Decizia nr. 394/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Garda de Coastă din Constanța în Dosarul nr. 6.782/118/2018 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 23D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.170D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, ridicată de Garda de Coastă din Constanța în Dosarul nr. 23/88/2018 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.170D/2021 la Dosarul nr. 23D/2021, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, prin

Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 , interpretând sintagma „salariu de bază“, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu a făcut altceva decât să dea expresie rolului său constituțional de a interpreta unitar legislația la nivelul întregii țări, astfel cum este stabilit de

art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin Decizia civilă nr. 1.057/CA din 26 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 6.782/118/2018, și prin Decizia civilă nr. 944/CA din 15 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 23/88/2018, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost ridicată de Garda de Coastă din Constanța în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva unor hotărâri judecătorești prin care au fost soluționate cererile de obligare a angajatorului la stabilirea salariilor de bază și a sporurilor la nivelul maxim din cadrul unității pentru aceeași funcție/grad/ treaptă/gradație și clasă de salarizare a funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, în conformitate cu dispozițiile

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 .

8.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate, astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale, deoarece, în cazul polițiștilor, „salariul funcției de bază“ nu se identifică cu „salariul de bază“. În opinia autoarei excepției, dispozițiile

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

nu sunt aplicabile acestei categorii socioprofesionale.

9.

Autoarea excepției susține că dispozițiile

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

reprezintă norme derogatorii în raport cu dispozițiile

art. 1 alin. (1)

și

(2)

din același act normativ. De asemenea, sunt invocate dispozițiile

art. 4 alin. (2)

și

(3) din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale

art. 4 alin. (2)

și

(3) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care utilizează sintagmele „salariul funcției de bază“/„salariul de funcție“ în reglementarea salarizării polițiștilor.

10.

Autoarea excepției consideră că norma derogatorie, instituită prin

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , este aplicabilă instituțiilor și autorităților publice pentru care legislația specifică în vigoare prevede în mod expres că personalul din cadrul acestora beneficiază de salariu de bază/indemnizație de încadrare. În situația în care legiuitorul ar fi urmărit ca prevederile menționate să fie aplicabile

tuturor instituțiilor și autorităților publice, ar fi utilizat sintagma „salarii de bază/solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază/indemnizație de încadrare“.

11.

În consecință, se arată că, prin interpretarea termenului de „salariu de bază“ din cuprinsul

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

în sensul că acesta se referă și la „salariul funcției de bază“ al polițiștilor, Înalta Curte de Casație și Justiție a modificat opțiunea legiuitorului, subrogându-se acestuia, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.

12.

În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate dispozițiile

art. 15 alin. (3) , ale

art. 36 alin. (3)

și ale

art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

13.

Curtea de Apel Constanța - Secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 , nu încalcă prevederile

art. 1 alin. (4)

și ale

art. 61 alin. (1) din Constituție , interpretarea textului de lege fiind realizată de instanța supremă tocmai în realizarea prerogativei date de legiuitor, prin procedura reglementată de

art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă .

14.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul actelor de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (5^1) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, introduse în cuprinsul ordonanței de urgență prin dispozițiile

art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, având următorul cuprins: „Prin excepție de la prevederile

alin. (1)

și

(2) , personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la

art. 5

din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“

18.

Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au fost abrogate prin

art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere cele reținute prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că aceste dispoziții de lege constituie temeiul acțiunilor în cadrul cărora s-a invocat excepția de neconstituționalitate, aceste dispoziții pot constitui obiect al controlului de constituționalitate. În același timp, din examinarea criticilor de neconstituționalitate formulate în cauză, Curtea observă că acestea vizează dispozițiile

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin

Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 30 ianuarie 2020, potrivit căreia: „termenul de «salariu de bază» prevăzut de

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 71/2015 , cu modificările și completările ulterioare, și de

art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează extensiv, în sensul că se referă și la «salariul funcției de bază» al polițiștilor.“

19.

În consecință, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

20.

În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în

art. 1 alin. (4)

privind principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale și

art. 61 alin. (1)

privind rolul Parlamentului.

21.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, au mai fost supuse controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea

Decizia nr. 95 din 5 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 21 august 2024.

22.

Curtea Constituțională a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a procedat la o interpretare extensivă a termenului „salariu de bază“, ținând cont de voința legiuitorului de eliminare a inechităților existente în materie de salarizare. Pentru a decide astfel însă, instanța supremă și-a fundamentat decizia pe jurisprudența sa anterioară, respectiv

Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, și a clarificat înțelesul dispozițiilor

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

în ceea ce privește identificarea categoriilor de personal plătit din fonduri publice cărora le este aplicabil nivelul maxim de salarizare prevăzut de aceste norme juridice, făcând trimitere, de asemenea, la toate cele patru tipuri de elemente salariale principale (de bază), respectiv salariul de bază/solda funcției de bază/salariul funcției de bază/ indemnizația de încadrare. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere statuările cu valoare de principiu ale Curții Constituționale reținute în

Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, referitoare la egalitatea de tratament sub aspectul salarizării pe care o impune situația juridică a personalului bugetar de același grad, aceeași gradație, vechime în funcție sau în specialitate și aceleași studii. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a invocat argumente reținute prin

Decizia sa nr. 30 din 17 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 20 decembrie 2016, referitoare la echivalența sintagmei „salariu de bază“ cu cea de „salariu al funcției de bază“.

23.

Curtea Constituțională a constatat că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin

Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019

s-a fundamentat pe o interpretare teleologică având ca fundament considerente constituționale, legale și jurisprudențiale, care înlătură echivocul normativ. Stabilind înțelesul termenului „salariu de bază“, instanța supremă nu s-a substituit legiuitorului - întrucât sensul stabilit normei nu o modifică, nici nu o completează -, ci, din contră, a realizat un echilibru între spiritul și litera legii, între exigențele de redactare și scopul urmărit de legiuitor. În consecință, Curtea a apreciat că Înalta Curte de Casație și Justiție a acționat intra vires, în interiorul marjei sale de competență, fără a legifera, substituindu-se autorității competente în acest domeniu.

24.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în

Decizia nr. 95 din 5 martie 2024 , precitată, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

25.

În consecință, Curtea constată că nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și ale

art. 61 alin. (1)

privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, deoarece, prin

Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu s-a substituit Parlamentului prin crearea ab novo a unei reguli privitoare la salarizarea polițiștilor, ci s-a menținut în limitele competenței sale conferite de legiuitorul constituant prin

art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală , de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.

26.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Garda de Coastă din Constanța în dosarele nr. 6.782/118/2018 și nr. 23/88/2018 ale Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2024.