Decizia nr. 399/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004

și a

Ordonanței Guvernului nr. 1/2015

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , excepție ridicată de Vasile Pasaniuc și alții, prin Asociația formațiilor de luptă din 21 decembrie 1989 București, în Dosarul nr. 15.128/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.189D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției. Criticile de neconstituționalitate extrinsecă sunt neîntemeiate, deoarece delegarea legislativă este permisă, iar Guvernul, în aprecierea politicilor publice, trebuie să dispună de o anumită marjă de apreciere. Guvernul a motivat considerentele care l-au determinat să acționeze pe calea ordonanțelor de urgență. În sfârșit, cu referire la criticile raportate la

art. 47 din Constituție , arată că indemnizația care constituie obiectul dispozițiilor normative criticate nu este garantată la nivel constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 11 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 15.128/3/2016, Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004

și a

Ordonanței Guvernului nr. 1/2015

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 . Excepția a fost ridicată de Vasile Pasaniuc și alții, prin Asociația formațiilor de luptă din 21 Decembrie 1989 București, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de acordare a unor despăgubiri în temeiul

Legii nr. 341/2004 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004

a fost recunoscut un raport juridic de obligații între statul român și victimele evenimentelor din Decembrie 1989. Pentru a stabili întinderea dreptului la reparație cuvenită acestor persoane,

art. 3

din legea amintită a prevăzut o serie de titluri. Aceste titluri s-au acordat în temeiul principiilor stabilite în

art. 2

din aceeași lege.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

abrogă aceste principii, lăsând fără temei legal titlurile menționate, și instituie în același timp un „supratitlu“ pe criterii stabilite ad-hoc.

6.

Autorii excepției arată că, în temeiul

art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 , li s-a acordat titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite și au beneficiat de o indemnizație reparatorie, potrivit

art. 4 alin. (4)

din aceeași lege. Ulterior, prin

art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, introdus prin

Legea de aprobare nr. 283/2011 ,

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013

privind reglementarea unor măsuri bugetare, s-a prevăzut că indemnizațiile reparatorii prevăzute la

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

nu se acordă în anii 2012, 2013 și 2014. Prin

art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

s-a prevăzut că, în anul 2015, indemnizațiile prevăzute de

Legea nr. 341/2004

se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014. Consecutiv însă,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

a desființat dreptul în mod abuziv stabilit conform dispozițiilor

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 . Or, o asemenea desființare este contrară Constituției, deoarece recunoștința pentru contribuția în obținerea victoriei în Revoluția din 1989 se află în competența materială a organelor reprezentative ale poporului, respectiv Parlamentul și Președintele, și nu a Guvernului. În sprijin, autorii evocă

Decizia Curții Constituționale nr. 34 din 17 februarie 1998 , potrivit căreia modificarea ori unificarea legislației într-un domeniu sau altul nu justifică, prin ea însăși, emiterea unei ordonanțe de urgență. De asemenea, în sprijinul criticii potrivit căreia Guvernul nu poate acționa, prin intermediul prerogativei prevăzute de

art. 115 din Constituție , pentru a reglementa în domeniul rezervat Parlamentului, sunt invocate

deciziile Curții Constituționale nr. 258 din 14 martie 2006 ,

nr. 421 din 9 mai 2007

și

nr. 447 din 29 octombrie 2013 .

7.

Așa fiind, autorii excepției susțin că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât, potrivit competenței stabilite de

art. 102 alin. (1)

și

art. 74 alin. (3) din Constituție , Guvernul nu putea modifica

Legea nr. 341/2004

prin emiterea unor ordonanțe. De asemenea, arată că a existat o contradicție între declarațiile publice ale Guvernului și faptele acestuia.

8.

Totodată, consideră că prin modificarea titlurilor stabilite de

Legea nr. 341/2004

și derobarea de obligația de a plăti indemnizațiile prevăzute de lege au fost încălcate prevederile

art. 15 alin. (2) din Constituție .

9.

Autorii excepției susțin și că nu a existat o situație extraordinară care să justifice emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 . În acest sens, arată că există o necorelare între motivele invocate de Guvern în nota de fundamentare și efectele reglementării. Astfel, deși Guvernul invocă „reluarea plăților privind indemnizațiile reparatorii pentru toate categoriile de beneficiari, conform prevederilor

Legii nr. 341/2004 , aprobat pentru anul 2015“, în realitate, nu pot fi avute în vedere toate categoriile de beneficiari, întrucât numai indemnizațiile dispuse de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

nu s-au acordat în anii 2012, 2013 și 2014.

10.

În plus, de vreme ce dispozițiile

Legii nr. 283/2011 , care prevedeau că nu se acordă aceste indemnizații, nu au fost prorogate pentru anul 2015, nu era necesară o ordonanță care să prevadă reluarea acestor plăți. De altfel, autorii susțin că nu se poate vorbi de „reluarea unor plăți“, de vreme ce dispozițiile

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

nu se mai regăsesc în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 . Mai arată că nu sunt reale nici motivele invocate de Guvern referitoare la eliminarea dificultăților în executarea bugetului de stat și încadrarea în bugetul aprobat pentru anul 2015, acestea fiind contrazise de afirmațiile publice făcute de ministrul finanțelor publice și de prim-ministru.

11.

Totodată, autorii excepției susțin că Guvernul a folosit impropriu limba română în actele normative criticate și a mistificat adevărul istoric, ceea ce aduce atingere

art. 33 alin. (3) din Constituție .

12.

De asemenea, consideră că prin actele normative criticate s-a creat o discriminare în cadrul aceleiași categorii de revoluționari, fiind omise, sub aspectul acordării titlurilor, pe criterii geografice, temporale sau faptice, persoane care au avut contribuții determinante la desfășurarea Revoluției din 1989.

13.

Totodată, consideră că prelungirea suspendării efectelor

Legii nr. 341/2004

pe parcursul a 6 ani și persecuția politică asupra comunității Luptătorilor Remarcați prin Fapte Deosebite, pe parcursul ultimilor 3 ani, cu perspectiva generalizării pe viață, contravin protecției conferite în baza

art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

14.

Autorii excepției consideră că au fost încălcate și prevederile constituționale referitoare la dreptul de proprietate, întrucât indemnizațiile prevăzute de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

constituie un „bun“ în sensul

art. 1 din Primul Protocol

la

Convenția

mai sus amintită. Astfel, eliminarea indemnizației reparatorii pentru Luptătorii Remarcați prin Fapte Deosebite reprezintă o trecere silită a bunului din proprietatea privată în proprietatea publică, printr-o ordonanță de urgență, fapt nepermis de

art. 115 alin. (6) din Constituție .

15.

În final, autorii excepției susțin că actele normative criticate au fost emise cu încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, fiind inaccesibile, imprecise și imprevizibile.

16.

Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere bogata jurisprudență a Curții Constituționale prin care a fost constatată constituționalitatea prevederilor criticate.

17.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

19.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din motivarea acesteia, îl constituie

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014. De asemenea, obiect al excepției îl constituie și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014 și aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 71/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Autorii excepției critică atât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

în ansamblul său, cât și, în special, dispozițiile

art. 13 alin. (1) lit. j)

din această ordonanță de urgență, dispoziții care au următorul conținut: „În anul 2015 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2014 următoarele drepturi: […] j) indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , cu modificările și completările ulterioare.“ Totodată, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 1/2015

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015.

21.

Curtea observă că prevederile

art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

au fost abrogate prin dispozițiile

art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Dar, având în vedere că, potrivit

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , sunt supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea este în mod legal învestită și cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 .

22.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 15 alin. (2)

privind neretroactivitatea legii,

art. 22 alin. (1)

și

(2)

privind dreptul la viață,

art. 33 alin. (3)

- Accesul la cultură,

art. 44

- Dreptul de proprietate privată,

art. 74 alin. (3)

- Inițiativa legislativă,

art. 102 alin. (1)

referitor la rolul Guvernului și

art. 115 alin. (4)

și

(6)

- Delegarea legislativă. De asemenea, aceștia invocă încălcarea

art. 3

și

14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea torturii, respectiv interzicerea discriminării și

art. 1 din Primul Protocol

la convenția menționată, privind proprietatea.

23.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a analizat în numeroase ocazii constituționalitatea prevederilor criticate în prezenta cauză, din perspectiva mai multor texte și principii constituționale. În una dintre aceste decizii, Curtea a examinat critici similare cu cele formulate și în prezenta cauză, respectiv

Decizia nr. 660 din 8 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 3 martie 2017. Ca atare, în rezumat, în cele ce urmează, Curtea va expune considerentele avute în vedere în această decizie care rămân relevante.

24.

Astfel, în paragraful 34 al deciziei precitate, Curtea a reamintit jurisprudența sa anterioară și a statuat că prin modificările aduse

Legii nr. 341/2004

de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și de

Ordonanța Guvernului nr. 1/2015

nu sunt contracarate măsuri legale adoptate de Parlament care vizează drepturi fundamentale și a constatat îndeplinirea condițiilor constituționale privind emiterea celor două acte normative. Având în vedere cele prezentate în expunerea de motive a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 , precum și faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, raportată la

art. 115 alin. (4) din Constituție , este neîntemeiată.

25.

Cât privește critica referitoare la inexistența unei situații extraordinare, care să fi justificat emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 , Curtea a observat că, referindu-se la categoriile de „beneficiari“ ai

Legii nr. 341/2004

menționați în nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 , în excepția de neconstituționalitate soluționată erau în discuție categoriile de persoane îndreptățite să primească indemnizație reparatorie potrivit conținutului acestei legi anterior modificărilor aduse prin ordonanța de urgență menționată. Or, în mod evident, în nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 , Guvernul nu putea avea în vedere decât reglementările

Legii nr. 341/2004

în redactarea de la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 , respectiv cele modificate prin această ordonanță de urgență. În consecință, a conchis Curtea, Guvernul s-a referit la categoriile de beneficiari ai indemnizației stabiliți prin acest din urmă act normativ, iar nu la reglementarea anterioară.

26.

Referitor la criticile potrivit cărora nu sunt susținute motivele invocate de Guvern referitoare la necesitatea eliminării dificultăților în exercitarea bugetului de stat și încadrarea în bugetul aprobat pentru anul 2015, întrucât ar fi existat declarații publice ale unor membri ai Guvernului care contraziceau aceste motive, Curtea a apreciat că aceste afirmații publice nu pot fi considerate un criteriu obiectiv de apreciere a conformității celor afirmate printr-un act normativ cu realitatea bugetară, ci constituie o simplă declarație de intenție politică și de program de guvernare, care rămâne însă supusă discuției până la concretizarea normativă a acesteia.

27.

Mai departe, analizând respectarea condițiilor constituționale de emitere a

Ordonanței Guvernului nr. 1/2015 , Curtea a observat că aceasta a fost adoptată în baza

art. 1 pct. I.1

și

pct. X din Legea nr. 184/2014

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 29 decembrie 2014, lege care a permis Guvernului să adopte ordonanțe pentru modificarea și completarea

Legii nr. 341/2004 , și, ca atare, a reținut caracterul neîntemeiat al acestei critici de neconstituționalitate.

28.

În continuare, examinând criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile

art. 15 alin. (2) din Constituție , Curtea a reamintit jurisprudența sa potrivit căreia dispozițiile criticate nu conțin, în sine, nicio dispoziție cu caracter retroactiv, textele urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare. Astfel, prin noua reglementare nu se anulează vechile titluri, ci doar se stabilesc categoriile de persoane care vor beneficia, în condițiile noii reglementări, de recunoștință și gratitudine.

29.

În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate instituie o discriminare în cadrul aceleiași categorii de revoluționari - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite -, prin sistarea plății indemnizației lunare reparatorii, Curtea a reamintit că normele supuse controlului de constituționalitate se aplică tuturor destinatarilor săi, fără ca între aceștia să existe privilegii sau discriminări, astfel încât nu a putut fi reținută încălcarea prevederilor

art. 16 din Constituție

și ale

art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale. Curtea a arătat că negarea posibilității legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenței sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilității economice a țării și să ia măsuri în consecință.

30.

Mai departe, cu referire la critica potrivit căreia sistarea plății indemnizației reparatorii contravine prevederilor constituționale ale

art. 44 , Curtea a reamintit că dreptul la indemnizație reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare. Ca atare, indemnizația se acordă în condițiile

Legii nr. 341/2004 , astfel cum a fost modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și

Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 .

31.

Analizând, în continuare, motivele invocate de autorii excepției privind încălcarea prevederilor

art. 33 alin. (3) din Constituție , Curtea a observat că problemele privind corectitudinea lingvistică a actelor normative ori interpretarea istorică reprezentând temeiul unor reglementări nu reprezintă aspecte ce revin competenței de control a Curții Constituționale.

32.

De asemenea, referitor la critica privind caracterul inaccesibil, imprecis ori imprevizibil al normelor de drept supuse analizei de constituționalitate, Curtea a remarcat că erau vizate modificările aduse

Legii nr. 341/2004

prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 . Or, Curtea a constatat că emiterea acestei ordonanțe de urgență a avut în vedere tocmai reglementarea unor prevederi clare, fără echivoc, menite să descurajeze abuzurile și încălcarea legii, precum și plata, în temeiul criteriilor stabilite prin lege, a indemnizațiilor reparatorii.

33.

Cât privește critica raportată la prevederile

art. 3 din Convenția privind apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea torturii, Curtea a apreciat că acestea nu sunt incidente în cauză.

34.

În finalul

Deciziei nr. 660 din 8 noiembrie 2016 , referitor la dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , Curtea a observat că autoarea excepției nu a formulat critici de neconstituționalitate distincte privind acest act normativ, ci le-a inclus în cadrul criticilor vizând

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și

Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 , astfel că cele reținute cu privire la aceste din urmă acte normative sunt aplicabile și în privința

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 .

35.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, Curtea apreciază că soluția și considerentele deciziei mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

36.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Pasaniuc și alții, prin Asociația formațiilor de luptă din 21 decembrie 1989 București, în Dosarul nr. 15.128/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004 ,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în ansamblul său, precum și, în special, dispozițiile

art. 13 alin. (1) lit. j)

din această ordonanță de urgență, și

Ordonanța Guvernului nr. 1/2015

pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987

nr. 341/2004

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2024.