Industrie și Agricultura Timișoara în dosarele nr. 16.638/1999, nr. 16.639/1999, nr. 16.640/1999 și nr. 16.027/1999 ale Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepțiilor și a părților: Stelian Danut Acea, Daniela Acea, Mihai Nicu, Adriana Nicu, Aureliu Popescu, Elvira Popescu, Teodor Raduica, Elisaveta Raduica și Societatea Comercială "O.J.C.V.L. Tim" - S.A. din Timișoara.

Procedura este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 35 C/2000, nr. 36 C/2000, nr. 37 C/2000 și nr. 59 C/2000 privesc aceeași lege și au un conținut identic, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune la conexare. Curtea, în temeiul prevederilor art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 36 C/2000, nr. 37 C/2000 și nr. 59 C/2000 la Dosarul nr. 35 C/2000.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepțiilor ca neintemeiate, arătând ca asupra constituționalității dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată, Curtea s-a pronunțat prin mai multe decizii, în cauza de fața neintervenind elemente noi care să determine modificarea jurisprudenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 12 ianuarie 2000 (pronunțate în dosarele nr. 16.638/1999, nr. 16.639/1999 și nr. 16.640/1999) și din 25 ianuarie 2000 (pronunțată în Dosarul nr. 16.027/1999), Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 7 alin. 2 și 3 din Legea nr. 79/1997

pentru modificarea Legii nr. 85/1997 privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat". Excepțiile au fost ridicate de Camera de Comerț, Industrie și Agricultura Timișoara, reclamanta în mai multe cauze civile având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate, în temeiul

Legii nr. 85/1992 , între pârâții Stelian Danut Acea, Daniela Acea, Mihai Nicu, Adriana Nicu, Aureliu Popescu, Elvira Popescu, Teodor Raduica, Elisaveta Raduica și Societatea Comercială "O.J.C.V.L. Tim" - S.A. din Timișoara și, pe cale de consecința, rectificarea evidentelor din cartea funciară.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin art. 41 din Constituție privind protecția proprietății private, deoarece permit "vânzarea unor imobile ce au fost în proprietatea unor persoane juridice de drept privat, imobile construite din alte fonduri decât cele ale statului". De asemenea, este invocat

art. 25 din Legea nr. 112/1995 , la ale cărui dispoziții face trimitere

art. I pct. 3 din Legea nr. 79/1997

pentru modificarea

Legii nr. 85/1992 .

Judecătoria Timișoara, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepțiile de neconstituționalitate sunt neintemeiate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate sunt neintemeiate, deoarece prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile art. 41 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Examinând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constata ca atât în încheierile de sesizare, cat și în notele scrise ale autorului excepției, dispozițiile de lege a căror constituționalitate se contesta au fost indicate eronat, ca fiind cele ale

art. 7 alin. 2 și 3 din Legea nr. 79/1997 . În realitate obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, prevederi care au fost modificate prin

art. I pct. 2 din Legea nr. 79/1997 . Ulterior

Legea nr. 85/1992

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, textele de lege criticate având următorul conținut:

- Art. 7 alin. 2: "De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat.";

- Art. 7 alin. 3: "Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în

Legea nr. 112/1995 ."

Autorul excepției susține ca prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".

Examinând aceste sustineri, Curtea constata, în ceea ce privește dispozițiile

art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 , republicată, ca acestea se referă la locuintele care au aparținut înainte de 6 martie 1945 unor persoane juridice care ulterior și-au încetat existenta ori, după caz, s-au transformat prin reorganizare în unități economice sau bugetare de stat. Astfel, în speta, imobilele au fost construite în 1924 din fondurile Camerei de Comerț și Industrie Timișoara, instituție desfiintata prin decret în anul 1949 și al carei patrimoniu a trecut asupra statului. Întrucât proprietarul imobilelor la care se referă

art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 , republicată, este statul, critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 41 nu poate fi primită. În practica sa jurisdicțională Curtea Constituțională a statuat ca "trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislația existenta în momentul dobândirii dreptului sau de proprietate" (Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995). În același mod s-a statuat și prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, adăugându-se însă ca "Aceasta prerogativa a statului este pe deplin compatibila cu competența instanțelor judecătorești de a stabili [.....], în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este în deplina concordanta cu prevederile art. 21 și art. 125 din Constituție".

Asa fiind, chiar dacă în anul 1990 camerele teritoriale de comerț și industrie au fost reinfiintate, este de competența instanțelor de judecată sa stabilească eventuala indreptatire a acestora de a fi despagubite pentru bunuri preluate de stat în anul 1949 de la o persoană juridică a carei existenta a încetat atunci prin lege.

Curtea nu poate retine nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. 3 al

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicată, întrucât acestea nu fac decât sa trimită, pentru condiții de evaluare și plata, precum și pentru ipoteze în care vânzarea nu este permisă, la dispoziții ale

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, excepții ridicate de Camera de Comerț, Industrie și Agricultura Timișoara în dosarele nr. 16.638/1999, nr. 16.639/1999, nr. 16.640/1999 și nr. 16.027/1999 ale Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată de ședința publică din data de 11 iulie 2000.