Decizia nr. 688/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Emilia Maria Dumitrescu Drînceanu, Olga Dumitrescu, prin curator Stancu Jean Pascal Ion, și Tudor Costin Dumitrescu în Dosarul nr. 1.107/300/2019/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 897D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 29 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.107/300/2019/a1, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Emilia Maria Dumitrescu Drînceanu, Olga Dumitrescu, prin curator Stancu Jean Pascal Ion, și Tudor Costin Dumitrescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că sintagma „sau apreciată de instanță ca fiind derizorie“, din cuprinsul dispozițiilor

art. 31 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, încălcând astfel principiul respectării supremației

Constituției

și a legilor, consacrat de

art. 1 alin. (5) din Constituție . Se susține că norma nu este suficient de precisă și previzibilă, în sensul că permite judecătorului să interpreteze arbitrar în ce condiții valoarea impozabilă stabilită de administrația publică locală printr-un act administrativ cu caracter normativ este sau nu este „derizorie“. Practic această imprecizie a normei supune reclamanții la o încălcare a dreptului la un proces echitabil, în forma accesului la justiție, în condițiile în care judecătorul va putea alege în orice condiții să aplice valoarea din grila notarială, indiferent de valoarea impozabilă, din moment ce textul de lege îi permite să nesocotească un act cu caracter normativ opozabil erga omnes, doar pe criteriul aprecierii sale subiective.

6.

În susținerea acestor critici de neconstituționalitate se invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Constituție , și anume deciziile

nr. 447 din 29 octombrie 2013 ,

nr. 1 din 11 ianuarie 2012

și

nr. 494 din 10 mai 2012 , arătându-se, în concluzie, că formularea unei norme juridice trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte (în cazul de față, o persoană care inițiază un proces trebuie să aibă o prefigurare clară a obligațiilor de plată a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa).

7.

Cât privește dreptul la un proces echitabil, se susține că dispozițiile

art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție

și ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sunt încălcate printr-o normă cum este cea criticată, care obligă justițiabilii la plata unei taxe de timbru excesive și care limitează accesul liber la justiție, întrucât este raportată la valoarea din grila notarială ce corespunde situației de taxare la înstrăinarea unui bun imobil prin acte notariale. Se invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la taxele judiciare de timbru excesive, și anume hotărârile din 24 mai 2006, din 25 ianuarie 2011, din 6 decembrie 2007, respectiv din 1 aprilie 2008, pronunțate în

cauzele Weissman împotriva României ,

Iorga împotriva României ,

Beian împotriva României

și Nemeti împotriva României.

8.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în condițiile în care aprecierea de către instanță a caracterului vădit derizoriu al valorii impozabile se realizează inclusiv prin raportare la criterii obiective, respectiv diferența dintre valoarea impozabilă și valoarea din grilele notariale.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanță ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăților imobiliare.“ Dispozițiile

art. 31 alin. (3) teza întâi

din acest act normativ au următorul cuprins: „În cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa de timbru se calculează în funcție de valoarea impozabilă a bunului imobil.“

13.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității în componenta referitoare la calitatea legii și

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate prin

Decizia nr. 465 din 28 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 7 septembrie 2016,

Decizia nr. 633 din 7 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 11 mai 2022, sau prin

Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 11 aprilie 2022. Prin

Decizia nr. 465 din 28 iunie 2016 , precitată, paragraful 16, Curtea a reținut că, potrivit

art. 31 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în cazul taxelor calculate în funcție de valoarea obiectului cererii, valoarea la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea prevăzută în acțiune sau în cerere. Dacă valoarea este contestată sau apreciată de instanță ca vădit derizorie, evaluarea se face în condițiile

art. 98 alin. (3) din Codul de procedură civilă , adică după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți. De asemenea,

art. 31 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

precizează că, în cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa judiciară de timbru se calculează în funcție de valoarea impozabilă a bunului imobil. Potrivit

art. 31 alin. (3) teza a doua , dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanță ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăților imobiliare.

15.

Referitor la critica raportată la prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea a subliniat, prin aceeași decizie, că valorile stabilite prin ghidul orientativ privind valorile proprietăților imobiliare sunt avute în vedere pentru calculul taxei judiciare de timbru doar în situații strict prevăzute de lege, respectiv atunci când valoarea impozabilă este contestată sau considerată de instanță vădit derizorie. S-a subliniat, de asemenea, că aceste grile notariale sunt folosite drept criteriu de referință și în alte reglementări legale, exemplu fiind

art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, acestea fiind publice și previzibile. Soluția legală criticată are în vedere faptul că ceea ce părțile urmăresc printr-o astfel de acțiune (revendicare imobiliară) este aducerea în patrimoniul lor a unor drepturi reale asupra unor imobile, la valoarea lor de piață, astfel încât este firesc ca timbrarea să fie corespunzătoare acestui nivel. Dacă această valoare este stabilită prin grilele notariale sau rezultată din alte evidențe sau evaluări, aceasta este o problemă ce ține de opțiunea legiuitorului și de politica de stabilire a taxelor și impozitelor. Atâta vreme cât aceste criterii de evaluare sunt obiective, iar taxele judiciare de timbru stabilite pe baza lor sunt supuse regulilor de acordare a ajutorului public judiciar, Curtea a apreciat că nu se pune problema obstrucționării accesului la justiție.

16.

Cât privește critica referitoare la încălcarea accesului liber la justiție, garantat de

art. 21 din Constituție , prin

Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2022 , precitată, paragraful 14, Curtea a constatat că cerința plății taxelor judiciare de timbru în procedurile civile, pentru acțiunile introduse, nu poate fi privită ca o restricție a dreptului de acces la instanțele judecătorești. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit

art. 56 din Constituție , cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 503 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 9 decembrie 2014, paragraful 21). De altfel, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de organele de justiție.

17.

De asemenea, la paragraful 15 al

Deciziei nr. 44 din 27 ianuarie 2022 , Curtea a remarcat distincția dintre dispozițiile speciale și derogatorii ale

art. 31 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

față de dispozițiile generale ale

art. 98

și

104 din Codul de procedură civilă , în sensul că aceste din urmă norme sunt aplicabile pentru stabilirea competenței instanței de judecată, iar nu pentru stabilirea timbrajului. Modalitatea de stabilire a taxelor judiciare de timbru este prevăzută în mod neechivoc de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, iar nu de Codul de procedură civilă. Astfel,

art. 98 alin. (1) din Codul de procedură civilă

instituie regula generală de utilizare a criteriului valoric, potrivit căreia competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit

art. 104 alin. (1) din Codul de procedură civilă , în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită conform legislației fiscale. În acest sens, prin

Decizia nr. 465 din 28 iunie 2016 , precitată, Curtea a reținut că, potrivit

art. 104 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă , în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale, iar în cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită, sunt aplicabile dispozițiile

art. 98 din același act normativ .

18.

Totodată, Curtea Constituțională a observat că, prin

Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a reținut că legea privind taxele judiciare de timbru este o lege fiscală, circumscrisă dreptului financiar, și nu dreptului procesual civil. În acest context, așa cum a subliniat Curtea Constituțională

prin Decizia nr. 709 din 9 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 23 februarie 2018, paragrafele 18 și 19, reglementarea de către legiuitor a unui criteriu general valabil pentru stabilirea valorii imobilelor raportată la valoarea impozabilă, potrivit legislației fiscale, face previzibilă pentru justițiabili modalitatea de calcul al taxelor judiciare de timbru, eliminând astfel subiectivismul în stabilirea acestor taxe de către instanțe. Astfel, normele legale care conferă instanței de judecată criterii de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru nu sunt de natură a afecta accesul liber la justiție și nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a se prevala de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil.

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20.

În ceea ce privește susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate referitoare la interpretarea arbitrară a judecătorului cu privire la caracterul derizoriu al valorii impozabile a bunului care face obiectul litigiului, Curtea constată că acestea nu reprezintă critici de neconstituționalitate, ci aspecte privind eventuala aplicare greșită a legii la situația concretă, ceea ce intră în atribuțiile instanțelor judecătorești de control judiciar, iar nu ale Curții Constituționale.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emilia Maria Dumitrescu Drînceanu, Olga Dumitrescu, prin curator Stancu Jean Pascal Ion, și Tudor Costin Dumitrescu în Dosarul nr. 1.107/300/2019/a1 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 31 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.