Decizia nr. 507/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. a) și d) din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul penal
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Mihaela Ionescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 80 alin. (2) din Codul penal , excepție ridicată de Georgiana Suliman în Dosarul nr. 33.525/212/2019/a2 al Judecătoriei Constanța - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.110D/2021.
2.
La apelul nominal lipsește autoarea excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autoarea determină neconstituționalitatea dispozițiilor criticate prin compararea lor cu prevederile
art. 318 din Codul de procedură penală .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea nr. 27 din 12 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 33.525/212/2019/a2, Judecătoria Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 80 alin. (2) din Codul penal . Excepția a fost ridicată de Georgiana Suliman într-o cauză penală în care autoarea a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și vânzare a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, în formă continuată.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia critică dispozițiile
art. 80 alin. (2) din Codul penal
sub aspectul necorelării textului de lege criticat cu dispozițiile
art. 318 din Codul de procedură penală . Analizând instituțiile renunțării la aplicarea pedepsei și renunțării la urmărirea penală, autoarea apreciază că între acestea există similitudine, cum ar fi un scop comun, respectiv soluționarea unor cauze fără aplicarea de pedepse de natură penală unor persoane care comit infracțiuni de o gravitate redusă și cu consecințe minore. Problematica ce generează, din punctul de vedere al autoarei excepției, critica de neconstituționalitate este constituită de modalitatea în care este reglementată posibilitatea de a se da eficiență acestor instituții, care sunt succesoarele prevederilor
art. 18^1 din Codul penal anterior , care, de asemenea, dădeau posibilitatea atât procurorului, cât și instanței de judecată să nu aplice sancțiuni de natură penală anumitor infractori. În opinia autoarei, dacă în vechea reglementare nu existau diferențe în ceea ce privește aplicabilitatea
art. 18^1 din Codul penal anterior
atât în faza de urmărire penală, cât și în faza judecății, în prezent, instituția renunțării la urmărirea penală este reglementată diferit față de cea a renunțării la aplicarea unei pedepse, deși ambele urmăresc același scop și, în consecință, ar trebui să nu existe diferențieri din perspectiva condițiilor de aplicabilitate. Invocă considerente ale
Deciziei Curții Constituționale nr. 23 din 20 ianuarie 2016 , apreciind că au aplicabilitate și în ceea ce privește dispozițiile
art. 80 alin. (2) din Codul penal . Susține, totodată, că prerogativele instanțelor judecătorești stabilite de
art. 126 alin. (1) din Constituție
- jurisdictio și imperium - sunt limitate de modalitatea în care este reglementată instituția renunțării la aplicarea pedepsei, procurorul având aceste prerogative potrivit
art. 318 din Codul de procedură penală .
6.
Judecătoria Constanța - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și, în acest sens, reține că nemulțumirea inculpatei față de necorelarea prevederilor
art. 80 alin. (2) din Codul penal
și ale
art. 318 din Codul de procedură penală
constă în faptul că procurorului nu îi este cenzurată de către o instanță și opțiunea de a dispune trimiterea în judecată a unei persoane atunci când (cel puțin aparent) acea persoană ar îndeplini condițiile impuse de
art. 318 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală . Reține că, în virtutea separației funcțiilor judiciare, în cursul urmăririi penale este atributul procurorului să aprecieze cu privire la existența interesului public în continuarea urmăririi penale, iar aprecierile procurorului sunt supuse verificărilor impuse de prevederile
art. 318 alin. (5)
și
(6) din Codul de procedură penală , care sunt efectuate de judecătorul de cameră preliminară.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 80 alin. (2) din Codul penal . Având în vedere cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, precum și criticile formulate de autoare, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 80 alin. (2) lit. a)
și
d) din Codul penal , care au următorul cuprins:
(2)
Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă:
a)
infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
[...]
d)
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.
11.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, normele penale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil și ale
art. 126 alin. (1)
privind instanțele judecătorești.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea nu argumentează neconstituționalitatea prevederilor
art. 80 alin. (2) lit. a)
și
d) din Codul penal
prin raportarea acestora la dispozițiile Legii fundamentale, ci determină neconstituționalitatea dispozițiilor criticate prin compararea lor cu prevederile
art. 318 din Codul de procedură penală , solicitând, în esență, ca judecătorul să aibă posibilitatea de a realiza un examen de individualizare a pedepsei, pentru a dispune renunțarea la aplicarea acesteia, în condiții similare dispunerii de către procuror a renunțării la urmărirea penală, în caz contrar textul de lege criticat fiind neconstituțional.
13.
Având în vedere prevederile
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“, Curtea reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale
Constituției .
14.
În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 80 alin. (2) lit. a)
și
d) din Codul penal , astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 422 din 23 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020,
Decizia nr. 485 din 13 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 15 noiembrie 2021, și
Decizia nr. 614 din 21 noiembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 5 aprilie 2024).
15.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 80 alin. (2) lit. a)
și
d) din Codul penal , excepție ridicată de Georgiana Suliman în Dosarul nr. 33.525/212/2019/a2 al Judecătoriei Constanța - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Constanța - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.