Decizia nr. 569/2023

Articolul 458

alin. (4):

„(4) În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.“ (Dispozițiile

art. 457 din Legea nr. 227/2015

la care face referire textul legal criticat prevăd modul de calcul al impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice.)

–

Articolul 495

lit. a):

În vederea stabilirii impozitelor și taxelor locale pentru anul fiscal 2016, se stabilesc următoarele reguli:

a)

persoanele fizice care la data de 31 decembrie 2015 au în proprietate clădiri nerezidențiale sau clădiri cu destinație mixtă au obligația să depună declarații până la data de 31 mai 2016 inclusiv, conform modelului aprobat prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod;

11.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 16

- Egalitatea în drepturi și ale

art. 56 alin. (2)

privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

a intrat în vigoare, potrivit

art. 501

din acest act normativ, la data de 1 ianuarie 2016, cu excepția unor cazuri și situații prevăzute în cuprinsul său. În acest context, prin

art. 495

- Dispoziții tranzitorii din această lege sunt prevăzute anumite reguli în vederea stabilirii impozitelor și taxelor locale pentru anul fiscal 2016, cu referire la anul anterior. Potrivit acestor dispoziții tranzitorii, în vederea stabilirii impozitelor și taxelor locale pentru anul fiscal 2016, persoanele fizice care la data de 31 decembrie 2015 au în proprietate clădiri nerezidențiale sau clădiri cu destinație mixtă au obligația să depună declarații până la data de 31 mai 2016 inclusiv, conform modelului aprobat prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice. De asemenea,

art. 458

- cu denumirea marginală Calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice - din

Legea nr. 227/2015 , care face parte din titlul IX - Impozite și taxe locale, capitolul II - Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri, stabilește modalitatea de calcul al impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, în funcție de destinația acestora. Astfel, potrivit

art. 458 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 , pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% și 1,3% asupra valorii, care poate fi: (i) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință; (ii) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință; (iii) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință (în situația în care nu este precizată valoarea, se utilizează ultima valoare înregistrată în baza de date a organului fiscal). Însă, potrivit

art. 458 alin. (4)

din aceeași lege, criticat în speța de față, în cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform acestor prevederi, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform

art. 457 din Legea nr. 227/2015 , care prevede calculul impozitului pe clădirile rezidențiale și clădirile-anexă aflate în proprietatea persoanelor fizice prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% și 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.

13.

În acest context, autoarele excepției de neconstituționalitate consideră că textele criticate sunt neconstituționale, întrucât, în lipsa raportului de evaluare, aplicarea cotei antereferite la valoarea impozabilă a clădirii este contrară principiului egalității în drepturi și principiului așezării juste a sarcinilor fiscale, considerând că această cotă ar trebui calculată doar la valoarea reală a clădirii.

14.

Față de această împrejurare, în ceea ce privește principiul egalității în drepturi, Curtea, în jurisprudența sa, a arătat că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Prin urmare, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional ( Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23). Principiul egalității presupune atât ca la situații egale să se aplice un tratament juridic egal, precum și dreptul la diferențiere în tratament juridic, dacă situațiile în care se află cetățenii sunt diferite, încălcarea principiului egalității și nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (a se vedea

Decizia nr. 310 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019).

15.

Având în vedere considerentele de principiu mai sus enunțate și ținând seama de critica formulată, prin

Decizia nr. 877 din 16 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 24 martie 2022, paragrafele 18 și 19, Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în raport cu dispozițiile

art. 16

și

art. 56 alin. (2) din Constituție , întrucât, de principiu, ca regulă generală, pentru aceeași categorie de clădiri nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, legiuitorul a instituit perceperea unui impozit care se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% și 1,3% asupra valorii care rezultă dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință. Astfel, lipsa acestui raport de evaluare întocmit și depus în condițiile legii, care conduce la imposibilitatea aplicării regulii generale antereferite, este un motiv obiectiv și rezonabil, existând o rațiune suficientă pentru instituirea unui tratament juridic diferit.

16.

De altfel, Curtea a reținut că prin

art. 56 din Constituție

se consacră obligația fundamentală a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice. Principiul constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiții de care legiuitorul este ținut atunci când instituie anumite obligații fiscale în sarcina contribuabililor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni. Prin urmare, așezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuși principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice, și să țină cont, în același timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situația individuală și sarcinile sociale ale acestora ( Decizia nr. 325 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013). Prin urmare, formula „așezarea justă a sarcinilor fiscale“ presupune, pe de o parte, să se țină seama de situația materială a contribuabililor, iar, pe de altă parte, posibilitatea crescută a celor care dețin astfel de proprietăți (clădiri nerezidențiale sau mixte) de a contribui, prin impozite, la cheltuielile publice ( Decizia nr. 877 din 16 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din data de 24 martie 2022, paragraful 19).

17.

Având în vedere dispozițiile constituționale mai sus menționate și considerentele expuse, Curtea a constatat că prevederile criticate nu sunt contrare principiilor constituționale invocate în susținerea excepției, deoarece legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare, are deplina libertate de a stabili impozite și taxe, precum și cuantumul acestora, bineînțeles, cu condiția ca acestea să fie rezonabile și echitabile și să nu diferențieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni, cerințe pe care, astfel cum s-a arătat mai sus, prevederile criticate le îndeplinesc.

18.

Față de această împrejurare, Curtea constată că jurisprudența sa mai sus învederată este aplicabilă mutatis mutandis și în prezenta cauză, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

19.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ana Morar și Hera Ramona Sălăjan Morar în Dosarul nr. 3.632/117/2018 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 458 alin. (4) , în redactarea inițială, și ale

art. 495 lit. a) din Legea nr. 227/2015

privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.