Decizia nr. 468/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) prin raportare la art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Anexă la 1
- Legea nr. 101/2016 19 mai 2016 (prevederi anume) privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție pub…
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ingrid-Alina Tudora
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 56 alin. (1)
și ale
art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 101/2016
privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, excepție ridicată de Societatea Transcarpat Sportours International - S.R.L. din București în Dosarul nr. 29.117/3/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 77D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin
Decizia nr. 221 din 28 aprilie 2022 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea din 14 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 29.117/3/2019, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 53 alin. (1)
și ale
art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016
privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Transcarpat Sportours International - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect un litigiu privind achizițiile publice.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată că dispozițiile criticate reglementează inclusiv obligația operatorilor economici care promovează o acțiune în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în cadrul procedurii de atribuire de a achita o taxă judiciară de timbru raportată la valoarea estimată a contractului ce a făcut obiectul procedurii, iar nu la valoarea sumei solicitate, respectiv a obiectului cererii de chemare în judecată. Stabilirea unei taxe judiciare de timbru raportate la valoarea estimată a contractului în cazul formulării unei acțiuni în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate într-o procedură de achiziție publică reprezintă, în opinia acesteia, o limitare a dreptului de acces liber la justiție, întrucât, potrivit
art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016
prin raportare la dispozițiile
art. 53 alin. (1)
teza întâi din același act normativ, persoana care este îndreptățită să solicite despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin acte nelegale emise în cadrul unei proceduri de achiziție publică trebuie să achite o taxă judiciară de timbru de 1% ori 2%, după caz, în raport cu valoarea estimată a contractului ce urmează să fie atribuit, iar nu în funcție de valoarea efectivă a pretențiilor, caz în care valoarea taxei judiciare de timbru ar fi, în majoritatea cazurilor, vădit disproporționată față de valoarea pretențiilor, existând posibilitatea ca aceasta să fie egală sau chiar considerabil mai mare decât suma solicitată cu titlu de despăgubiri. Or, obligarea unui operator economic la plata unei taxe judiciare de timbru stabilite procentual prin raportare la valoarea estimată a contractului de achiziție publică, în condițiile în care acesta a solicitat să fie despăgubit pentru prejudiciul cauzat de către autoritatea contractantă în cadrul unei proceduri de atribuire pentru o sumă considerabil mai mică, este de natură să descurajeze formularea oricărei acțiuni de această natură și să îngrădească accesul operatorilor economici prejudiciați într-o procedură de achiziție publică la o instanță în vederea exercitării drepturilor recunoscute de lege. Așa fiind, apreciază că dispozițiile criticate au un caracter descurajant, acționând ca o veritabilă piedică în calea liberului acces la justiție.
6.
Prin urmare, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, o măsură precum obligarea unui operator economic la plata unei taxe judiciare de timbru care ar putea, de cele mai multe ori, să excedeze chiar valoarea pretențiilor, prin raportare la un alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată, este de natură să constituie un veritabil obstacol în calea exercitării efective a dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la apărare, prefigurându-se astfel o nesocotire flagrantă a dispozițiilor constituționale ale
art. 21
și ale
art. 20 alin. (2)
prin raportare la
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la
art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .
7.
Având în vedere exigențele reglementării principiului egalității în fața legii și a justiției atât la nivelul
Legii fundamentale , cât și la nivel internațional, ca principiu fundamental al drepturilor omului, autoarea excepției apreciază că legea trebuie să creeze condiții egale pentru toți cetățenii pentru exercitarea posibilității de a-și valorifica drepturile. Cu toate acestea, prin reglementarea criticată din
Legea nr. 101/2016 , legea creează premisele discriminării operatorilor economici interesați să promoveze o acțiune în despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate printr-o procedură de achiziție publică, în sensul în care, în orice altă materie, acțiunea în despăgubiri se timbrează la valoarea pretențiilor, iar nu la o valoare distinctă ipotetică, cu consecința încălcării dispozițiilor constituționale ale
art. 16 alin. (1)
și
(2)
și ale
art. 124 alin. (2) .
8.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, contrar
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile
art. 53 alin. (1)
și ale
art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016
privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă însă că din notele scrise prin care a fost invocată, precum și din încheierea de sesizare, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate asupra căruia Curtea urmează să se pronunțe îl constituie dispozițiile
art. 56 alin. (1)
prin raportare la
art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 101/2016 , care au următorul cuprins normativ:
–
Articolul 56
:
Cererile introduse la instanțele judecătorești potrivit prevederilor prezentului capitol se taxează, în funcție de valoarea estimată a contractului, după cum urmează:
a)
până la 100.000.000 lei inclusiv - 2%;
b)
peste 100.000.000 lei - 1%.
13.
De asemenea, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor
art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 101/2016 , la care se face trimitere în formularea criticii de neconstituționalitate: „Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice.“
14.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale ale
art. 16 alin. (1)
și
care consacră egalitatea în drepturi, ale
art. 20 alin. (2)
referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale
art. 21
privind accesul liber la justiție și ale
art. 124 alin. (2)
potrivit cărora „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“, precum și prevederilor
art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale
art. 47 din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care consacră „Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil“.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu,
Decizia nr. 827 din 17 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 11 iunie 2021,
Decizia nr. 189 din 31 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 7 septembrie 2022,
Decizia nr. 221 din 28 aprilie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 1 august 2022, sau
Decizia nr. 242 din 3 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 7 septembrie 2022, prin care s-a constatat conformitatea cu
Legea fundamentală .
16.
În esență, din perspectiva criticilor formulate, prin
Decizia nr. 242 din 3 mai 2022 , precitată, paragrafele 12-16, Curtea a reținut că, în ceea ce privește înțelesul dispozițiilor
art. 21 din Constituție , în mod constant a statuat că acest principiu semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări ( Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005, sau
Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, activitatea autorității judecătorești corespunzând asigurării unui serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru, pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit
art. 56 din Constituție , cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii ( Decizia nr. 852 din 18 decembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019).
17.
Astfel, dispozițiile criticate stabilesc modalitatea de calcul al taxelor judiciare de timbru aplicabile sistemului de remedii judiciare în materia privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii și care reprezintă un procent din valoarea estimată a contractului, în contextul în care acesta are o valoare anume stabilită potrivit legii (în dinamica legislativă fiind, spre exemplu, de: până la 450.000 lei inclusiv - 2%; până la 100.000.000 lei inclusiv - 2%; peste 100.000.000 lei - 1%), și al căror cuantum va fi stabilit și aplicat de către instanța judecătorească în funcție de particularitatea fiecărei spețe, de destinatarii normei prevăzuți de lege, de etapa procesuală incidentă, în acord cu scopul legii în ansamblu.
18.
Curtea a învederat că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului, întrucât stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, ca, de altfel, și a cuantumului acestora, este o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală (a se vedea, mutatis mutandis,
Decizia nr. 626 din 9 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 5 martie 2019, paragraful 19). De asemenea, acest aspect nu este de natură să afecteze accesul liber la justiție, ca drept fundamental, deoarece, astfel cum instanța de contencios constituțional a statuat prin numeroase decizii, nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție (spre exemplu,
Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012).
19.
Curtea a apreciat că toate cele prezentate mai sus se circumscriu dispozițiilor
art. 126 alin. (2) din Constituție , potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, în conformitate cu prevederile
art. 129 din Legea fundamentală , împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Astfel, în virtutea acestei învestiri constituționale, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate în anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea drepturilor constituționale și legale.
20.
Din perspectiva celor mai sus menționate, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile formulate și, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și argumentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1
-
3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Transcarpat Sportours International - S.R.L. din București în Dosarul nr. 29.117/3/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 56 alin. (1)
prin raportare la
art. 53 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 101/2016
privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.