Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 42/2000

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin Legea nr. 112/1998

prezumat în vigoare

Data actului
14 martie 2000
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 460 din 21 septembrie 2000
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 13.867 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. Craiova în Dosarul nr. 3.166/1999 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde avocat Ida Schottek pentru Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. Craiova, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției arata ca dispoziția cuprinsă în

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

este neconstitutionala, întrucât încalcă prevederile imperative ale art. 16, 21 și 24 din Constituție. Motivul ridicării excepției a fost determinat de situația dificila în care se afla societatea comercială pe care o reprezintă ca urmare a numărului mare de litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești, al căror obiect îl constituie revendicarea de către foștii proprietari sau succesorii acestora a morilor din județul Dolj, mori care au intrat în administrarea acestei societăți comerciale în temeiul

Legii naționalizarii nr. 119/1948 . Ca urmare a acestor litigii multe dintre acțiunile în revendicare au fost admise de instanțele de fond, astfel încât Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. Craiova a atacat cu apel aceste hotărâri, pentru care a fost obligată sa plătească taxa judiciară de timbru, pe fondul unui tratament juridic inegal în ceea ce privește scutirea de la plata taxei judiciare de timbru de către cei care o acționează în justiție. În aceste condiții, principii constituționale precum egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și garantarea dreptului la apărare sunt, pentru societatea comercială în cauza, grav incalcate. Totodată se mai precizează ca societatea are capital integral privat, astfel ca drepturile celor peste 3.400 de acționari sunt grav afectate, în condițiile în care buna-credința a acestora în cumpărarea de acțiuni scoase la vânzare de stat este o dovadă certa a încrederii lor în calitatea statului de fost proprietar. Se mai arata, de asemenea, ca pentru aprecierea temeiniciei motivelor invocate trebuie să se retina faptul ca suma de 3.112.500 lei fixată de instanța de apel pentru plata taxei judiciare de timbru nu are un caracter modic, întrucât, asa cum s-a arătat anterior, numărul mare de litigii ridica nivelul taxei de timbru la sume considerabile, mai ales ca, potrivit principiului disponibilității, valoarea imobilelor cu destinație de moara este lăsată la aprecierea libera a reclamanților. Aceasta este o precizare pe care o considera necesară, întrucât răspunsul primit de la Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Dolj, Administrația Financiară a Municipiului Craiova - potrivit căruia "nu se acordă înlesniri la plata obligațiilor bugetare sub 100 milioane lei pentru persoane juridice" - nu a ținut cont de numărul mare de litigii pe care îl are societatea comercială autoare a excepției. De aceea se solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca textul de lege criticat este în concordanta cu dispozițiile constituționale invocate de autor, adică art. 16, 21 și 24. Faptul ca prin

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , modificată, au fost scutiți de la plata taxei de timbru numai proprietarii și succesorii acestora care revendica bunurile confiscate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu creează o inechitate, deoarece legiuitorul a avut în vedere ca revendicarea bunurilor confiscate constituie o măsura reparatorie față de proprietarii lor inițiali. De altfel, textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea pronunțându-se constant în sensul constituționalității acestuia. În consecința, se solicita respingerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 3.166/1999, Tribunalul Dolj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. Craiova.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera excepția ridicată ca fiind neîntemeiată, deoarece în practica Tribunalului Dolj acest text de lege a fost interpretat în sensul că numai proprietarii sau succesorii acestora beneficiază de scutirea prevăzută de lege, iar nu și persoanele juridice sau statul de la care se revendica respectivele imobile, plecandu-se de la teza ca, dacă voința legiuitorului ar fi fost în sensul de a scuti de la plata taxei judiciare de timbru toate părțile implicate în asemenea litigii, era necesar să fie prevăzut acest lucru în textul de lege menționat. Or, prin acest text de lege se face referire expresă la cererile principale, precum și la cererile accesorii și incidente "introduse de proprietari sau succesorii acestora". În ceea ce îi privește pe ceilalți participanți în astfel de cauze, se considera ca obligația de a plati taxa de timbru nu este contrară prevederilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, întrucât accesul liber la justiție nu presupune și gratuitatea acesteia. Justiția este un serviciu public al statului, iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat, din contribuții ale cetățenilor. În acest sens este echitabil ca o parte din cheltuielile respective să fie suportate de cei care recurg la acest serviciu, iar aceasta se realizează prin plata taxelor de timbru. Pe de altă parte, nu se poate susține ca prin aceste dispoziții legale se aduce atingere și altor principii constituționale, cum sunt egalitatea în drepturi și garantarea dreptului la apărare, întrucât, potrivit prevederilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contribuția justițiabilului, prin avansarea unei părți din cheltuielile pe care le implica serviciul public al justiției, poate fi recuperată de la partea care cade în pretenții, inglobandu-se în cheltuielile de judecată. Sub un alt aspect, se arata în continuarea opiniei instanței judecătorești, obligativitatea plății taxei de timbru nu se poate confunda în nici un mod cu lipsirea societății comerciale respective de dreptul la apărare. În acest sens se poate observa din actele de la dosarul cauzei ca toate cererile formulate de Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. Craiova sunt întocmite de consilierul juridic al societății comerciale.

În punctul de vedere al Guvernului se arata, pe de o parte, ca voința legiuitorului rezultă clar din textul citat, în sensul că numai proprietarii sau succesorii acestora beneficiază de scutirea prevăzută. De altfel, se considera ca textul criticat este în deplina concordanta cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție, care statuează în mod expres ca reglementarea competentei și a procedurii de judecată se face "prin lege", dându-se astfel libertate legiuitorului sa statueze în aceste domenii. Pe de altă parte, se arata că nu se poate susține ca obligația de a plati taxa de timbru este contrară art. 21 alin. (1) din Constituție, care prevede accesul oricărei persoane la justiție pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime. Alin. (2) al aceluiași articol dispune ca nici o lege nu poate îngrădi acest drept. Astfel, trebuie remarcat faptul ca acest text constituțional nu prevede gratuitatea justiției și nici interdicții cu privire la taxele în justiție. De asemenea, acest text trebuie raportat și la dispozițiile art. 138 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "[...] taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat [...] se stabilesc numai prin lege". Rezultă deci ca legiuitorul ordinar este competent sa dispună în acest domeniu. În spete asemănătoare, în care se criticau dispozițiile referitoare la taxele judiciare de timbru, Curtea Constituțională s-a pronunțat (de exemplu, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin Decizia nr. 7 din 2 martie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, precum și prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996) în sensul că "accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acestuia", justiția fiind un serviciu public al statului, iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat, la ale cărui venituri contribuie toți cetățenii. Totodată, în punctul de vedere al Guvernului se mai menționează că, în temeiul

art. 21 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , Ministerul Finanțelor poate acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor.

În concluzie, Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru. Acest text de lege scutește de la plata taxelor judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: "cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente".

Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca prevederile criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și ale art. 24 privind dreptul la apărare. Textele constituționale invocate de autor au următorul cuprins:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând criticile formulate, Curtea constata ca dispozițiile art. 16 alin. (3), precum și ale art. 24 alin. (2) din Constituție nu au incidența în cauza.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 21 din Constituție, Curtea constata ca

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , modificată și completată, prevăzând scutiri de taxe, înlesnește introducerea acțiunilor în justiție pentru repararea abuzurilor săvârșite în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin confiscarea unor bunuri proprietate privată, înlesnire ce nu contravine nici unuia dintre textele constituționale invocate de autorul excepției și, în consecința, excepția urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. Craiova în Dosarul nr. 3.166/1999 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2000.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.